Din cuprinsul articolului
Pe 18 martie 1906, lângă Paris, la Montesson, un mic grup de oameni se găsea lângă un vehicul care semăna cu un uriaș liliac având aripile desfăcute. Nu era niciun oficial de la vreo autoritate oficială. Presa și memorialiștii susțin că acel aparat a zburat. Restul, evident, este istorie.
Traian Vuia - 120 ani de la un zbor istoric
Se știe că frații Wright zburaseră pe 17 decembrie 1903, cu un aparat de zbor, cu un mic motor cu elice, zburând 37 m. Europenii practic au minimizat rolul fraților Wright, incontestabil de altfel, pentru că ei, inițial folosiseră planoare iar „Flyer I,” avionul lor nu se deosebea prea mult de un planor. În 1906, Traian Vuia a reușit să zboare și el cu un aparat de concepție proprie. Reușise să obțină un brevet în 17 august 1903, publicat pe 16 octombrie 1903, pentru „aeroplanul automobil”.
Avionul său avea un motor cumpărat care folosea cianhidridă carbonică. Traian Vuia practicase ingineria ca hobby, el având studii juridice. Se născuse la 17 august 1872, la Surducu Mic, în Banatul controlat atunci de Austro-Ungaria. Mentorul lui Vuia, patriotul Coriolan Brădiceanu l-a susținut moral și chiar financiar.
Performanța slabă, dar a fost totuși un zbor
Avionul a rulat cu motorul pornit 50 de metri apoi s-a ridicat. El a zburat circa 12 m. Înălțimea față de sol a fost de circa 1,5 m. Carburantul se pare că s-a terminat iar avionul a ajuns la sol. Avionul avea circa 250 kg fără pilot. Aripile acopereau circa 14 mp. Motorul avea 20 CP. Presa franceză, britanică, americană au semnalat această știre. Și totuși, Louis Bleriot va ajunge să fabrice avioane în sistem de producție industrială.
Astăzi, un avion zboară la mii de metri altitudine, are câteva sute de km la oră. În circa două ore, în zbor, ajungi de la București, la Bruxelles, cu un avion de linie. Însă, acum 120 de ani, un român a reușit să facă un zbor experimental, arătând că zborul uman nu e mitologie și nu e himeră.
Traian Vuia nu a perseverat pe linia zborului. A devenit francmason la 4 august 1919
Traian Vuia s-a angajat în alte proiecte în următorii 44 de ani pe care i-a mai trăit. Zborul din păcate nu a mai fost printre ele. I-a acordat un anumit sprijin logistic lui Aurel Vlaicu. A mai proiectat în 1918-1922. În rest, s-a dedicat sprijinirii Marii Uniri a Banatului și Transilvaniei cu România. S-a inițiat în Loja Francmasonică „Ernest Renan”, alături de Alexandru Vaida Voevod, în data de 4 august 1919.
Traian Vuia inventat un generator cu abur prin 1925. S-a scris că ar fi luptat în Rezistența Franceză în Al Doilea Război Mondial. Cert este că era prieten cu Dr. Petru Groza și, după război, a venit în România, primind o pensie din partea statului român și asistență medicală. A fost primit în Academia Română, ca membru de onoare pe 27 mai 1946. Va muri la București, pe 3 septembrie 1950.
