În consecință, prin intermediul unui grup de deputați din PSD, PNL și UDMR, a promovat un proiect de lege prin care Registrul Comerțului trecea la CCIR. Printre semnatari: actualul președinte al PNL, Alina Gorghiu, și deputatul PSD Florin Iordache.

Dincolo de implicațiile juridice – Gorghiu este martor în dosarul Vlasov – din punct de vedere politic cred că lucrurile sunt clare. Nu cred că vreunul din semnatarii acelei inițiative nu știa care este miza: o sursă de venit a statului român, aproximativ 70 de milioane de euro anual (o estimare neoficială, inițiatorii nu se încurcă în acest detaliu) ajungea pe mâna lui Mihai Vlasov. Eu, ideologic, sunt un liberal, și în principiu cred că ar fi mai bine dacă Registrul Comerțului ar fi sub controlul unei organizații reprezentative pentru mediul de afaceri din România.

Dar Mihai Vlasov nu reprezenta sub nici o formă sutele de mii de întreprinzători români, ci un nucleu de afaceriști dubioși. Ar merita studiat modul în care Vlasov a pus la dispoziția trustului Intact al lui Dan Voiculescu spațiile controlate de CCIR la Romexpo. Sunt convins că actualul lider al PNL știa mai bine ca mine cine conducea CCIR și cum folosea patrimoniul acestei organizații. Într-un final aparent fericit, inițiativa privind trecerea Registrului Comerțului pe mâinile lui Vlasov a fost respinsă, dar cred că asta s-a întâmplat doar urmare a scandalului public care a izbucnit la acel moment.

Mai mult, doamna avocat Gorghiu știa că, în 2009, Curtea Constituțională respinsese o propunere asemănătoare. Știți cui aparținea inițiativa respinsă în 2009? Lui Dan Voiculescu. În mod normal, după ce au apărut stenogramele din dosarul Vlasov, inițiatorii ar fi trebuit să explice cum au ajuns să promoveze acel proiect dubios. Nu că ar fi multe de explicat: Alina Gorghiu a fost colaborator la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă CCIR, de unde a încasat, doar în 2011, 21.457 de lei, iar Florin Iordache a fost arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă CCIR, de unde a încasat, doar în 2011, 145.686 de lei. Iordache nu a spus un cuvânt, iar Gorghiu a avut o replică ofensivă, pe Facebook, amenințându-i cu Justiția pe cei carei pătează imaginea imaculată.

Foarte rar mi se întâmplă să fiu de acord cu Alina Mungiu, dar ea are dreptate când spune că nu mai este loc de schimbări punctuale: este nevoie de o altă clasă politică. „Și PNL este compromis”, a spus Mungiu în The Economist, săptămâna trecută, înainte de apariția scandalului Vlasov. Deputații Hubert Thuma și Verginel Gireadă, ambii cu condamnări definitive pentru corupție, sunt și acum membri ai PNL, deși ar fi trebuit să fie excluși. Este adevărat că, în ultima săptămână, și președintele Klaus Iohannis, și liderii liberali, au fost relativ fermi față de modul în care premierul Ponta s-a folosit de imunitatea parlamentară pentru a scăpa de urmărirea penală.

Pare însă că această dispută cu PSD-ul este una pur politică, liberalii simțind că pot câștiga, nu o bătălie pentru Justiție și pentru statul de drept, ci voturi. Prea des în ultimii ani, liderii PNL au acționat cot la cot cu PSD și s-au distanțat doar atunci când opinia publică a reacționat violent. Un exemplu în acest sens sunt scandaloasele legi electorale, pe care liberalii și social-democrații le-au votat împreună, pentru a-și împărți spațiul politic în două și pentru a bloca apariția concurenței.

Este decizia Alinei Gorghiu (și a lui Klaus Iohannis, cred) dacă vrea să rămână la conducerea PNL. După opinia mea, faptul că Gorghiu nu este inculpată în dosarul Vlasov nu o scutește de răspunderea morală – iertați-mă dacă folosesc vorbe de clacă. Dacă șefa liberalilor vrea să demonstreze că PNL este altceva decât PSD ar trebui să demisioneze din fruntea partidului. Care este alternativa? Ludovic Orban? Da, știu, vă ia râsul.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.