Un cântec de vitejie are refrenul: „A-nceput să clocotească,/ Mămăliga românească”! De la 1 Decembrie, de când ni se tresărise, în sunete de alămuri, fiorul patriotic şi care cam adormise la loc în ultimile zile, a fost trezit din nou brusc, joi,

De joi, de când Austria ne-a dat cu flit fără nicio explicaţie în ceea ce priveşte acceptarea noastră în Schengen, toată suflarea românească scoate flăcări pe nări, mai ceva decât balaurul din poveste, manifestându-se fiecare pe unde poate.

Unii, mai cu posibilităţi, îşi varsă năduful patriotic în mass-media. Alţii, cei mai mulţi, pe reţelele de socializare. Aroganţă! Umilinţă! Dispreţ! Obrăznicie! Îngâmfare! Impertinenţă! Insolenţă! Sunt numai câteva dintre cuvintele grele care s-au folosit la adresa Austriei, în comentariile, care mai de care mai docte, analizele pertinente, pline de dezvăluiri care de care mai uluitoare, încercând să explice de ce am fost batjocoriţi în asemenea hal.

Printre altele: cancelarul austriac este de fapt condus de nevastă-sa, ministrul de Interne austriac are legături cu Rusia, urmează alegeri în nu ştiu ce provincie întinsă pe trei dealuri din Austria, în care partidul cancelarului, tradiţional învingător, riscă acum să piardă şi trebuia să dea o dovadă de fermitate, victima acestei fermităţi fiind România… şi aşa mai departe. Nu le mai înşir, că nu are rost. Important este rezultatul. Un obiectiv declarat prioritar de cei care ne conduc, istoric chiar, a fost glorios ratat.

          Dacă în urmă cu câteva săptămâni, deja intrarea în Schengen era mai mult decât sigură, doar o chestiune de timp, până la şedinţa de joi, şi se începuseră deja să se împartă meritele şi laudele pentru reuşită, acum toată lumea tace. Merite, dacă am fi intrat, ar fi fost din belşug. Acum, pentru că ni s-a trântit umilitor uşa în nas, nu mai răspunde nimeni. Deşi cred că fix ăia cu meritele, ar trebui acum să şi răspundă. Desigur că nu se va întâmpla aşa. Nu vom vedea nicio demisie de onoare. Ci doar pufăieli nervos-patriotice, din ce în ce mai leşinate, până când se vor stinge şi acestea.

          Aşa că ne-am lămurit cu cine răspunde.

          A doua chestiune vehement vehiculată, este ca şi noi să ne arătăm muşchii. Să boicotăm firmele şi produsele austriece. Să le pască falimentul în România şi să plece.

Eu zic: uşor cu boicotul pe scări. Pentru că, desigur, el nu se va întâmpla, deşi tot internetul este plin de liste cu firmele austriece din România şi îndemnuri, care de care mai fioroase, ca nimeni să nu mai cumpere nimic de la ele.

          Să fim serioşi. Credeţi cumva că ministrul Energiei, domnul Virgil Daniel Popescu, acţionar la OMV, mai mult acţionar decât ministru, va renunţa la dividendele sale, dându-le peste bot austriecilor atunci când, inclusiv în faţa preşedintelui Iohannis, au pretenţii nesimţite? Nici vorbă, desigur.

          Să mai coborâm o treaptă. Credeţi cumva că Parlamentul României, adunat în şedinţă de urgenţă, va vota vreo lege cum că timp de mai mulţi ani, să zicem cel puţin cinci, este complet interzis să se mai taie vreo creangă din pădurile României, afectând astfel profiturile uriaşe ale firmei Holzindustrie Schweighofer, cea care într-o scrisoare mai mult decât impertinentă, acum câţiva ani, îi atrăgea serios atenţia lui Iohannis că nici să nu se gândească să promulge o astfel de lege?  Nici vorbă, desigur.

          Să coborâm şi mai jos. Am ajuns deja în partea superioară a oamenilor de rând. Credeţi cumva că, în această iarnă, de sărbători, cei care au posibilitatea, nu-şi vor duce copiii la Târgul de Crăciun de la Viena, şi-i vor târâ de mână la mizeria de târg a lui Nicuşor Dan, cu preţurile lui astronomice? Sau în vreun alt oraş din România, cu excepţia Craiovei, unde târgurile de sărbători sunt o bătaie de joc şi o sfidare la adresa locuitorilor? Nici vorbă, desigur. Cei care pot, îşi vor duce copiii la Viena şi-şi vor cheltui banii acolo.

          Sau poate credeţi că tot cei care au posibilităţi, nu vor mai pleca la schi în Austria şi vor năvăli pe la Poiana Braşov, că pârtia Sorica sau Bradul, care vor fi aglomerate ca metroul la orele de vârf, cu skiorii alunecând umăr la umăr, înghesuiţi unul în altul? Desigur, nici vorbă de aşa ceva. Vor umple staţiunile montane din Austria şi-şi vor cheltui banii acolo.

          Să coborâm şi mai jos. La mijlocul oamenilor de rând, care nu au posibilitatea nici să meargă la Târgul de la Viena, nici la Ski Alberg, la Saalbach Hinterglemm, sau la Kitzbühel/​Kirchberg – KitzSki. Ci vor rămâne să facă sărbătorile în România. Credeţi că nu vor mai alimenta de la OMV? Credeţi că-şi vor închide conturile de la Raiffeisen, că nu vor mai bea energizante de la Red Bull, sau cafea de la Julius Meinl, ori nu vor mai circula pe drumurile reabilitate de Strabag şi nu-şi vor mai face obligatoriul RCA la Vienna Insurance Group, sau la Uniqua Insurance? Desigur că nu.

          Să coborâm acum la firul ierbii. La cel mai de rând român. Credeţi că dacă în vreun sat uitat de lume din România, se vor distribui gratuit căldări, câte una de gospodărie, oamenilor le va păsa dacă pe ele scrie BCR – Erste Bank, Pfanner, Schwarzmuller sau Ster Tractor? Nici vorbă. Vor fi bucuroşi că vor avea cu ce să-şi care apa de la fântână, pentru că de promisa canalizare în campania electorală de acum 25 de ani, nu se mai aude nimic.

          Aşa că, uşor cu boicotul pe scări!

          Şi să dea Dumnezeu, să nu am dreptate!