Cunoscutul istoric Lucian Boia a fost acoperit de Serviciul de Informații Externe, fiind „eliminat” din lista unor presupuși colaboratori ai Securității, respectiv ai „Brigăzii anti-emigrație” a Centrului de Informații Externe (CIE, fosta DIE).

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securitații (CNSAS) ne-a oferit dovada. Lucian Boia apare drept colaboratorul nr. 23 al CIE, pe pagina nr. 2 (verso) a unui Tabel al UM 0225 clasificat „Strict Secret”. Fila care conținea numele sau nu a fost trimisa CNSAS de catre SIE împreuna cu întregul dosar, la data desecretizarii și arhivarii sale. Demersul de omitere a transmiterii fostului document strict secret în forma sa originala, prin forfecarea lui, a încalcat grav legea. Pagina a intrat în posesia noului proprietar de drept, CNSAS, la solicitarea expresă a Colegiului instituției, doar după declanșarea unui scandal mediatic a cărui țintă principală a fost jurnalistul Ion Cristoiu și istoricul Ioan-Aurel Pop. Ancheta noastra demonstreaza înca o data ca demersul revistei „22” a GDS a urmarit atacarea unor personalitați ale presei și lumii academice.

Ironia sorții: azvârlit asupra lui Cristoiu și Pop scandalul îl lovește azi ca un bumerang pe rivalul Boia. „Unde dai și unde crapă” sau „Cine sapă groapa altuia cade singur în ea” sunt stravechi proverbe care nu pot să nu-ți vină în minte în urma deznodământului „Afacerii Hodor”. În luna aprilie, angajatul CNSAS Madalin Hodor provoca o întreaga agitație publica pe tema „Brigadierilor Securitații”, dupa cum au fost catalogați în masa de Revista „22”, 200 de specialiști din diverse domenii de interes pentru Departamentul Securitații Statului. „Tabelul cuprinzând colaboratori care sunt în legatura unitații noastre”, ai UM 0225 „anti-emigrație”, a fost întocmit la data de 13.05.1985 și, dupa cum susține Hodor, a fost descoperit întâmplator în Arhiva CNSAS cu puțin timp înainte de alegerile de la Academie. Dosarul SIE (C.M.) 41448 care cuprindea tabelul a fost scos din CNSAS de către Mădălin Hodor, membru GDS și colaborator al „22”, în calitate de „cercetător extern”, fără respectarea prevederilor legale, cu ajutorul fostei lui șefe, Germina Nagâț, în prezent membră a Colegiului CNSAS din partea USR. Operațiunea, considerata ilegala de alți membri ai Colegiului CNSAS, s-a petrecut în mare graba la data de 3 aprilie a.c., cu doar doua zile înainte de alegerile de la Academia Româna. „S-au furat documente din arhivă (…). S-au scos documente care nu au fost trecute niciodată pe cererea de acreditare”, afirma un membru al Colegiului CNSAS, conform stenogramei unei ședințe a Colegiului intrate în posesia noastra.

Dosarul SIE de la CNSAS demască minciuna GDS

Proclamat erou al luptei anticomuniste și aplaudat de Vladimir Tismăneanu și Cristian Preda, în apărarea lui Mădălin Hodor au intervenit noii brigadieri ai societății civile, în frunte cu Gabriel Liiceanu, care au încercat să convingă opinia publică, pe canalele controlate de rețeaua lor, că acțiunea acestuia vizează curățirea României de foști securiști și n-are nici o legătură cu alegerile de la Academie. O mare și sinistra minciuna. Investigația noastra certifica contrariul, iar dovada se regasește chiar între coperțile Dosarul SIE de la CNSAS. Astfel, în realitate, dosarul în cauza a fost arhivat și inventariat de Madalin Hodor, de data aceasta în calitate de cercetator angajat al CNSAS și subaltern al Germinei Nagâț, pe vremea când aceasta era director la Investigații, conform semnaturii obligatorii înscrise pe fișa CNSAS atașata documentului, la data de 9.11.2015. Da, ați citit bine. Eroul muncii anticomuniste și șefa lui aveau cunoștință de acest Tabel strict secret de „colaboratori ai Securității” încă din 9 noiembrie 2015, data probabilă când a fost transmis de SIE, alterat, către Arhiva CNSAS. A durat trei ani ca sa le vina ideea cu purificarea întregii lumi de agenții de influența ai DIE/CIE/SIE– mulți de-a dreptul nevinovați -, întâmplator în preajma alegerilor de la Academie.

Aceeași fișă atestă că Germina Nagâț s-a dus la Dosar pentru a vedea cu ochii ei pagina remisă de SIE cu privire la Lucian Boia a doua zi după ce am solicitat oficial Colegiului CNSAS copierea ei. Cu toate acestea, deși se cunoaște prin intermediul ei de circa doua luni ca Boia figureaza pe lista acoperita de SIE, Revista „22” și GDS au uitat sa ne mai furnizeze și aceasta informațiebomba despre „brigadierul Securitații” de la Humanitas. Așteptam, desigur, în orice moment, și înfierarea lui Lucian Boia, de catre Gabriel Liiceanu, Vladimir Tismaneanu și Andreea Pora, în aceeași masura și nota ca cea a lui Ioan-Aurel Pop.

Hodor despre cei de pe lista lui, inclusiv Boia: „nu încape nicio îndoială că ar fi colaborat cu Securitatea premediat”

Contactat de „Ziarul de Iasi“ în perioada scandalului, Madalin Hodor a menționat ca „nu încape nicio îndoiala ca aceste persoane aflate pe lista ar fi colaborat cu Securitatea”. „Vorbim de persoane care fac parte din lumea intelectualităţii, deci nu de colaboratori de ocazie, care ar fi colaborat cu Securitatea. Aceste persoane au fost în legătură cu persoane plecate în străinătate, au intrat în familiile plecate peste hotare sau au participat la diferite conferinţe în străinătate“. El menționeaza ca „aceste persoane ar fi colaborat cu Securitatea în mod premeditat, si ca nu ar fi vorba doar de acele declarații pe care trebuiau sa le dea cei plecați peste hotare la întoarcerea în țara”. „Cercetatorul superior” al CNSAS știe cel mai bine.

„Dupa ’89, mi-am zis ca nu o sa mai mint”, afirma Lucian Boia întrun interviu din „România liberă” în care mințea ca un adevărat profesionist născut odată cu instaurarea dictaturii comuniste în România, în 1944. În același interviu citat, Boia își exersa talentul înnăscut tușânduși un autoportret cu accente puternice de mitomanie: „[Părinții] mi-au infuzat o cultură anticomunistă temeinică încă de când eram copil, iar asta nu se întampla în toate familiile. (...) Nu a trebuit sa fac eforturi ca sa fiu anticomunist. Eforturi laudabile fac de 10-15 ani încoace, ca sa-mi mai moderez atitudinea anticomunista. Fiindca, în ceea ce ma privește, am o respingere neta a comunismului, dar în același timp sunt istoric și am încercat sa ma detașez și sa încerc sa-i ințeleg pe aceia care au nostalgia comunismului. Sunt mulți legați de comunism, pentru ca tocmai comunismul i-a facut ce au devenit. Cea mai mare parte a elitei românești de astazi, în sens tehnic, nu de excelența neaparat, își are originea în comunism. (...) Imediat dupa ’89, mi-am zis ca din acel moment nu o sa mai mint, deși sunt unul dintre aceia care am mințit înainte de ‘89”.

Catherine Durandin despre navetistul în Occident Lucian Boia: „Ordinele la care se supunea Boia la vremea respectivă trebuie să fi fost foarte stricte”

Ca nu a trebuit sa faca eforturi sa fie anticomunist reiese cu claritate din biografia sa reala, nu din cea romanțata aparuta la Editura Humanitas. La 22 de ani, anticomunistul nativ Lucian Boia intra în Partidul Comunist Român și apoi este ales cu regularitate ca membru al Biroului Organizației de Baza (BOB) al PCR pentru a ajunge Secretar cu Propaganda comunista în Facultatea de Istorie. Înca din anii ‚70, dupa o bursa de studii la Praga, circula aproape anual în Occident, inclusiv în Statele Unite ale Americii, la New York, într-o vreme în care nici musca nu trecea granița spre „lumea capitalista” fara acordul Securitații (Planurile “Alfa” și “Atlas” ale DSS). Din același spirit anticomunist, dupa fiecare vizita facuta în strainatate, în calitate de secretar general și ulterior vicepreședinte al unei Comisii internaționale de istoriografie (ales prin vot democratic, cum altfel?, sa reprezinte România), revine cuminte la baza, în timpuri în care zeci de români își dadeau viața pe Dunare sau alte granițe spre Vest, în încercare de a atinge mult visata libertate. În memoriile sale, reputata istorica a comunismului și experta Ministerului francez al Apararii, Catherine Durandin, îl nominalizeaza pe Lucian Boia drept „ghidul” oficial desemnat de “organe” sa îi controleze total vizita sa din România, în anul 1980. „Ordinele la care se supunea Boia la vremea respectiva trebuie sa fi fost foarte stricte”, scrie aceasta.

„Un istoric care nu contraface trecutul, un istoric cum sunt foarte puțini în ziua de azi. Un istoric care are și inteligență și caracter. Lucian Boia nu măsluiește trecutul”, ne asigură Sorin Lavric, unul dintre angajații Humanitas, la o prezentare de carte, alături de autorul lăudat și de patronul lui, Gabriel Liiceanu.

În 2014, Boia publica la Humanitas, în pregatirea Centenarului Marii Unirii, volumul „Primul Razboi Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretari“ în care scria negru pe alb ca „Adunarea de la Alba Iulia nu avea cum sa suplineasca un referendum, nu doar românii erau în drept sa decida asupra viitorului Transilvaniei, ci toți locuitorii acesteia. Aproape jumatate din populație nu a fost, asadar, întrebata daca doreste sau nu sa intre în frontierele României” și ca „Ungaria era totuși un stat de drept, constituțional și parlamentar”, la 1916, când Ungaria nici nu exista.

Cu 30 de ani în urmă, în 1984, Boia publica în „Tribuna României”, revistă editată de Asociația România, „despre care se spunea că era susținută de Securitate”, după cum relevă Scurtu, în articolul „Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 - încununarea evoluției milenare istorice românești”.

Într-un interviu publicitar realizat de Hotnews anul acesta, Lucian Boia afirma ca n-a avut curiozitatea sa-și vada dosarul de la CNSAS pâna acum. Probabil știe deja ce conține.

Catherine Durandin, Mai 1980: „Am ajuns la Bucuresti cu Air France la începutul dupa-amiezii. O ploaie cenusie cade peste pista cenusie a acestui aeroport militarizat. (…) Imediat ce am intrat în sala aproape pustie a aeroportului, aud la megafon ca sunt rugata sa ma prezint în fața biroului de informa- ții. Îngrijorata, înaintez, un barbat înalt si solid, aproape gras, în jur de patruzeci de ani poate, ma saluta, îmi întinde mâna si se prezinta: Lucian Boia, universitar, istoric, desemnat sa ma „ajute” în cercetarile mele. Trebuie sa ma însoțeasca la hotel, sa se informeze în legatura cu programul meu, pe scurt, sa ma „ajute”. L-am evocat pe acest ghid la începutul povestirii mele, fara sa-l fi numit. Acum m-am razgândit. (…)

Franțuzoaica luată în primire de Lucian Boia FOTO: AGERPRES

A fost o luna în care am fost înso- țita fara pauza. Lucian Boia venea sa ma ia de la hotel la ora 8, ma însoțea la biblioteca Academiei, se aseza lânga mine, verifica fisele prin care solicitam lucrarile. Luam prânzul împreuna, plecam din nou împreuna la biblioteca, la sfârsitul dupa-amiezii ma înso- țea din nou la hotel. A fost inutil sa-i explic ghidului meu ca biblioteca îmi era cunoscuta, stiam organizarea fisierelor, ca si drumul pâna la hotel, si ca venisem ca sa-mi verific sursele si sami pun la punct bibliografia tezei: nu m-a slabit deloc, îndeplinindu-si constiincios sarcina. (...)

Ordinele la care se supunea Boia la vremea respectiva trebuie sa fi fost foarte stricte: la sfârsitul acelei faimoase seri, ghidul meu m-a lasat pâna la urma sa ma întorc singura la hotel cu autobuzul. Scufundata în gânduri, am uitat cu totul sa cobor la sta- ția din apropierea Garii de Nord, unde trebuia, si am ajuns la cap de linie – o zona industriala, de unde am fost obligata sa refac traseul în sens invers… A doua zi dimineața, i-am povestit aceasta mica aventura si Boia s-a panicat! Ce-am cautat eu la stația de la cap de linie a acelui autobuz? Nimic, absolut nimic, a fost o greseala, datorata neatenției.

Au fost zile lungi si, în mod paradoxal, solitare în aceasta companie permanenta care-mi interzicea, de fapt, sa intru în contact cu prietenii mei. Ma feream sa-i pun în pericol. Pe Serban Radulescu-Zoner, cu care m-am întâlnit la sala de lectura de la biblioteca Academiei, Boia l-a repezit atunci când mi-a propus sa mergem sa fumam împreuna o țigara în gradina. Nu am uitat formula: „Nu sunteți autorizat sa vorbiți cu doamna Durandin”, i-a spus lui Serban. (...)

Prezența ghidului meu ma umilea. Îl simțeam, la rândul lui plictisit si încordat. Am încercat sa fac pe inocenta, mulțumindu-i la nesfârsit pentru devotamentul lui, pâna când, agasat, mi-a spus ca-si facea datoria!” („România mea comunista”, traducere Doina Jelea, Editura Vremea, 2018)