Procesele politice din URSS și lagărul socialist. Putem propune o schemă de diferențiere și ierarhizare a acestora.

Fără îndoială că procesele politice din URSS și lagărul socialist se diferențiază de cele din lumea nazistă, fascistă. Nu ne referim la procesele intentate dușmanilor ideologici, ci, din contră la cele care nu au fost altceva decât reglări de conturi,

Procesele politice din perioada interbelică

Procesele politice din perioada interbelică au loc în timpul marii terori. Stalin vrea să elimine adepții lui Troțki, cel mai cunoscut colaborator al lui Lenin și cel mai mare rival al său. Evident, la începutul anului 40, scapă și de Troțki. Dar, momentan, când nu executa foști călăi ai marilor procese ca Iagoda sau Ejov. Stalin se ocupa de așa zișii troțkiști.

Aici întrau mulți dintre interbrigadiștii spanioli, foarte mulți lideri ai Partidului Comunist din România dar și mulți comuniști români acuzați de internaționalism și troțkism. Evident, au fost unii lideri care s-au salvat la limită, dar Stalin a fost intransigent. Le reproșa celor condamnați și care vor fi executați, inclusiv faimosul diplomat bolșevic Rakowski, internaționalismul troțkist. Pur și simplu, Stalin căuta calea de a clădi comunismul într-o singură țară.

Stalin a mai procedat și la execuții în rândul ofițerilor pe care i-a suspectat de o apropiere prea mare de naziști. Hitler a răsuflat ușurat că nu era nevoit să facă la fel cu ofițerii lui. Mareșalul Tuhacevski cade victimă unei afaceri de spionaj. Stalin nu voia să se știe că fusese informator al Ohranei, fapt descoperit de Tuhacevski.

Procesele politice de la finele anilor 40. Stalin lucrează prin interpușii din statele comuniste

Procesele politice ale anilor 1948-1949 au un punct comun, titoismul. Troțki fusese eliminat la începutul anilor 40, acum, Stalin era preocupat să scape de titoiști. Adică voia să scape de cei pe care putea să îi bănuiască drept adepți ai lui Tito, liderul iugoslav acuxat de deviaționism de dreapta și internaționalism burghez.

Traiko Kostov, Laslo Rajk, Lucrețiu Pătrășcanu, Vasile Luka sunt cei care cad victime. În România, Ana Pauker și Gheorghiu Dej vor să scape de Luka și de Pătrășcanu. Primului  i se reproșa reforma monetară, care avusese efectul invers celui scontat, celălalt era intelectualul comuniștilor, fost negociator anti-Pauker în septembrie 1944. Kostov și Rajk cad în Bulgaria și Ungaria pe fondul prigoanei anti-Tito.

Stalin vrea capul Anei Pauker. Dej îl lichidează pe Pătrășcanu

Stalin reia teza pericolului internaționalismului burghez evreiesc pe care o inventase în timpul Marii Terori Interbelice. Pe Ana Pauker, marginalizată de Dej, o scapă moartea lui Stalin. Va trăi marginalizată, scăpând numai cu presupusa vină a greutăților colectivizării care fusese la un pas de eșec. Evident, nu fusese ea de vină. Pe Pătrășcanu, moartea lui Stalin nu-l scapă. Dej și-a luat o revanșă personală.  Evident, și după moartea lui Stalin, Hrusciov care începe destalinizarea menține obiceiurile.

Execuția lui Imre Nagy în Ungaria, eroul revoluției anti-sovietice din 1956, după ce fuesese plasat în arest la Snagov, este elocventă. Nagy se adăpostise la Ambasada lui Tito putea scăpa, dar e convins să vină în România pentru clarificări. Dej îl trimite în Ungaria lui Janos Kadar. Vrea să plece rușii din România, deci nu vrea să-l supere pe Hrusciov. Așadar, Nagy devine o victimă a proceselor politice de tip stalinist în epoca post-Stalin.

Epilog...

Așadar, Stalin dezlănțuie procese politice contra comuniștilor pe trei linii: troțkism, internaționalism evreiesc și titoism. Toate acestea aveau ca numitor comum deviaționismul de dreapta. Stalin însuși permisese capitaliștilor americani în anii Marii Crize să mute fabrici întregi în URSS, dar evident, fusese o concesie care nu trebuia să aibă epigoni, deci Stalin trecuse la treabă atât în periopada interbelică dar și în anii postbelici. Doar moartea l-a făcut să nu meargă și mai adând cu epurările. Pe undeva, Hrusciov în URSS și Dej în România, Kadar în Ungaria și alți lideri vor face procese politice până la nivelul anilor 1954-1956.

Sursa foto. Arhivă