Viorica Dăncilă guvernează din ce în ce mai singură. Dar și din ce în ce mai sigură!

Am citit cu atenție interviul acordat de Călin Popescu-Tăriceanu lui Ion Cristoiu la Mediafax și preluat integral pe blogul acestuia. Din el transpare un o realitatea politică evidentă: coabitarea PSD-ALDE nu mai era posibilă. Trecând peste cunoscutul stil al PSD de a face diverse promisiuni partenerilor de guvernare, pe care nu le respectă, cele două partide nu mai făceau, adunate, nici cât unul singur.

Călin Popescu-Tăriceanu se declară mirat că PSD nu și-a respectat promisiunea, făcută pe vremea lui Liviu Dragnea, de a-l susține ca și candidat unic la președinția României. Cred că era mult mai simplu să-l întrebe pe Victor Ponta cum l-a înșelat pe Crin Antonescu, cel pe care îl considera "prieten și partener", ca să înțeleagă că PSD nu are scrupule atunci când vine vorba despre politică. Dar dacă nu a făcut-o nu i-a rămas decât să constate inevitabilul.

Tăriceanu: "I-am spus doamnei Dăncilă: doamna Dăncilă, ştiţi ce se întâmplă, nu mai am încredere, pentru că noi am discutat ceva împreună. Dumneavoastră când aţi preluat șefia partidului aveaţi două opțiuni: să considerați că sunteți legată de înțelegerea prealabilă vizând un singur candidat la prezidențiale cu PSD-ul sau să spuneți: sunt președinte, am propria responsabilitate, sunt liberă de orice angajamente și aceast subiect se pune pe masă. Doamna Dăncilă mi-a spus: nu, păstrăm înţelegerea, dar va trebui să facem nişte sondaje, ca să am o motivație internă în partid pentru a desemna un candidat unic. Ştiu că sunteți cel mai bine plasat, dar îmi trebuie acest lucru".

Inevitabil, lucrurile se schimbă. Viorica Dăncilă este consiliată de oameni care nu de gând să lase puterea din PSD și de la Palatul Victoria pe mâna altcuiva. Ică Voinea, fost senator PSD și Cristian Burci, patronul ziarului "Adevărul" sunt brokerii de putere cu care ar fi trebuit să negocieze președintele ALDE. Din păcate pentru el, Călin Popescu-Tăriceanu nu a înțeles această realitate politică.

Tăriceanu: "Am spus, bine, dna Dăncilă, OK, faceți sondajele, facem și noi sondaje. Am făcut și noi sondaje și am așteptat ca dna Dăncilă să vină cu sondajul. Nu, zice, lăsaţi, mai facem încă unul săptămâna viitoare. Peste o săptămână nu e gata ăla, mai vine încă unul și la un moment dat, am văzut că s-a dus în două, trei locuri prin țară și au făcut un CEx în care au hotărât (...) să o susţină."

Ce putea face Tăriceanu? Putea să joace tare și să-și anunțe candidatura la președinția României, așa cum fusese programată încă din primăvară. Numai că n-a avut curaj să plece la bătaie cu un partid de 4 la sută. Pentru orice reconstrucție avea nevoie de ieșirea de la guvernare.

Tăriceanu: "Şi în momentul ăla i-am spus: să ştiţi un lucru, eu în momentul ăsta mi-am pierdut încrederea, pentru că era mult mai simplu să veniți, să îmi spuneţi, domnule, uite care e chestiunea. Nu e o problemă de sondaje, nu e o problemă de nimic. E o problemă politică pe care eu nu pot să o tranșez decât în felul ăsta, pentru că partidul e prea mare și trebuie să aibă propriul candidat sau partidul e prea rotund sau partidul e într-un fel și nu putem să renunțăm. Nu ne mai tragem în piept unul pe altul."

Restul evenimentelor îl știți. A urmat alianța cu Pro România a lui Victor Ponta și susținerea candidaturii lui Mircea Diaconu la președinția României. Aș putea spune că până la acest moment, într-o manevră care-mi aduce aminte de Emil Constantinescu, președintele ALDE a pierdut tot și nu a câștigat nimic. Se poate baza pe Victor Ponta atâta timp cât Victor Ponta are nevoie de el. Maxim un an. După care s-ar putea să fie într-o situație și mai proastă.

Dar să revenim la Viorica Dăncilă.

PSD a mai trecut printr-un asemenea moment, în 1997, după pierderea alegerilor prezidențiale și parlamentare. Atinsese fundul gropii, nimeni nu mai vroia să-i rostească numele. Ion Iliescu și Adrian Năstase au stat singuri în sediul din str. Atena câțiva ani buni. Guvernarea dezastruoasă a CDR, decizia falimentară a lui Emil Constantinescu de a nu mai candida, neînțelegerile dintre Mugur Isărescu și partidele care-l susțineau la președinție l-au readus la putere. În forță.

Ce vreau să spun? Viorica Dăncilă este într-o situație similară. Candidează la președinția României din postura unui prim-ministru care a devenit simbolul amatorismului și neputinței. Numai că tocmai aici s-ar putea să fie șansa ei.

Ce se va întâmpla dacă Viorica Dăncilă va supraviețui până la alegerile prezidențiale. Va da energie unui partid secătuit de lideri și idei.

Cum să reziste? Așa cum a rezistat și Călin Popescu-Tăriceanu cu un guvern minoritar în 2007/2008. Prin negocierea fiecărui vot. Nu cu liderii, ci cu parlamentarii.

Șansa Viorică Dăncilă de a dovedi acest lucru este potențată și de faptul că de la 1 septembrie s-au mărit pensiile. Iar gaura bugetară este de 9 miliarde de lei. Pe care nici un partid din lume nu vrea să vină la putere în prag de alegeri și să o rezolve prin majorări de taxe, concedieri masive, tăieri de salarii și pensii.