International
Un mister vechi de secole, analizat printr-un studiu bazat pe aproape 1.700 de cazuri. Ce au descoperit cercetătorii despre moarte
Moarte. Sursa foto: AI
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Un studiu realizat de mai mulți cercetători din Statele Unite, pe aproape 1.700 de cazuri ale unor copii care afirmă că își amintesc vieți anterioare, a scos la lumină o asociere surprinzătoare între împrejurările morții unei persoane și timpul scurs până la nașterea copilului care relatează amintirile respective. Datele arată că intervalul este mai scurt atunci când persoana a murit pe neașteptate, comparativ cu situațiile în care moartea putea fi anticipată. Cercetarea a fost realizată de specialiști în psihologie și neuroștiințe cognitive de la Universitatea din Virginia, iar rezultatele au fost publicate în revista Psychology of Consciousness: Theory, Research, and Practice. Studiul a fost prezentat și de nScienceAlert.
Copiii care povestesc despre presupuse vieți anterioare
De peste șase decenii, cercetătorii Diviziei de Studii Perceptuale din cadrul Universității din Virginia analizează relatările unor copii care, de regulă, au între doi și cinci ani și descriu experiențe pe care susțin că nu le-au trăit în viața actuală.
Unii copii oferă nume, descriu locuri necunoscute, vorbesc despre familii pe care nu le-au întâlnit și relatează împrejurările în care alte persoane și-au pierdut viața.
În anumite situații, investigatorii au identificat persoane ale căror date biografice corespundeau informațiilor oferite de copii. Pentru verificarea relatărilor, specialiștii au discutat cu părinții, rudele, prietenii și vecinii, încercând să stabilească dacă cei mici ar fi putut afla informațiile din surse obișnuite.
De-a lungul anilor, universitatea a adunat mii de astfel de cazuri, formând o arhivă amplă dedicată fenomenului.
Pacient pe moarte
Ce au descoperit cercetătorii în cele aproape 1.700 de cazuri
Pentru noua cercetare, echipa a analizat 1.678 de cazuri în care fusese identificată o persoană a cărei biografie corespundea relatărilor unui copil. În peste 1.300 de situații existau suficiente date pentru calcularea perioadei dintre moartea persoanei respective și nașterea copilului.
Rezultatele au evidențiat o diferență între cazurile în care moartea survenise brusc și cele în care aceasta fusese anticipată.
Atunci când persoana murise în urma unui accident, a unui act de violență sau a unei urgențe medicale, intervalul median dintre moarte și nașterea copilului era de 12 luni.
În situațiile în care moartea fusese anticipată, intervalul median ajungea la 21 de luni.
Diferența este de aproximativ 43%, ceea ce înseamnă că perioada mediană observată în cazurile de moarte neașteptată era considerabil mai scurtă.
Cercetătorii au remarcat că această asociere se menținea și după analizarea unor factori precum mediul cultural, credințele religioase, relațiile dintre familii, exactitatea informațiilor relatate de copii și statutul social al acestora.
Credințele religioase nu au explicat diferențele
O parte a analizei a urmărit să stabilească dacă rezultatele puteau fi influențate de credința în reîncarnare sau de posibilitatea ca familiile copiilor să fi cunoscut persoanele despre care aceștia vorbeau.
Tiparul identificat a rămas prezent și după luarea în calcul a acestor factori. Mai mult, asocierea dintre împrejurările morții și intervalul până la nașterea copilului a fost mai puternică în familiile ale căror religii nu acceptă reîncarnarea.
„Rezultatele nu susțin ideea că tiparul este determinat de credințele sociale”, a explicat psihologul social Philip Cozzolino, de la Universitatea din Virginia.
Saeedeh Sadeghi, cercetătoare în neuroștiințe cognitive și autoarea principală a studiului, a arătat că analiza unui număr atât de mare de cazuri permite identificarea unor regularități care ar putea fi mai greu de observat în relatările individuale.
„Cazurile individuale pot lăsa loc unor interpretări diferite, dar tiparele observate în atât de multe cazuri sunt mult mai greu de explicat prin exagerare, fantezie sau invenție”, a declarat cercetătoarea.
Legătura cu vechile credințe despre viața de după moarte
Rezultatele amintesc de tradiții întâlnite în diferite culturi, potrivit cărora persoanele care mor brusc sau violent ar putea păstra o legătură cu lumea celor vii.
În unele tradiții hinduse și budiste, precum și în credințele unor comunități indigene nord-americane, moartea prematură este asociată cu dorințe neîmplinite, obligații neterminate sau legături emoționale puternice. Unele interpretări tradiționale descriu posibilitatea unei reveniri mai rapide la viață în cazul persoanelor care nu și-au încheiat existența în mod firesc.
Cercetătorii au observat asemănări între aceste credințe și tiparul identificat în date, însă nu au stabilit o legătură directă între tradițiile respective și rezultatele cercetării.
Ce nu demonstrează studiul despre reîncarnare
Autorii atrag atenția că rezultatele nu constituie o dovadă a existenței vieții după moarte și nici nu confirmă reîncarnarea.
Cercetarea identifică o asociere statistică între împrejurările morții unei persoane și intervalul până la nașterea unui copil care afirmă că își amintește viața acesteia. Asocierea nu apare însă în toate cazurile, iar împrejurările morții explică doar o mică parte din diferențele observate între situațiile analizate.
„Descoperirea remarcabilă nu este că împrejurările morții prezic puternic intervalul, ci că îl prezic într-o anumită măsură, deși nu există un mecanism convențional care să le lege”, explică autorii studiului.
Cercetătorii au precizat că nu pot stabili, pe baza datelor disponibile, mecanismul care ar putea explica rezultatele.
„Sunt aceste date o dovadă a unui fenomen metafizic? Datele sunt observaționale și suntem atenți să nu adoptăm o poziție privind mecanismul”, au precizat cercetătorii, adăugând că tiparul identificat reprezintă un motiv pentru continuarea investigațiilor.
Recomandările noastre
