Adevărul istoric despre Octavian Goga. A fost un poet genial, distrus de un politician extremist

Octavian Goga rămâne una dintre cele mai complexe, fascinante și, în același timp, tragice figuri ale istoriei și literaturii române. Viața sa a fost marcată de o prăpastie profundă! Pe de o parte, a fost un poet genial, vocea vibrantă a unei națiuni asuprite, iar pe de altă parte, un om politic ale cărui decizii radicale au lăsat o pată întunecată asupra carierei sale.

Octavian Goga, personalitate marcantă a epocii

Derapajele politice și măsurile profund antisemite adoptate în timpul mandatului său de prim-ministru au generat, în ultima vreme, controverse aprinse și cereri repetate de retragere a numelui lui Octavian Goga din spațiul public.

Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, alături de diverse organizații civice, au solicitat în mai multe rânduri autorităților locale redenumirea școlilor, străzilor și instituțiilor culturale care îi poartă numele, invocând legislația națională care interzice cultul persoanelor cu un trecut fascist, rasist sau xenofob.

Aceste demersuri au declanșat o polarizare profundă în societate, aducând în prim-plan o dilemă morală și culturală complexă: dificultatea de a separa moștenirea literară a „poetului pătimirii noastre” de responsabilitatea istorică a politicianului radical.

Categoriile de români care primi vor bani în plus la pensie, conform CNPP

Incidente în Piața Victoriei, în timpul manifestațiilor pro-Bolojan

Pentru a înțelege personalitatea sa, trebuie să privim cu luciditate ambele valențe care i-au definit existența.

Goga - „Poetul pătimirii noastre”

În istoria literaturii române, Octavian Goga și-a câștigat un loc incontestabil încă de la debutul său editorial din 1905. Născut în Rășinari, a devenit rapid exponentul literar al luptei românilor din Transilvania pentru emancipare națională în cadrul Imperiului Austro-Ungar. Goga nu scria pentru elite, ci pentru mase. Poezii precum „Rugăciune”, „Oltul” sau „Noi” au rezonat profund cu sentimentul de nedreptate și cu dorința de unitate a românilor.

Versurile sale se remarcă printr-un mesianism asumat, o jale profundă, dar și o revoltă clocotitoare. Pentru talentul său literar uriaș, Goga a fost ales membru al Academiei Române, fiind privit ca un erou cultural și un vizionar al Marii Uniri din 1918.

În această etapă a vieții sale, Goga a fost un lider spiritual, folosindu-și condeiul ca pe o armă împotriva asupririi austro-ungare și suferind chiar și condamnări politice, la Seghedin, pentru curajul său jurnalistic și literar.

Despre poetul Octavian Goga în Sămănătorul, 1904. sursa: arhiva

Politicianul și ascensiunea extremismului

După realizarea Marii Uniri din 1918, eroul transilvănean a intrat în politica de la București, unde idealurile sale s-au transformat treptat într-un naționalism exclusivist. Dezamăgit de corupția și de jocurile politice din perioada interbelică, Goga a virat brusc spre extrema dreaptă.

Transformarea sa politică a culminat în 1935, când Partidul Național Agrar, pe care îl fondase, a fuzionat cu Liga Apărării Național-Creștine, condusă de antisemitul A.C. Cuza, formând Partidul Național Creștin (PNC). Această formațiune avea o orientare clară de extremă dreaptă, xenofobă și antisemită.

Cea mai neagră perioadă a carierei sale politice s-a consumat în timpul scurtului său mandat de prim-ministru (decembrie 1937 – februarie 1938). Deși guvernul a rezistat doar 44 de zile, a luat decizii cu un impact devastator! Iată deciziile care l-au transformat dintr-un simbol într-un politician controversat. 

Deciziile antisemite și nedemocratice

În timpul scurtului său mandat de prim-ministru (decembrie 1937 – februarie 1938), Octavian Goga a implementat prima legislație antisemită de stat din România interbelică, transformând discriminarea într-o politică oficială.

Cea mai devastatoare decizie a fost Decretul din ianuarie 1938 pentru revizuirea cetățeniei, prin care aproximativ 225.000 de evrei (peste o treime din populația evreiască a țării) au fost lăsați fără cetățenie. Aceștia au devenit peste noapte străini în propria țară, pierzându-și drepturile civile fundamentale, inclusiv dreptul de a munci legal, de a deține proprietăți, de a beneficia de asigurări sociale sau de a exercita liber profesiile.

Pe lângă această deposedare masivă de drepturi, cabinetul Goga-Cuza a instituit o serie de interdicții economice și sociale severe. Funcționarii evrei au fost epurați din administrație, marile ziare de orientare democratică au fost suprimate, comerțul cu monopol de stat în zonele rurale le-a fost interzis, iar violențele de stradă provocate de gruparea paramilitară a partidului („Lăncierii”) au fost tolerate de autorități.

Deși guvernul a rezistat doar 44 de zile, deciziile luate au produs efecte pe termen lung, pregătind terenul instituțional pentru persecuțiile rasiale și mai dure din timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea și, ulterior, ale regimului antonescian.

Articol despre politicianul Octavian Goga din ziarul pro-legionar Porunca Vremii, 1938. sursa: arhiva

Relația cu Regele Carol al II-lea

Relația dintre Octavian Goga și Regele Carol al II-lea a fost una tranzacțională, cinică și fatală pentru democrația interbelică. Dinamica dintre cei doi explică modul în care Goga a ajuns la putere și, totodată, prăbușirea sa rapidă.

În urma alegerilor din 1937, niciun partid nu a obținut majoritatea. Deși partidul lui Goga obținuse mai puțin de 10% din voturi, Carol al II-lea a șocat clasa politică numindu-l pe Goga prim-ministru.

Octavian Goga împreună cu AC Cuza în 1937. sursa: arhiva

De ce l-a ales Carol al II-lea

Regele Carola al II-lea urmărea instaurarea unei dictaturi personale. Aducând la putere un guvern radical, minoritar și instabil, Carol știa că va genera o criză politică și socială profundă, dovedind astfel că sistemul parlamentar a eșuat. Carol a folosit naționalismul asumat al lui Goga pentru a atrage electoratul de extremă dreaptă și a diminua popularitatea Gărzii de Fier, care devenise o amenințare directă la adresa Tronului.

Goga a fost un pion în jocul de șah al regelui. Odată ce haosul economic și presiunile internaționale cauzate de politicile antisemite ale guvernului au atins un punct critic, Carol al II-lea l-a demis brusc pe Goga în februarie 1938. Imediat după aceea, suveranul a suspendat Constituția din 1923 și a instaurat dictatura regală, exact cum plănuise.

Umilit și folosit de monarh, Octavian Goga s-a retras din viața publică pe domeniul său de la Ciucea, unde a murit câteva luni mai târziu, în mai 1938, în urma unui accident vascular cerebral.

Regele Carol al II-lea. Sursa foto: Wikipedia

O moștenire divizată

Mușți spun că Istoria nu îl poate judeca pe Octavian Goga doar printr-o singură lentilă. El va rămâne în manualele de literatură ca un geniu poetic care a cântat suferința unui neam și a contribuit decisiv la unitatea națională.

Totuși, manualele de istorie trebuie să consemneze  derapajul său antidemocratic și antisemit de la finalul vieții, servind drept avertisment despre cum chiar și cele mai strălucite minți pot fi corupte de extremism și folosite în jocurile de putere cinice ale istoriei.