Sub amenințarea Kremlinului, Ceaușescu și Tito se alină unul în brațele celuilalt

Sub amenințarea Kremlinului, Ceaușescu și Tito se alină unul în brațele celuilalt

Amenințate de URSS, două state căutau alinare unul în brațele celuilalt, Socialista Românie și Federativa Iugoslavie. E vorba de anul 1971 când, așa cum am mai spus, lecția invadării Cehoslovaciei punea o presiune uriașă pe cei doi conducători, Iosip Broz Tito și Nicolae Ceaușescu și îi obliga la comportamente contradictorii. (Document CIA. Cum se juca cu focul și îi enerva Ceaușescu pe partenerii din Pactul de la Varșovia. Experiența invadării Cehoslovaciei era caldă.

Mersul pe sârmă al lui Ceaușescu

Comportamentul lui Ceaușescu venea din faptul că după discursul din 1968 în care condamna înăbușirea în sânge a Primăverii de la Praga exista o amenințare concretă că gesturile sale de relativă independență de Moscova puteau primi același tratament din partea lui Leonid Brejnev.

În acele momente, conducătorul de la București a găsit confort în planurile comune de rezistență făcute cu Broz Tito, dar a primit și mesaje de susținere de la un aliat surpriză, China.

În primăvara-vara lui 1971, Ceaușescu face vizite în țări orientale, China, Vietnamul de Nord, Coreea de Nord. Pentru români efectele vizitelor au fost dezastroase, de la Mao Zedong și Kim Ir-Sen, președintele României se dedulcește la cultul personalității și chiar începe reorganizarea culturii după modelul oriental.

Pe plan internațional, însă, el caută o cale pentru a oferi Americii, condusă de Richard Nixon, negociatori orientali pentru a o extrage (cât mai puțin rușinos) din conflictul din Vietnam.

Discursul din august 1968 îl aduce în atenția Casei Albe, iar mesajele transmise ulterior din China și Vietnam îi consolidează poziția în relațiile cu administrația Nixon. Ceaușescu este primit la Casa Albă în 1970 și 1973. Nixon reușește și el să evite implicarea URSS în negocierile din Vietnam, în 1972, când face o vizită istorică în China. Vizită amintită azi cu mândrie de diplomația și spionajul americane, când China găzduiește întâlnirea Donald Trump – Vladimir Putin.

Titoismul, de la cuvânt de ocară la motiv de mândrie

De cealaltă parte a Dunării, Tito trecuse prin toate fazele în relațiile cu Marele Urs.

Începuse prin a fi numit criminal de Iosif Visarionovici Stalin și acuzat de ”titoism”, dar, când Nichita Hrușciov a condamnat stalinismul, Iugoslavia a redevenit frecventabilă pentru țările socialiste.

De curând am mai amintit această turnură care a influențat politica externă a 6 state (URSS contra URSS! Ruperea lui Hrușciov de Stalin, văzută prin ochii lui Gheorghiu-Dej).

După invadarea Cehoslovaciei, Tito condamnă acțiunea trupelor Tratatului de la Varșovia și îngăduie manifestații de protest anti-URSS la Belgrad și, ca și Ceaușescu, începe să aplice strategia națională de Securitate ”apărarea întregului popor”.

Titoismul, condamnat cândva de la Kremlin, devine motiv de apreciere pentru Regina Marii Britanii sau președintele de la Casa Albă.

În acest context, vine la Belgrad Leonid Brejnev, iar acest gest aparent simplu îl sperie pe Ceaușescu, care gândea că își pierde singurul aliat din Blocul Estic.

Propaganda comunistă despre Ceaușescu și Tito

La sfârșitul lui 1971, Ceaușescu se întâlnește cu Tito și un rezumat al comunicatelor oficiale este deslușit de analiștii CIA pentru președintele SUA într-un material intitulat ”Tendințe în propaganda comunistă”.

Toate temele de mai sus sunt analizate, identificate în textile redactate în limbaj de lemn în care fusese descrisă întâlnirea în presa oficială din România și Iugoslavia.

Interesant este cum cenzura presa din vremea lui Ceaușescu evenimente internaționale, uneori integral, cum ar fi vizita liderului de la Kremlin în două capitale care dăduseră militari în Cehoslovacia și aveau trupe comasate la granițele cu țara noastră, Budapesta și Sofia.

Să nu ne împăunăm însă aiurea, raportul nu este dedicate României și întâlnirii, marginale, totuși, ci cuprinde astfel de analize din întreaga lume, pornind de la tema arzătoare a acelor momente, războiul din Vietnam.

Ceausescu Tito masina

Ceausescu Tito masina / foto: captura video

România – Iugoslavia

Comunicatul Tito-Ceaușescu subliniază independența și afinitatea

Presa iugoslavă și cea română au prezentat întâlnirea dintre Tito și Ceaușescu, desfășurată la Timișoara în zilele de 23–24 noiembrie, drept o confirmare a stării excelente a relațiilor și a solidarității dintre cele două țări și partide. Românii, în special, au acordat o largă atenție întâlnirii, pe care un articol publicat în organul de partid Scînteia pe 27 noiembrie a salutat-o drept „o expresie strălucită a prieteniei româno-iugoslave și o contribuție remarcabilă la cauza generală a păcii și socialismului”.

Amplul comunicat comun, dat publicității pe 25 noiembrie, arată că discuțiile s-au desfășurat într-o atmosferă de „prietenie, cordialitate, deplină stimă și înțelegere reciprocă” și adaugă că cele două părți au constatat „o identitate sau o mare apropiere de vederi” în chestiunile discutate.

Accentul pus pe strânsa colaborare româno-iugoslavă și pe identitatea generală de vederi pare să fi fost destinat atât publicului intern, cât și celui internațional, pentru a risipi orice impresie că politicile independente ale lui Ceaușescu ar fi dus la izolarea României sau că vizita lui Brejnev la Belgrad din 22–26 septembrie ar fi afectat în vreun fel relația specială a Belgradului cu Bucureștiul.

(Deși românii au salutat, așa cum era de așteptat, discuțiile dintre Brejnev și Tito, modul foarte selectiv în care Bucureștiul a relatat despre vizita lui Brejnev în Iugoslavia și faptul că a trecut ostentativ sub tăcere vizitele ulterioare ale liderului sovietic la Budapesta și Sofia păreau să indice neliniște în privința intențiilor sovietice. Aparent pentru a evita să prezinte publicului român imaginea unei apropieri sovieto-iugoslave, relatarea AGERPRES despre declarația comună sovieto-iugoslavă din 25 septembrie, preluată de presa bucureșteană, a omis pasajele referitoare la existența unei baze favorabile pentru dezvoltarea în continuare a relațiilor sovieto-iugoslave, la intensificarea preconizată a contactelor între partide și a consultărilor la nivel de stat, precum și la acordul privind schimburile între mijloacele de informare în masă. Relatarea AGERPRES a omis și un pasaj final referitor la prietenia reciprocă.)

Într-un gest menit, se pare, să-l liniștească pe Ceaușescu în această privință, Tito a sugerat, în toastul din 24 noiembrie, că cei doi lideri „s-ar putea întâlni nu doar o dată, ci chiar de două ori” pe an sau „ori de câte ori se ivește ocazia”. Accentul puternic pus pe relațiile bilaterale reiese și din secțiunea comunicatului consacrată cooperării economice dintre cele două țări. Remarcând că există încă „posibilități nevalorificate” de cooperare, documentul cere extinderea cooperării economice, științifice și tehnice, precum și a contactelor și a cooperării între instituțiile științifice și culturale și între organele de presă și celelalte mijloace de informare.

După ce Brejnev a reafirmat public principiile declarației de la Belgrad din 1955 și ale declarației de la Moscova din 1956, comunicatul reafirmă hotărârea celor două părți de a promova relații cu „toate” partidele comuniste pe baza „egalității, respectului reciproc și neamestecului în treburile interne” și susține dreptul fiecărui partid de a-și elabora programele de politică internă și externă „în concordanță cu condițiile din propria țară”.

La încheierea unor convorbiri în care au fost abordate, probabil, atât discuțiile purtate de liderul iugoslav cu președintele Nixon la Washington, la sfârșitul lui octombrie, cât și convorbirile sale anterioare cu Brejnev, comunicatul reafirmă politica comună a celor două părți de a dezvolta relații de prietenie și cooperare cu toate țările, indiferent de sistemul lor social, pe baza principiilor independenței, suveranității, egalității, avantajului reciproc și neamestecului, în interesul destinderii internaționale.

Documentul nu menționează în mod explicit Uniunea Sovietică în niciun pasaj, iar China apare doar într-o referire favorabilă la intrarea Beijingului în Organizația Națiunilor Unite. Aprobarea deja manifestată de Belgrad și București față de invitațiile adresate președintelui Nixon de China și de Uniunea Sovietică se reflectă însă într-un pasaj care salută „intensificarea contactelor directe și a schimburilor de opinii între șefii de stat și de guvern ai diferitelor țări” și reia ideea că soluționarea problemelor mondiale cere participarea tuturor țărilor, „mari, mijlocii și mici”.

Securitatea europeană și dezarmarea

Ambele părți își reafirmă sprijinul pentru o conferință privind securitatea europeană, fără condiții prealabile și cu participarea Statelor Unite și a Canadei. Punând în evidență ceea ce Belgradul și Bucureștiul speră, după toate aparențele, să obțină de la o asemenea reuniune, documentul își exprimă speranța că aceasta „va contribui la construirea unui sistem de securitate europeană care să garanteze efectiv pacea, independența și suveranitatea tuturor statelor europene, precum și cooperarea bazată pe egalitate”. Prin această formulare, comunicatul conturează, în fapt, un antidot la doctrina Brejnev.

În același spirit, după apelul la dezarmare generală și completă (Pe fondul schimbului de replici acerbe dintre China și Uniunea Sovietică la Națiunile Unite, pe tema propunerilor rivale ale URSS și Republicii Populare Chineze privind o conferință mondială pentru dezarmare, comunicatul cere, într-un paragraf de o singură frază, „convocarea unei conferințe generale pentru dezarmare, cu participarea tuturor statelor”.), comunicatul cere adoptarea unor măsuri parțiale, printre care renunțarea la manevre militare pe teritorii străine și interzicerea înființării de noi baze militare sau a amplasării de arme nucleare pe teritoriul altor țări.

El mai cere desființarea bazelor militare străine, retragerea trupelor în interiorul frontierelor naționale și eliminarea blocurilor militare.

În contextul european și, posibil, având în vedere chestiunea macedoneană, comunicatul formulează un apel demn de remarcat la respectarea „inviolabilității” frontierelor și declară că „respectarea integrității teritoriale a tuturor țărilor europene reprezintă o condiție prealabilă esențială” pentru reducerea tensiunilor în Europa și promovarea cooperării.

Balcanii

Singura referire directă la Balcani din comunicat este un scurt apel la cooperare multilaterală și bilaterală și la transformarea Balcanilor într-o zonă a păcii, fără arme nucleare, obiectiv promovat de multă vreme de România. Toasturile pe care și le-au adresat cei doi lideri pe 23 noiembrie sugerau că părțile ar putea avea abordări diferite în privința securității balcanice.

Ceaușescu a pledat pentru propunerea românească de a transforma Balcanii într-o zonă a păcii și a cooperării multilaterale. În răspunsul său, Tito a subliniat necesitatea de a fi pregătiți să apere independența și suveranitatea și a afirmat în termeni vagi că „cele două țări ale noastre vor contribui la o stabilizare mai amplă și mai rapidă a situației din Balcani, contribuind astfel la pacea mondială”.

Aparenta lipsă de entuziasm a lui Tito pentru cooperarea multilaterală în Balcani reflectă preferința generală a Belgradului pentru cooperarea bilaterală și reticența sa față de blocuri. Ea poate reflecta și convingerea iugoslavilor că șansele de cooperare cu Sofia sunt neglijabile din cauza vechii chestiuni macedonene. Totuși, ca și cum ar fi vrut să înlăture orice impresie că Belgradul ar avea o atitudine negativă, Tito a ținut să precizeze, în toastul final din 24 noiembrie, că Iugoslavia era dispusă să depună eforturi pentru rezolvarea problemelor „divergente” din Balcani.

Afaceri interne

Potrivit comunicatului, cei doi lideri s-au informat reciproc cu privire la „realizările, succesele și dezvoltarea în continuare a celor două țări” și „au făcut schimb de opinii asupra experienței dobândite” în construcția socialistă. Așa cum era de așteptat, documentul nu face nicio aluzie la problemele interne cu care se confruntă cele două țări. Tito a remarcat însă, în toastul din 24 noiembrie, că „trebuie să ne concentrăm atenția în primul rând asupra rezolvării problemelor noastre interne, deoarece mai avem multe de făcut pentru a răspunde cerințelor societății noastre socialiste”.

Dacă ai date sau informaţii care pot deveni o ştire, transmite-le pe adresa [email protected]