21 ianuarie 1990. Corneliu Coposu îi propune lui Ion Iliescu să candideze pe listele PNȚCD. Relatarea lui Ion Caramitru

Ion Iliescu si Corneliu Coposu, la mesa redonda organizada por el CFSN, 1990. sursa: Agerpres

În primele zile ale anului 1990, viitorul politic al României se decidea în spatele ușilor închise, într-o atmosferă marcată de incertitudine și speranță.

Unul dintre cele mai controversate episoade ale acelei perioade rămâne dialogul dintre Ion Iliescu, liderul de atunci al Frontului Salvării Naționale (FSN), și Corneliu Coposu, președintele Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD).

Documentul care clarifică acest moment este o scrisoare publicată de actorul Ion Caramitru, martor ocular și deținător al stenogramelor care au demontat speculațiile presei internaționale din acea vreme.

Provocarea din mass-media și reacția lui Ion Caramitru

Scânteia care a declanșat nevoia unei clarificări publice a fost o știre difuzată de agenția France Presse și preluată de ziarul „România liberă” pe 19 ianuarie 1990. Informația sugera că Ion Iliescu ar fi dat asigurări ferme că FSN nu va participa la alegeri, cedând presiunilor partidelor istorice.

Ion Caramitru, animat de dorința de a proteja demnitatea ziarului românesc proaspăt eliberat de cenzură, a intervenit public pentru a oferi contextul real al discuțiilor, bazându-se pe o memorie fidelă și pe înregistrările oficiale ale întrevederii.

Scrie Ion Caramitru: «Am în față „România liberă" de vineri, 19 ianuarie a.c., intitulată „Cînd vor avea loc alegerile ?“, care reproduce o știre a agenției France Presse, obținută pe baza unui interviu realizat cu domnul Corneliu Coposu, din care reiese, printre altele, că domnul Ion Iliescu a dat asigurări in cursul unei întrevederi cu o delegație a P.N.Ț. că „C.F S.N. nu va participa la alegeri“, că guvernul este gata „să amîne alegerile cu mai multe luni" ca urmare a protestelor partidelor ce nu sînt membre ale C.F S.N., care consideră că perioada este prea scurtă pentru organizarea de alegeri. Negocierile au fost reluate marți, se spune mai jos, „cînd delegația P.N.Ț. a primit din nou asigurări că C.F.S.N. nu se va prezenta în alegeri"

Fiind martor ocular la discuții in ambele zile, avînd o memorie bună și ca martor stenograma acestor convorbiri, nu fac altceva decît să alătur articolului amintit, ceea ce în mod real s-a discutat la această întîlnire, referitor la problemele ridicate în interviul menționat ...»

Oferta neașteptată a lui Corneliu Coposu pentru Ion Iliescu

Relatarea lui Caramitru contrazice versiunea prezentată de Corneliu Coposu! Dar, extrem de fiedel în relatare, scoate la iveală o ipoteză aproape de neimaginat pentru contextul politic de mai târziu: posibilitatea ca Ion Iliescu să candideze pe listele PNȚCD. Corneliu Coposu, demonstrând o viziune politică axată pe stabilitate și reconciliere, i-a propus lui Iliescu deschiderea listei electorale a partidului său.

Seniorul sublinia că personalitățile respectate de populație ar trebui să rămână în conducerea țării indiferent de rezultatul votului, oferindu-i liderului FSN un loc în Parlament fără a-i condiționa apartenența politică, o practică democratică utilizată și în perioada interbelică.

Dialogul, relatat de Ion Caramitru

«Dl. Coposu: Voiam să vă spun în subsidiar că, dacă putem conta pe o afirmație a dumneavoastră că Frontul nu va participa la alegeri, departe de noi intenția ca anumite personalități, care sunt respectate și stimate de populație și de care este nevoie, indiferent de rezultatele alegerilor, în viitoarele guvernări să fie prezente în conducerea viitoare, ca să poată analiza și discuta. Nu vrem să renunțăm la dv. chiar dacă obținem majorități absolute.

Dl. Iliescu (zâmbind): Poate mă înscriu la dv. în partid!

Dl. Coposu: Nu să vă înscrieți, dar putem să vă oferim capul unei liste la alegeri, așa cum am făcut și la alegerile libere din trecut când anumitor personalități de vază, fără să fie membri ai partidului nostru, li s-a oferit și loc în Parlament și colaborare. Vom fi încântați.

Dl. Iliescu: Noi suntem înglodați în răspunderi și nici măcar n-am stat să reflectăm la problemele de ordin electoral. Dar presiuni avem de la toți să ne explicăm cum va fi în alegeri cu Frontul. Nu știm încă. Noi suntem rezultatul unui proces revoluționar. N-am venit cu un program anterior, care să fi determinat procesul și care să fi impus acestui proces amprenta gândirii noastre. Din contră, noi trebuie să ne elaborăm gândirea pe baza procesului care se derulează în continuare. Nici măcar n-am făcut un schimb de păreri între noi, nici în Biroul executiv, nici în Consiliu, cu privire la modul în care vom aborda, din punctul de vedere al acestei mișcări de masă care se numește Front, problema alegerilor.

Deci, trebuie să ne clarificăm gândirea noi înșine și probabil că vor veni de jos sugestii, gânduri, care să ne determine formularea unei gândiri coerente în legătură cu treaba aceasta. Așa că, la această întrebare nici măcar nu sunt pregătit să vă dau vreun răspuns. Iar păreri personale nu vreau să exprim, pentru că nici măcar nu le am conturate, nici nu avem timp să le elaborăm. În ce privește data alegerilor, v-am spus că și noi suntem frământați ca să facem cum va fi mai bine.» (România liberă - 21 ianuarie 1990)

Strategia ambiguității și conceptul de proces revoluționar

Răspunsul lui Ion Iliescu, așa cum este redat în scrisoarea lui Caramitru, evidențiază tehnica de eschivă care va caracteriza parcursul său politic ulterior. Deși a tratat propunerea lui Coposu cu umor, sugerând ironic că s-ar putea înscrie în partid, Iliescu a refuzat să ofere un angajament clar privind neparticiparea FSN la alegeri.

Argumentul său principal era că Frontul reprezintă o emanație a „procesului revoluționar” și nu o construcție politică clasică, susținând că nu au avut timp să elaboreze o gândire coerentă sau o strategie electorală din cauza responsabilităților guvernamentale imediate.

Ce a urmat

Ceea ce a urmat după acest dialog aparent civilizat a fost una dintre cele mai tensionate și violente perioade din istoria postdecembristă a României.

Ambiguitatea lui Ion Iliescu, surprinsă atât de bine în relatarea lui Ion Caramitru, s-a transformat rapid într-o strategie de consolidare a puterii care a dus la o ruptură totală între Frontul Salvării Naționale (FSN) și partidele istorice nou reînființate.

Dar despre asta vom avea ocazia să scriem pe larg.