Cartea lui Paul Lendvai – „Ungaria lui Orbán” -, apărută zilele acestea și în România, la editura Polirom, în traducerea Mariei-Magdalena Anghelescu, este o incursiune extraordinară în universul socio-politic al vecinilor noștri, o privire pătrunzătoare care surprinde, cu finețe, resorturile intime ale unui popor din mijlocul căruia s-a ridicat actualul prim-ministru al Ungariei. Descrierea copilă- riei și a preadolescenței lui Viktor Orbán, este, cu siguranță, una din cheile înțelegerii succesului de mai târziu. 

Copilăria – la cules de cartofi și porumb

Așadar, pentru început, vi-l prezentăm pe copilul Viktor, dintr-un portret schițat simplu de scriitorul Paul Lendvai: „Despre viața părinților lui Orbán, născut la 31 mai 1963, și despre copilăria lui în micul și dezolantul sat Alcsútdoboz, situat la aproximativ 50 de kilometri vest de Budapesta, știm cele mai multe lucruri de la el însuși. La început, întreaga familie (care includea și un frate mai mic cu doi ani) a locuit într-un spațiu foarte strâmt, împreună cu bunicii paterni, în casa acestora. Figura centrală în familie era legendarul bunic. Muncitor portuar, cu o constituție foarte robustă, s-a înrolat în al Doilea Război Mondial, a luptat pe Frontul de Est, iar după colapsul celei de-a Doua Armate Maghiare s-a întors teafăr în patrie la capătul unei călătorii pline de peripeții, după ce fusese prizonier de război în Austria.

Împreună cu soția sa, o fostă menajeră, s-a stabilit până la urmă în acest cătun, Alcsútdoboz. Bunicul a lucrat o vreme și ca un soi de felcer pe lângă veterinarul local. Viktor admira personalitatea puternică a bunicului său, care la 48 de ani și-a luat și bacalaureatul, numai ca să se afirme. Tot acest om extraordinar trebuie să-i fi trezit copilului Viktor, încă de la cinci-șase ani, pasiunea pentru fotbal. Bunicul și nepotul ascultau împreună, cu regularitate, la radio transmisiile meciurilor de fotbal și citeau ziarul de sport”.

Pre-adolescența – la 15 ani a descoperit apa caldă

Povestea lui Viktor Orbán curge mai departe: „În urma unor certuri între mamă și bunică, familia s-a mutat mai târziu, când Viktor avea deja 10 ani, într-un sat învecinat ceva mai mare, Felcsút. Într-o casă dărăpănată, chiar la capătul străzii principale, a trebuit, cum s-ar spune, s-o ia de la început. În anii aceștia, Viktor a crescut, e drept, întro casă ordonată, însă cu siguranță în condiții foarte proaste. Abia în această retrospectivă pentru interviuri el reînvia, chiar pentru sine, amintirea condițiilor incredibil de dure în care a trebuit să muncească împreună cu frații lui, înainte de școala primară, în tot timpul ei și chiar și după aceea, la câmp, mai întâi pe la vecini, și întotdeauna și în timpul vacanțelor: scoaterea napilor, culesul cartofilor și al porumbului, hrănitul porcilor și găinilor”. 

Prim-ministru la 35 de ani

Autorul Paul Lendvai dezvelește adevărul până la os: „Nu exista apă curentă, iar apa caldă era un lux; apa trebuia încălzită într-un vas de cositor pe aragaz, iar apoi se spălau în lighean. Ne putem ușor imagina ce trebuie să fi însemnat pentru băiatul deja măricel, cu o dorință puternică de acțiune, să crească în asemenea condiții. Doar 15 ani mai târziu, tânărul politician de succes, deja cunoscut ca președinte al partidului Fidesz, descria ce „experiență de neuitat” a fost pentru el atunci când, la 15 ani, a avut pentru prima dată o cameră de baie și pur și simplu a rotit robinetul pentru apă caldă. Până atunci nu știuse, nu văzuse cu propriii ochi că există și o altă lume, a bunăstării”. Ambițios și tenace, Viktor Orbán a escaladat apoi fulgerător abrupturile vieții politice, ajungând, la doar 35 de ani, premierul Ungariei, funcție pe care a deținut-o în perioada 1998-2002 și pe care o deține și astăzi de la reconfirmarea poziției în 2010.

„Frăția” care conduce Ungaria

Tamás Sárközy, un eminent jurist independent, semnalează în Ungaria un fenomen unic: în lume (cu excepția unor clanuri de familie sau dictaturi din Africa și America Latină) n-ar exista – spune el – nicio țară democratică în care membrii unui cerc de prieteni foarte restrâns, care ființează de aproape 30 de ani și este format din 10- 20 de foști studenți, să ocupe în asemenea măsură atâtea poziții-cheie în statul de drept. Cele mai înalte funcții – cea de președinte al statului, cea de prim-ministru și cea de președinte al Parlamentului – sunt ocupate de trei prieteni vechi și foarte apropiați: János Áder, Victor Orbán și Lászlo Kövér. Persoanele parvenite în pozițiile-cheie din administrație și economie, nu atât prin calitățile lor speciale, cât mai ales datorită loialității lor personale necondiționate față de leadershipul lui Victor Orbán, toți acei prieteni încă de pe vremea când erau împreună la universitate, la liceu sau în armată (adesea și prin soțiile lor), astăzi în vârstă de vreo 50 de ani, constituie nucleul compact de putere în statul maghiar.

Fumigenele acordului Orbán-Năstase: „23 de milioane de români în fața porților”

Manevrele din campaniile electorale prin care partidele politice din Ungaria încearcă să manipuleze în favoarea lor minoritățile maghiare din afara țării sunt de notorietate. Nu face excepție nici populația de etnie maghiară din România, aspect evidențiat și de scriitorul Paul Lendvai: „Afirmațiile unor politicieni Fidesz, care se jucau cu focul, despre drepturile și dorințele de autonomie ale minorităților maghiare din țările învecinate au câștigat, e drept, sprijinul entuziast al celor mai mulți reprezentanți ai minorităților, dar au furnizat totodată muniție politică forțelor naționaliste de acolo. Faptul că socialiștii erau la fel de pregătiți să exploateze, cu o ocazie favorabilă, sloganuri populiste pe spinarea minorităților se vede din utilizarea demagogică a unei formulări ambigue în acordul pe care Orbán îl semnase cu prim-ministrul român Adrian Năstase la sfârșitul anului 2001”.

Permis de muncă și asigurare socială

Despre ce este vorba? „Potrivit acestuia, în Ungaria i s-ar fi asigurat fiecărui cetățean român, deci nu doar ungurilor din România, un permis de muncă de trei luni, precum și o asigurare socială. Deși era clar că cel mult 81.000 de oameni ar fi intrat în discuție pentru așa ceva, socialiștii lansaseră o masivă campanie de intimidare sub deviza 23 de milioane de români în fața porților”, consemnează Paul Lendvai.

Reperele unei cariere fulminante

● 1988 – Victor Orbán înființa, alături de alți 36 de studenți de la Drept și Economie, formațiunea Fidesz (fidel în latină), o organizație de tineret independentă. Două condiții erau decisive pentru a deveni membru: vârsta trebuia să fie cuprinsă între 16 și 35 de ani, iar doritorii nu puteau să facă parte și din organizația de tineret comunistă;
● 1989 – Viktor Orbán avea 26 de ani când și-a ținut celebrul discurs din Piața Eroilor (Budapesta), în care a înfierat dictatura comunistă și le-a propus ungurilor calea democrației. Prilejul? Comemorarea eroilor revoluției anti-bolșevice de la 1956. Asistența? 250.000 de oameni;
● 1990 – devenea membru al Parlamentului;
● 1998 – Fidesz- MPP, în alianţă cu Forumul Democrat Maghiar, câştiga alegerile cu 42%; Orbán schimba radical metodele economice de privatizare, imitând modelul german; introducea în aparatul de stat funcția de cancelar;
● 2002 – Fidesz pierdea alegerile la o diferență de câteva sute de voturi;
● 2010 – Orbán revine la putere, preia funcția de prim-ministru, pe care o deține și astăzi.

Atacuri la Angela Merkel

Prin intermediul presei aservite Fidesz, Orbán o atacă fără menajamente pe Angela Merkel pentru politica pro-migranți. Iată ce dezvăluie scriitorul Paul Lendvai: „Unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Orbán, încă de pe vremea când s-a înființat Fidesz, editorialistul Zsolt Bayer, a tras primul foc în direcția ei, într-o „scrisoare deschisă” adresată cancelarului Germaniei: „Vedem cu stupoare și mâhnire că v-ați aliat cu distrugătorii Europei”. Mai târziu, el o ataca fățiș, referindu-se chiar la sângele ei german: „O femeie de ultimă speță, ipocrită, josnică. Merkel fie a înnebunit, fie este șantajată. Ar trebui îndepărtată cât mai curând din funcție”

George Soros – de la patron la dușman

„Patronul de odinioară al Fidesz și omul care-i oferise în trecut o bursă de un an la Oxford tânărului Viktor Orbán (n.r. – politicianul avea atunci 26 de ani), miliardarul filantrop George Soros, a devenit, în ultimii doi ani, inamicul public numărul unu al regimului Orbán. Orbán însuși a dat, în 2015, semnalul atacurilor împotriva lui Soros, din cauza concepției acestuia în privința refugiaților”, ne lămurește Lendvai. Ceea ce este adevărat: „Activiștii pentru drepturile omului sunt cei care sprijină tot ceea ce slăbește statele naționale. Cel mai bun exemplu pentru acest mod de gândire occidental este George Soros”, șarja prim-ministrul Ungariei. La rândul lui, într-un amplu interviu acordat revistei The New York Review of Books, Soros afirma că Orbán atacă Uniunea Europeană din interior, iar Putin din exterior și că ambii vor să inverseze subordonarea suveranității naționale față de o ordine supranațională. 

Cum i-a fidelizat Orbán pe maghiarii din afara Ungariei

O mare agitație a provocat, încă din mai 2009, remarca lui Orbán cu privire la o „națiune unitară, unită dincolo de granițele statale, ca și propunerea de a pune în discuție în Parlamentul European reprezentarea comună a maghiarilor din Bazinul Carpatic. „După victoria electorală, Guvernul Fidesz a trecut prin procedură de urgență prin Parlament, imediat după intrarea sa în funcție, două legi: cea cu privire la dreptul tuturor ungurilor de peste hotare la un pașaport maghiar, chiar dacă nu dispun de o locuință permanentă în Ungaria, și cea prin care ziua de 4 iunie, ziua Tratatului de la Trianon din 1920, devenea Ziua Unității Naționale”, menționează autorul Paul Lendvai. Efectul manevrei lui Orbán a fost extraordinar. „La alegerile parlamentare din 2014, ungurii de peste hotare cu cetățenie maghiară au avut pentru prima dată dreptul de a vota, chiar dacă nu aveau o locuință în Ungaria. 95% din acești noi alegători au votat pentru Fidesz, partidul lui Orbán”, concluzionează Paul Lendvai.

Orbán – relația cu Rusia și SUA

Despre relația lui Orbán cu Rusia lui Putin, scriitorul Paul Lendvai remarcă: „Evenimentul principal a fost semnarea acordului cu privire la extinderea centralei nucleare construite inițial de Rusia lângă Paks, pe Dunăre, în 2014. A existat o licitație internațională. Secretul detaliilor tehnice și financiare și creditul de peste 10 miliarde de euro din Rusia pe o perioadă de 21 de ani au stârnit îndoieli cu privire la scopul proiectului, precum și zvonurile privind suspiciunea de corupție în alegerea concernului rus Rosatom pentru extinderea centralei nucleare”.

Tendințele autoritare

Mai mult, Orbán nu s-a sfiit să-și exprime susținerea pentru acțiunile condamnabile ale Rusiei în Ucraina. „A adoptat chiar o poziție critică față de deciziile UE de a aplica sancțiuni împotriva Rusiei ca urmare a anexării Crimeei. Vizita lui Putin la Budapesta, la scurt timp după cea a Angelei Merkel, din februarie 2015, a produs senzație. În schimb, dificultățile financiare ale Rusiei, după scăderea rapidă a prețului petrolului, au aruncat o umbră asupra pactului nuclear și se pune întrebarea dacă extinderea mai poate să înceapă, așa cum s-a planificat, în 2018. Fără îndoială însă că relațiile Guvernului Fidesz cu Rusia sunt mult mai bune decât cele cu Statele Unite, nu în ultimul rând pentru că Departamentul de Stat American a publicat regulat rapoarte extreme de critice cu privire la tendințele autoritare din Ungaria”, explică Paul Lendvai. 

Paul Lendvai, scriitor și jurnalist

Născut în 1929, Paul Lendvai (foto sus) a părăsit Ungaria natală după revoluția din 1956 și s-a stabilit în Austria. Între 1982 și 1987 a fost redactor- șef pentru Europa Centrală și de Est al postului de televiziune Österreichischer Rundfunk (ORF), iar între 1987 și 1998, director la Radio Österreich International (RÖI). În prezent este coeditor și redactor-șef al revistei Europaische Rundschau. În afară de „Ungaria lui Orbán” (Editura Polirom, 2017), o altă carte scrisă de Paul Lendvai, tradusă și în limba română și intens comentată, a fost „Ungurii” (Humanitas).