A fost Regele Mihai apropiat de Mișcarea Legionară? Cum s-a comportat în perioada 1940-1941

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Relația dintre Regele Mihai I și Mișcarea Legionară este un subiect complex, marcat de pragmatism politic, tensiuni de ambele părți și, în final, de un conflict deschis.

Istorici de autoritate, precum Neagu Djuvara, Lucian Boia, Dennis Deletant, subliniază că această apropiere a fost una impusă de contextul politic al anului 1940, și nu una bazată pe afinități ideologice. Iată o analiză a acestei situații, bazată pe surse istorice consacrate.

Contextul ascensiunii Regelui Mihai I

După abdicarea forțată a lui Carol al II-lea la 6 septembrie 1940, tânărul Rege Mihai, în vârstă de 18 ani, s-a trezit într-o arhitectură de stat pe care nu o controlau nici el, nici partidele democratice.

Conform istoricului Dennis Deletant în lucrarea “Hitler's Forgotten Ally: Ion Antonescu and his Regime, Romania 1940-1944”, Mihai I a fost nevoit să semneze decretul prin care România devenea Stat Național-Legionar la 14 septembrie 1940.

Cannes 2026. Cristian Mungiu a câștigat Palme d’Or cu „Fjord”, la 19 ani după primul trofeu

Extinderea unei case fără autorizație poate duce la demolare. Cazul din Iași care atrage atenția asupra problemei

În această structură, Generalul Ion Antonescu era "Conducătorul", iar Horia Sima, liderul legionar, era vicepreședinte al Consiliului de Miniștri.

Regele și simbolistica legionară

În primele luni ale regimului, Regele Mihai a apărut public purtând cămașa verde, uniforma legionară, un fapt documentat în jurnalele de actualități ale vremii. Totuși, istorici precum Lucian Boia notează că aceste gesturi erau pur formale.

„Regele Mihai a fost un prizonier al propriei sale domnii în acea perioadă. Rolul său era strict decorativ, iar purtarea uniformei era o obligație protocolară impusă de noul sistem politic care încerca să-și legitimeze puterea prin instituția monarhică.”, scria Lucian Boia, în “„Monarhia, o soluție?””.

Regele Mihai, alături de Horia Sima și Ion Antonescu. sursa: arhiva EV Istoric

Divergențe ideologice și personale

Spre deosebire de tatăl său, Carol al II-lea, care a avut o relație violentă și sângeroasă cu Legiunea, ordonând asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu, Mihai I a menținut o distanță rece.

Istoricul Neagu Djuvara explică faptul că valorile monarhiei constituționale erau fundamental opuse totalitarismului legionar. Legionarii doreau un stat subordonat ideologiei proprii și influenței germane.

Regele Mihai rămăsese atașat de valorile democratice și de sfaturile liderilor partidelor istorice, precum Iuliu Maniu și Constantin I.C. Brătianu.

Parada la Iași în 1940. Regele Mihai, alături de Regina-Mamă și Ion Antonescu. sursa: arhiva Ev Istoric

Ruperea relației: Rebeliunea legionară (1941)

Testul suprem al relației a fost Rebeliunea Legionară din ianuarie 1941. În momentul în care Mișcarea Legionară a încercat să preia controlul total, eliminându-l pe Antonescu, Regele Mihai a sprijinit armata și pe Generalul Antonescu pentru restabilirea ordinii.

Demiterea legionarilor de la guvernare a fost primită cu ușurare de Casa Regală. În memoriile sale, Regele Mihai a relatat ulterior teroarea instaurată de poliția legionară și lipsa de control pe care o avea asupra execuțiilor și abuzurilor comise de aceștia. Dar a existat un moment de cumpănă.

Izolarea la Sinaia și presiunile lui Horia Sima

În timpul Rebeliunii Legionare (21-23 ianuarie 1941), Regele Mihai se afla la Sinaia, la Castelul Foișor. Contextul istoric documentat de istorici precum Dennis Deletant și confirmat în memoriile Regelui relevă câteva detalii importante despre acele momente tensionate.

Regele a fost menținut la Sinaia în mod deliberat de către Generalul Ion Antonescu, oficial pentru siguranța sa, dar practic pentru a-l împiedica să intervină sau să devină un pol de putere alternativ în timpul conflictului dintre Antonescu și Mișcarea Legionară.

Aghiotanții și șefii Casei Militare, în special generalul Constantin Sănătescu, au purtat discuții aprinse despre oportunitatea prezenței Regelui în București. Sănătescu a fost cel care a menținut legătura cu Bucureștiul și a încercat să navigheze printre presiunile legionare. Horia Sima l-a sunat pe Rege la Sinaia, încercând să-l convingă să vină de urgență în Capitală.

Ce dorea Sima

Intenția liderului legionar era dublă. Obținea legitimare prin prezența Regelui. Astfel s-ar fi dat impresia că monarhia susține „revoluția” lor împotriva lui Antonescu. Regele ar fi ajuns în Bucureștiul controlat de bandele legionare, ar fi devenit practic ostaticul lor, fiind forțat să semneze demiterea lui Antonescu.

Deși existau presiuni și îndemnuri interne ca Regele să meargă la București pentru a calma spiritele sau pentru a-și exercita rolul de mediator, Antonescu a tăiat legăturile telefonice și a interzis deplasarea coloanei regale spre Capitală până când situația nu a fost complet sub controlul armatei.

Mihai I, o concluzie istorică

Sursele de autoritate converg către ideea că Regele Mihai nu a fost un apropiat al Mișcării Legionare.

A existat o perioadă de coabitare forțată (septembrie 1940 – ianuarie 1941), în care monarhia a fost folosită ca paravan de legitimitate pentru un regim de extremă dreaptă.

Imediat ce contextul a permis-o, Regele a susținut eliminarea legionarilor din structurile statului, marcând o barieră netă între instituția Coroanei și radicalismul cămășilor verzi.