Voia Elena Ceaușescu să fie „tovarășa comandant suprem”?
- Florian Olteanu
- 22 noiembrie 2026, 06:22
Despre Elena Ceaușescu s-a spus că a țintit puterea politică la nivel înalt. Este greu de crezut că ea visa să fie Președintele României, însă mulți oameni din anturajul său, din structurile de forță și din familia extinsă au creditat-o cu această dorință ascunsă. De asemenea, oameni de știință care s-au intersectat cu ea au precizat că îl domina pe soțul ei. Întrebarea rămâne și la aproape patru decenii de la execuția Elenei și a lui Nicolae Ceaușescu.

Elena Ceaușescu, semnând în cartea de onoare. sursa: EVZ
Generalul Pacepa pregătea pentru Elena Ceaușescu biografii politice speciale
În 1987, când a fost publicată lucrarea „Orizonturi roșii”, în engleză, apoi tradusă și difuzată clandestin în România, generalul Ion Mihai Pacepa trăia ascuns în SUA. Ajunsese acolo în iulie 1978. În cartea sa, el povestește cum Elena Ceaușescu citea biografii neromanțate pregătite special pentru ea.

Sursa Foto: Arhiva EVZ
Dorea să afle detaii din viața Indirei Gandhi sau a celei de a treia soții a dictatorului Juan Peron, Isabel Peron. Ce aveau în comun cele două? Indira era fiica lui Jawaharal Nehru, fost Prim Ministru al Indiei. Nu avea nicio legătură cu Mahatma Gandhi. Soțul Indirei avea acel nume de familie. Numele însemna în traducere „Băcanu” și era comun în casta tradițională vaishyia a comercianților și agricultorilor proprietari, a treia castă după cea religioasă, a brahmanilor și cea militară ksatryia, dar înaintea castei oamenilor liberi, fără proprietăți, șudra.

Elena Ceausescu la Snagov.
Isabel Peron fusese dansatoare. Elena Ceaușescu o cunoscuse în 1973, când a venit cu Juan Peron la Olănești, înainte ca el să revină la putere. Apoi, după moartea lui Peron, ea a preluat puterea. Juan Peron plătise în primul mandat datoria externă a Argentinei. Isabel avusese grijă să o elogieze pe Evita, legendara artistă, a doua soție a lui Juan Peron. Ea îl ajutase să câștige puterea prin alegeri și să o mențină, însă murise în plină tinerețe, din cauza unei boli grave, cancerul.
Emil Bărbulescu, nepotul care o ura pe Elena Ceaușescu
Emil Bărbulescu era în decembrie 1989, căpitan de Miliție, locțiitorul comandantului IJM Olt. Era fiul Elenei Bărbulescu, una din surorile lui Ceaușescu. Vasile, tatăl lui va avea funcții politice de la nivel local, la nivel județean și apoi național pe linie de agricultură. Emil era detestat de Elena Ceaușescu. El nu o suporta cum nu îl suporta nici pe vărul său primar Nicu, pe care-l considera un infatuat.
Emil fusese certat dur de Elena Ceaușescu la moartea lui Andruță, tatăl lui Ceaușescu și al mamei sale. Pentru Ceaușescu se comandase o brigadă de bocitori de serviciu care să jelească oficial moartea marelui dispărut. Jelania consta inclusiv în faptul că Andruță luptase cu arma în mână prin Munții Tatra după nemți. Emil știa de la bunicul lui, că în 1944, acesta profitase de „revoluție” ca să captureze o pivință a unei unități de unde fugiseră nemții și să se îmbete. Emil a izbucnit în râs, iar Elena a spus că mai bine mama lui făcea avort ilegal. Că Emil era o rușine.

Nicolae si Elena Ceausescu, la Snagov.
Emil a scris o carte, „Nicolae Ceaușescu a fost unchiul meu”. Acolo, a scris că Elena dorea ca Nicu să preia partidul în 1990, iar ea să fie Președintele României. Miza pe faptul că Nicolae Ceaușescu ar fi fost bolnav. După 1990, s-a aflat că CIA și KGB monitorizau atent sănătatea lui Ceaușescu. Americanii știau că ar fi avut cancer de prostată din 1985-1986, sovieticii știau de diabet și de problemele renale. La Moscova se știa că liderul român nu ar fi putut trăi peste luna aprilie 1990. Ar fi fost Elena informată de oamenii ei din Securitate? Greu de spus. El mai spune că Elena l-a exilat pe Nicu la Sibiu, pentru a evita ca nomenclatura să îl tragă pe soțul ei pe linie moartă.
Constantin Boștină neagă zvonurile
Secretar particular al lui Ceaușescu în perioada 1980-1982, Constantin Boștină a afirmat în cartea publicată de Editura de carte că Elena Ceaușescu îl trimisese la Sibiu pe Nicu Ceaușescu în 1987, după ce fusese șeful UTC din 1983, pentru a-i proteja sănătatea. Nicu începuse să sufere de varice esofagiene și de alte boli care trebuiau tratate. Voise să-l scoată din anturajul prietenilor alături de care petrecea cu alcool, de multe ori, în cantități mari.
Tot el a spus că Nicu în fruntea României a fost un simplu zvon aruncat pe piață înainte de Congresul XIV din noiembrie 1989 și că realegerea lui Ceaușescu a pus capăt zvonurilor. Nu îl vedea deloc pe Nicu în calitate de lider. Între timp, Pacepa scrisese în cartea lui că Nicolae Ceaușescu i-ar fi dat un post guvernamental, în timp ce Elena l-ar fi vrut în fruntea Partidului. Asta, la nivelul anului 1977.
Intelectualii și demnitarii o vedeau ca pe un „geniu al răului”
Fost Ministru al Sănătății, medicul Eugeniu Proca afirma despre Elena Ceaușescu, faptul că se comporta ca alte soții de dictatori:
„Era o adevărată scorpie. Nu era niciodată mulțumită. Era meschină și încăpățânată. Era demonul lui Ceaușescu. Ca atunci când ai de-a face cu un nebun, era mai bine s-o ocolești și s-o eviți. Cu el se putea cel puțin vorbi, avea ceva omenesc, dar ea era pur și simplu un monstru. Era extrem de vanitoasă și aproape analfabetă. Mă făcea să mă gândesc la ceva între Imelda Marcos, Evita Peron și Jiang Qing (ultima soție a lui Mao). Puteți să mă întrebați cum a putut un asemenea cuplu să se cocoațe atât de sus? Aveau nervi și mușchi tari. Știau să-și aleagă oamenii și să profite de sistem”.
Ion Gheorghe Maurer spunea despre ea:
„Mai târziu, mi-am dat seama că acestă femeie îl stăpânește în așa măsură pe Ceaușescu, încât, de fapt, ea conduce. El nu face decât ceea ce spune ea. Și că, probabil, ea hotărâse ca el să exercite conducerea sub forma unei stăpâniri dictatoriale.”
Apropiații familiei au mai spus despre ea faptul că Elena Ceaușescu avea grijă să dea de înțeles faptul că Nicolae Ceaușescu îi datora ei atât ascensiunea în partid, cât și puterea la care ajunsese pentru că doar ea putea să îi fie alături.
Epilog
Rămân, în ciuda acestor mărturii, la ideea că Elena Ceaușescu nu putea conduce singură. Nu avea oameni puternici fideli, mai tot anturajul din 1989 era format din oameni care îi respectau de teamă pe cei doi. S-a văzut la Timișoara, faptul că ordinele de selectare a morților de la Morga Spitalului Județean Timiș și transportul spre București spre a fi arse cadavrele au fost ordine în disperare de cauză. Toți au ascultat-o pe ea, pentru că ea era alături de el.
Pattern-ul represiunii de la Timișoara seamănă cu asasinatele atribuite lui Ceaușescu la Olt, în 1946, cu reprimarea revoltei țăranilor din 1957 de la Vadu Roșca. Ceaușescu a confirmat ordinele de represiune pe 20 decembrie când a revenit în România. În mod cert, în 1986-1987, când au murit Vasile Patilineț și Ion Ioniță, nimeni dintre opozanții cuplului Ceaușescu nu-i mai vedeau la putere nici pe Elena nici pe Nicușor Ceaușescu. Nu mai vedeau nici regimul comunist la putere. Cei ce doreau un comunism de catifea, un fel de perestroikism fuseseră îndepărtați. Ultimii supraviețuitori ai comploturilor din anii 80 voiau alt regim.