Hrubele turcești din Brăila și legenda „Aurului Semilunii”

Hrubele turcești din Brăila și legenda „Aurului Semilunii”

Sub caldarâmul centrului vechi din Brăila se ascunde una dintre cele mai interesante și puțin cunoscute rețele subterane din România. Locuitorii le spun simplu „hrube”. Pentru istorici, ele reprezintă cel mai mare sistem defensiv subteran construit de otomani de-a lungul Dunării. Iar pentru localnici, rămân locul unde, potrivit legendei, s-ar mai afla încă „aurul Semilunii”.

Trei secole de stăpânire otomană la Brăila

În 1540, după ce Soliman Magnificul a ocupat Brăila, orașul a devenit raia turcească – un important cap de pod strategic pe Dunărea de Jos. Timp de aproape 300 de ani, până în 1828-1829, Brăila a fost una dintre cele mai bine fortificate așezări otomane din regiune. Cetatea se întindea aproximativ pe actualul centru istoric, de la zona Grădinii Publice până spre bulevardul Cuza.

Pentru a face din acest punct un adevărat bastion, turcii nu s-au mulțumit doar cu ziduri și bastioane. Au săpat o rețea complexă de galerii subterane, care legau citadela de cele nouă bastioane exterioare și de malul Dunării. Aceste hrube serveau mai multor scopuri: depozitarea proviziilor și a muniției, deplasarea trupelor în siguranță și, nu în ultimul rând, ascunderea bogățiilor strânse din Țara Românească înainte ca acestea să fie îmbarcate spre Istanbul.

Un oraș sub oraș

Potrivit mărturiilor și descrierilor istoricilor, unele porțiuni din aceste tuneluri erau atât de spațioase încât se putea circula călare. Galeriile erau bolțite, căptușite cu cărămidă rezistentă și, în unele zone, se desfășurau pe două sau chiar trei niveluri, la adâncimi de peste zece metri. Din citadelă (zona de nord a actualei Grădini Publice) porneau trasee radiale care ajungeau până la fortificațiile exterioare.

Cetate Braila

Cetate Braila

Astăzi, multe dintre aceste galerii au fost astupate. În anii 1950, după ce mai multe case din centrul vechi au început să se taseze, autoritățile au decis să umple o parte importantă din rețea cu pământ și beton, pentru a stabiliza terenul. Totuși, porțiuni izolate mai există. Unele se află sub case particulare și sunt folosite în continuare ca pivnițe răcoroase. Altele, precum hruba de pe strada Cetății (fosta Pulberărie Nouă), sunt monumente istorice și au stârnit din când în când discuții despre o posibilă valorificare turistică.

Legenda „Aurului Semilunii” la Brăila

Nicio poveste despre hrubele Brăilei nu este completă fără legenda comorilor. Se spune că, înainte de a părăsi definitiv orașul, otomanii ar fi ascuns o parte din averile adunate aici – aur, monede și obiecte de valoare – în labirintul subteran. De aici vine denumirea populară de „aurul Semilunii”.

Un episod istoric real alimentează această legendă. În 1595, oastea lui Mihai Viteazul, condusă de banul Mihalcea, a forțat garnizoana turcească să capituleze. Potrivit cronicilor, o parte din bogății ar fi fost scoasă pe Dunăre, unele lingouri fiind chiar ascunse în pâini pentru a nu atrage atenția. Chiar și așa, oștenii valahi ar fi găsit în cetate „un milion de bani de aur și multe provizii”.

De-a lungul secolelor, legenda a continuat să circule. Bătrânii din centrul vechi povestesc și acum despre descoperiri întâmplătoare făcute în timpul unor renovări: porțiuni de galerii bine conservate, cărămizi cu însemne vechi sau, mai rar, obiecte care trezesc imaginația. Unii susțin că, în noaptea de Sfântul Gheorghe, comorile ar „arăta” prin flăcări albastre – o credință populară întâlnită și în alte zone ale țării.

Hrube Braila

Hrube Braila / foto: captura video

Ce a mai rămas astăzi

Deși o mare parte din rețea a fost distrusă sau astupată, hrubele Brăilei nu au dispărut complet. Unele segmente sunt încă accesibile proprietarilor de imobile din centrul istoric. Altele apar ocazional în timpul unor lucrări de construcție sau de infrastructură. Istoricii locali, printre care și specialiști de la Muzeul Brăilei „Carol I”, au propus de-a lungul anilor valorificarea turistică a câtorva porțiuni mai bine conservate. Până acum, aceste proiecte au rămas în stadiu de intenție.

Ceea ce face aceste subterane cu adevărat speciale nu este doar dimensiunea lor, ci faptul că reprezintă o raritate pe teritoriul României. Puține orașe din țară mai păstrează urme atât de clare ale unei arhitecturi militare otomane de o asemenea complexitate.

Brăila de deasupra s-a schimbat radical în ultimele două secole. Cetatea a fost rasă după 1828, iar orașul s-a modernizat. Sub picioarele brăilenilor, însă, mai dăinuie încă fragmente din acel labirint de piatră și cărămidă care a protejat odinioară o raia importantă a Imperiului Otoman. Și, odată cu ele, legenda unui aur care, poate, încă mai așteaptă să fie găsit.