Alexandru Grumaz. Sursa: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Rusia este în plin război hibrid cu Europa. De ce? Simplu: pentru sprijinul militar și financiar pe care-l acordă Ucrainei. Cât privește războiul din Ucraina președintele rus Vladimir Putin nu a fost dispus să facă compromisuri pentru a ajunge la pace, reafirmând cerințele maximaliste și angajându-se într-o strategie riscantă de provocare a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), sperând să demonstreze slăbiciunea alianței pentru a justifica creșterea costurilor războiului său împotriva Ucrainei.
Provocările rusești din septembrie includ intruziuni de drone în Polonia și România și a trei avioane MiG-31 rusești care au intrat în spațiul aerian estonian. Răspunsul coordonat al NATO sub comanda „Santinelei de Est” a demonstrat solidaritate, subminând presupunerea lui Putin privind slăbiciunea occidentală.
Deși în România drona care a survolat teritoriul nu a fost dată jos ea a fost tot timpul sub supravegherea forțelor aeriene. De ce nu a fost dată jos ? Răspunsul este în legea 75/2025 care nu are nome de aplicare. Joi 25 septembrie în ședința CSAT s-au aprobat aceste norme. Pentru ca militarii să poată doborî un avion sau o dronă care violează spațiul aerian, mai era însă nevoie de două acte normative.
Procedura de intervenție împotriva dronelor este structurată pe trei etape
Primul act normativ secundar legii se referă la doborârea avioanelor pilotate uman, cu pilot la bord, și e încă nefinalizat. Al doilea act normativ, cel care înlesnește doborârea dronelor care violează spațiul aerian național, a fost emis în iulie. E vorba despre un ordin de ministru (al Apărării). Procedura de intervenție împotriva dronelor este structurată pe trei etape: identificare, avertizare și intervenție, detaliile specifice fiind clasificate.
Acest cadru permite instituțiilor să stabilească priorități și să asigure protecția eficientă a obiectivelor în funcție de circumstanțe. Al doilea proiect discutat în CSAT se referă la linia de comandă în cazul necesității de a doborî o aeronavă intrată neautorizat în spațiul aerian românesc. În cazul dronelor, decizia de intervenție revine comandantului misiunii (Centru de control al zborurilor de la Balotești), iar pentru aeronavele cu pilot militare, procedurile sunt coordonate conform regulilor NATO, utilizarea armamentului fiind considerată ultima măsură, aplicată doar dacă toate celelalte încercări de identificare și avertizare au eșuat.
Un exemplu recent este Estonia pentru a ilustra pașii graduali în intervenția militară. În ceea ce privește aeronavele civile cu pilot, decizia de interceptare sau, în caz extrem, de doborâre, rămâne la nivelul ministrului Apărării. Aceasta reflectă componenta politică a unei astfel de decizii, în conformitate cu procedurile internaționale stabilite după atacurile din 11 septembrie 2001 din Statele Unite, când aeronave civile au fost folosite în atacuri teroriste.
Cum percep elitele Rusiei războiul din Ucraina
Nu putem discuta despre războiul din Ucraina dacă nu știm cât de cât situația din Rusia. Economia de război a Rusiei încă supraviețuiește și datorită sprijinului Chinei. Mulți ruși văd războiul ca pe ceva îndepărtat, care le afectează viața doar prin mobilizare, inflație și sancțiuni. În orașele mari (Moscova, Sankt Petersburg) există mai mult scepticism și opoziție latentă; în zonele rurale și industriale sprijinul e mai mare, în parte din cauza dependenței de televiziunea de stat și a tradiției militariste.
Aparatul de stat și cercul apropiat al lui Putin sunt, în majoritate, loiali și dependenți de el. Războiul le-a consolidat pozițiile prin mecanismele de control și redistribuire a resurselor. Oligarhi, oamenii din business au fost afectați de sancțiuni și pierderea accesului la piețele occidentale. Totuși, nu există un front comun împotriva Kremlinului. Majoritatea aleg adaptarea sau exilul discret. La început în armata și în serviciile secrete au existat tensiuni (critici legate de corupție și pregătirea slabă a armatei). Revolta lui Prigojin (iunie 2023) a arătat fisuri, dar totodată și dependența acestor structuri de Putin. Cât privește elita culturală și intelectuală o parte semnificativă a emigrat (scriitori, artiști, jurnaliști, IT-iști).
Cei rămași sunt fie tăcuți, fie se aliniază narativului oficial pentru a evita represaliile.
Și totuși frustrările elitei, demisiile și erodarea sprijinului public pentru războiul lui Putin împotriva Ucrainei evidențiază instabilitatea în creștere (dar nu suficientă pentru a exploda) a Rusiei, în timp ce agresiunea Kremlinului față de NATO promovează unitatea europeană în loc să semene dezordine.
O mare parte a populației Federației Ruse trăiește într-o stare de apatie politică. Dinamică generală este dată de controlul informațional care rămâne factorul cheie: televiziunea de stat și propaganda prezintă războiul ca o luptă existențială contra Occidentului. Frica și represiunea limitează opoziția vizibilă. Orice acțiune colectivă împotriva războiului e rapid reprimată. Există și o eroziune lentă a sprijinului pentru Putin. Pe termen lung, pierderile de pe front și costurile economice pot reduce sprijinul, dar nu există deocamdată un mecanism intern care să amenințe direct puterea lui Putin.
Momentul Estonia o testarea a vigilenței NATO
O testare a NATO a avut loc în Estonia. Hai să încercăm o explicație. Trei MiG-31 rusești au pătruns în apropierea Tallinnului, zburând 12 minute în cerc și fiind interceptate de avioane F-35 italiene, scrie CNN. Avioanele au trecut prin zona insulei Vaindloo, la doar 28 km de coasta Estoniei și 50 km de cea finlandeză, semnalând că rușii au vrut să fie văzuți.
Oficial, Moscova spune că veneau din Karelia (niciuna din cele două baze aeriene din Karelia nu au astfel de avioane campate acolo -cea de la Priozersk, pe Ladoga, și cea de lângă Petrozavodsk, pe Onega- au altă destinație- una e orientată pe avioane de transport și cealaltă pe Su‑35-un avion de vânătoare multirol, versiune modernizată din familia „Flanker”, proiectat pentru superioritate aeriană şi lovituri aer-sol.
Dar e mai probabil să fi decolat din baza Monchegorsk, din Kola, unde se află o escadrila de MiG-31 care protejează baza de submarine nucleare care fac parte din triada strategică a Rusiei. Noutatea e că rușii au adus aceste interceptoare în Kaliningrad — un spațiu mic pentru un avion capabil să depășească 3.000 km/h ( Kaliningrad este practic un dreptunghi de aproximativ 80 km pe latura scurtă și 175 km pe latura lungă). MiG‑31 este un avion rapid astfel la 2,8 Mach și are viteza aproape dublă față de F‑35 (care se situează în jurul lui 1,6 Mach).
Părerea mea este că MiG-31 nu e destinat luptei directe cu NATO, ci intimidării, pentru că poate transporta racheta hipersonică Kinjal (viteză Mach 10, rază 2.000 km).
Deși sistemele Patriot au doborât unele dintre aceste rachete, apropierea de NATO scurtează timpul de reacție și crește riscul ca ele să treacă de apărarea antiaeriană.
Cred că este răspunsul rus la operațiunea NATO declanșată după atacul cu drone din Polonia: F‑16, Rafale, Eurofighter, F‑35 plus fregate daneze și un sistem SAMP/T italian. NATO şi statele UE întăresc apărarea, livrează armament şi consolidează descurajarea pe flancurile estice (vânzări/transferuri de armament, trupe în regiune). Aceste măsuri scad probabilitatea unui atac direct, dar pot transforma o escaladare locală într-un incident major dacă nu sunt gestionate corect.
Este clar că Europa nu a găsit încă un răspuns bun la aceste provocări, pe care Putin le întreprinde în principal pentru că sunt mai ieftine decât războiul propriu-zis. Este o problemă inerent dificilă pentru democrațiile europene. Spre deosebire de democrațiile liberale, regimurile autoritare au un avantaj structural atunci când vine vorba de războiul hibrid: pot folosi instrumente coercitive şi subversive fără constrângerile politice şi juridice care protejează libertățile într-o democrație.
Dacă democrațiile ar aplica aceleași metode în același mod, probabil s-ar apăra mai eficient — dar ar pierde tocmai ceea ce încearcă să protejeze: valorile liberale.
Europa ar trebui însă să valorifice pe deplin paleta de instrumente economice disponibile: confiscarea activelor rusești din străinătate pentru a pedepsi agresiunea, creșterea achizițiilor şi producției de armament şi sporirea asistenței pentru Ucraina ar fi pași importanți. În același timp, ar putea folosi măsuri subtile de subversiune inversă — încurajarea dezertărilor dintre elitele ruse şi facilitarea fluxului de capital din Rusia — cu scopul de a slăbi economia şi de a provoca un exod al resurselor umane şi financiare care susțin regimul oligarhic al lui Putin.
Dacă nu se acționează, incidente precum prezenţa dronelor rusești deasupra Poloniei şi României ar putea prevesti un viitor mult mai tulburător. Petr Pavel, preşedintele Cehiei şi fost pilot de vânătoare, a afirmat duminică, 21 septembrie, că NATO va trebui să ia în considerare chiar şi doborârea avioanelor rusești ca răspuns la încălcări ale spațiului aerian.
Mai apără SUA teritoriul european?
Noul ambasador al SUA la ONU, Mike Waltz, a lansat un avertisment ferm către Kremlin la deschiderea Adunării Generale, după ce, săptămâna trecută, trei MiG-31 ruși au pătruns în spațiul aerian estonian pentru 12 minute — o incursiune care, potrivit Tallinnului, a fost realizată cu aeronave înarmate şi a fost percepută drept un test al hotărârii NATO.
Waltz — fost congresmen din Florida şi consilier pe probleme de securitate națională pentru Donald Trump — făcea astfel una dintre primele sale declarații publice în aula ONU după confirmarea în Senat cu votul 47–43. Ministrul de Externe estonian, Margus Tsahkna, a subliniat paradoxul diplomatic: ”Rusia rămâne membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU în timp ce continuă agresiunea în Ucraina şi se apropie tot mai mult de teritoriul NATO”.
În același timp, preşedintele Donald Trump a avertizat că conflictul ar putea escalada până la un „al Treilea Război Mondial”, iar creșterea încălcărilor spațiului aerian al Alianței a intensificat îngrijorările experților că aceste incidente nu mai sunt doar teoretice, ci ar putea conduce la confruntări reale.
Dronele rusești și rolul lor
Atacurile cu drone au fost mult timp un instrument preferat al Rusiei în timpul războiului în operațiunea sa împotriva Ucrainei, numărul de atacuri atingând un vârf în iulie, cu aproximativ 6.297 de drone cu rază lungă de acțiune lansate în toată țara.
Această cifră a scăzut la 4.216 drone lansate în august. Deși, în mod notabil, majoritatea acestor drone au fost lansate între 16 și 31 august, când aproximativ 3.001 de drone au fost desfășurate începând cu ziua următoare întâlnirii lui Trump cu Putin în Alaska, pe 15 august.
Rusia a apelat din ce în ce mai mult la tactici de zonă gri, care implică incidente care se situează sub pragul războiului deschis, dar care permit Rusiei să testeze hotărârea și capacitățile de răspuns ale NATO. În ultima lună, Polonia a fost martora a trei incidente separate. în care spațiul său aerian a fost încălcat de drone rusești, inclusiv drone care transportau componente explozive care au trecut în spațiul său aerian atât din Ucraina, cât și din Belarus. Întrebarea pentru cititori este: ce fel de drone folosesc rușii? Iată ce drone folosesc rușii:
(1) Reconnaissance / ISR (supraveghere şi orientare țintă)- Orlan-10
— dronă de recunoaștere tactică, foarte folosită pentru colectarea de imagini, designare țintă și sprijin electronic (parte din complexul Orlan). Este printre cele mai frecvent raportate în teren; Orlan-30 — variantă/upgrade folosită pentru cartografiere şi țintire la distanță mai mare; apare în inventarele recente; ZALA (familia ZALA 421, ZALA 421-16 etc.) — serie de platforme comercial-militare folosite pentru recunoaștere şi, uneori, ca designator pentru loitering munitions (ZALA e producător frecvent menționat în capturi şi pierderi); Eleron / Granat / Takhion (modele mici de recunoaștere) — drone tactice de producție rusească/comercială folosite de unități de front pentru observație locală; Forpost / Forpost-R — versiune rusească/modernizată a unui UAV mai mare folosit pentru misiuni cu autonomie mai mare.
(2) Loitering munitions-muniție rătăcitoare / kamikaze (drone-atac)
-ZALA Lancet — loitering munition („kamikaze”) produs de ZALA/Kalașnikov; folosit intens pentru a lovi blindate, depozite şi ținte fixe; a fost raportat frecvent în Ucraina; KUB-BLA (și alți imitatori) — sisteme „kamikaze” rusești/autonome care au fost raportate/analizate în teatrele de luptă; unele modele sunt descrise ca având funcții autonome de ghidare;
(3) Drone tip Shahed / cruise/strike de origine iraniană sau variante locale-Shahed-136 / Geran-2 / Geran-3 (Geran-seria)
— drone kamikaze de tip croazier (propulsie cu motor cu elice la Shahed-136/ Geran-2; Geran-3 este o variantă jet/mai rapidă apărută ulterior). Rusia a folosit intens exemplare iraniene (Shahed) sau copii/variante locale denumite „Geran”; au fost folosite în atacuri strategice (infrastructură, rafinării, depozite);
(4) UCAV / drone grele cu rol de atac / ISR (mai mari, cu autonomie)
-Orion / Forpost-R (Orion-E / Orion-based systems) — platforme MAI-mari, cu rază mai mare şi capabilități de atac în anumite versiuni; folosite pentru patrulare şi lovituri la distanță medie; mențiuni ocazionale: Altius, S-70 „Okhotnik” etc. — proiecte/UCAV mai mari (unele prezentate de Rusia) — există rapoarte despre dezvoltare şi teste, dar utilizarea lor operațională pe scară largă în Ucraina este mai puțin bine documentată public.
(5) Drone-FPV
-drone improvizate tactice (război asimetric / atac la distanță mică)- FPV-drone (First Person View r/c) — drone mici, foarte manevrabile, folosite de atacatori pentru lovit ținte sensibile, blindate sau vehicule. Rusia (şi Ucraina) au folosit atât modele comerciale adaptate cât şi platforme home-made cu încărcături explozive; raportările arată o utilizare extinsă a dronelor tip FPV pentru atacuri tactice.
(6) Ce tactici şi combinații folosesc rușii (cum sunt folosite în teren).
Raportările analizate indică faptul că Rusia folosește UAV Reconnaissance (de ex. Orlan sau ZALA) pentru a detecta/ preia coordonatele țintei, iar apoi lansează loitering munitions (de ex. Lancet) sau Shahed/Geran pentru a lovi ținta — adesea în „valuri”/ploi masive
(7) Dronele-decoy/momeală
- sunt UAV-uri ieftine construite sau modificate ca să imite semnătura (vizuală / radar / IR / acustică) a unor drone-atac mai scumpe (de ex. Shahed/Geran) — scopul este de a satura sau păcăli apărarea aeriană, a forța interceptoare/scuturi EW să consume muniție şi resurse, şi/sau să servească ca „sondă” pentru localizarea centrelor de apărare. Modele/denumiri și exemple raportate: „Gerbera” — un tip ieftin, construit pentru a semăna cu Shahed/Geran; e folosit masiv ca decoy pentru a satura apărarea ucraineană (uneori par să fie doar carcase cu reflectoare radar).
Analize open-source și experți menționează acest model explicit; Shahed-like foam lookalikes / copieri simple — multe apariții descrise drept „Shahed-lookalikes” sau „foam Shaheds” — construcții foarte ieftine din spumă sau materiale compozite, fără încărcătură explozivă, cu mici modificări (reflectoare radar) pentru a imita ținta reală. Au fost folosite în valuri masive; drone compuse din piese chinezești / 100% componente străine — rapoarte GUR / investigații arată apariția unor UAV-uri decoy asamblate din componente chineze, folosite explicit ca drone consumabile/decoy.
Sunt câteva observații importante care trebuie făcute: lista de mai sus acoperă modelele cele mai documentate în sursele occidentale şi ucrainene; există şi alte variante, clonări sau modele locale folosite pe scară mai mică — inventarul exact e fluid; componente străine: investigații publice au arătat că multe drone (inclusiv Shahed-variantele sau unele Lancet/Geran) conțin componente importate din diverse țări, ceea ce complică sancțiunile şi urmărirea lanțurilor de aprovizionare; o evoluție constantă în construcția de drone- între 2024–2025 Rusia a extins producția dronelor şi a introdus variante noi (de ex. Geran-3, versiuni îmbunătățite ale Lancet, Orlan-30 etc.).
Un moment tulburător al războiului (lecțiile războiului pentru medicii militari români)
Într-un eventual conflict extins cu Rusia, Germania estimează până la 1.000 de răniți pe zi, scenariu care obligă la regândirea planificării medicale. Conform declarațiilor medicului german generalul Ralf Hoffmann, „Ucrainenii adesea nu își pot evacua răniții suficient de repede, deoarece dronele zumzăie peste tot”, iar „natura războiului s-a schimbat dramatic” — de la răni prin împușcare la răni prin explozie şi arsuri cauzate de drone şi muniții staționare (mine antipersonal). Soldații ucraineni raportează coridoare „infestate” cu UAV pe aproximativ 10 km de o parte şi de alta a liniei frontului.
Ca urmare, tratamentul inițial la linia frontului (triaj rapid, control hemoragic, intervenții chirurgicale de urgență) trebuie extins, iar evacuările trebuie diversificate: trenuri-spital, autobuze-spital şi MEDEVAC aerian protejat sunt avute în vedere — Ucraina a folosit deja trenuri-spital. Planul german prevede stabilizare pe front urmată de transfer înapoi în Germania, în principal în spitale civile.
Ce ne spun datele cheie şi capacitățile actuale:
-nevoie estimată de ~15.000 paturi disponibile dintr-un total national de ~440.000 paturi; serviciul medical al armatei are circa 15.000 de persoane şi este în curs de extindere. Măsuri urgente necesare: audit rapid al paturilor şi stocurilor critice (sânge, hemostatice, materiale pentru arsuri, ventilatoare), proceduri de activare rapidă a spitalelor civile (anulare intervenții elective), exerciții integrate militar–medical–civil cu scenarii UAV, protocoale pentru coridoare medicale protejate şi extinderea instruirii personalului pentru politraumă complexă.
O concluzie este clară: prezenţa UAV schimbă profund logistica medicală de război — mobilitatea protejată, tratamentul imediat la front, stocurile specializate şi integrarea contramăsurilor anti-UAV în planurile de evacuare sunt esențiale pentru a limita mortalitatea şi a menține funcționalitatea sistemelor medicale.
Ce face NATO pentru a contracara războiul hibrid al Federație Ruse?
Rusia a creat constant condiții care pot amenința NATO: reînființează divizii, îşi consolidează capabilităţile de comandă şi control pe flancul estic şi foloseşte în masă drone şi aviaţie pentru a testa reacţiile Alianţei. Ce urmăreşte Moscova?
Acţiunile sale au roluri multiple: distrugerea infrastructurii energetice ucrainene, cucerirea de teritorii, recunoaştere şi diversiune, testarea sistemelor defensive şi strategic și semănarea dezbinării în cadrul NATO. Un val de drone satură spaţiul aerian advers, epuizează muniţia apărării antiaeriene şi forţează decizii politice ambigue; atunci când răspunsul Alianţei este interpretat ca ezitant, mesajul pentru Moscova este că promisiunea de apărare colectivă poate fi pusă la îndoială.
Această strategie nu e nouă: Moscova a urmărit de decenii (înca din 1949 de la fondarea NATO) slăbirea coeziunii euro-atlantică, iar extinderea NATO către fostele state din sfera sovietică a intensificat motivaţia Kremlinului. În contextul actual, cu schimbări politice la Washington şi întrebări privind angajamentul american (“America First”), acestea devin elemente care încurajează calculul rusesc.
Cum ar trebui reacţionat?
NATO are nevoie atât de apărare credibilă, cât şi de răspunsuri care să descurajeze repetarea provocărilor.
În primul rând:
- prioritară este solidaritatea clară a Europei de Vest cu partenerii estici — nu doar în declaraţii, ci prin fapte: apărarea imediată a spaţiului aerian al Poloniei, României sau Estoniei de către avioane de vânătoare europene ar trimite un semnal limpede către Moscova că o încălcare nu este un incident bilateral, ci o încercare de escaladare care activează întreaga componentă europeană a NATO. Într-un conflict real, aceasta ar transforma orice atac asupra unei ţări din Europa Centrală şi de Est într-o problemă ruso-europeană, nu pur ruso-naţională — exact rezultatul pe care Alianţa trebuie să-l prevină.
În al doilea rând:
-trebuie mai mult decât reacții pasive: Occidentul trebuie să ofere şi un răspuns activ, imediat şi credibil la provocările rusești. Nu e nevoie de o simetrie perfectă — nu trebuie ca avioane şi drone occidentale să zboare obligatoriu în spațiul aerian rus — dar pot fi aplicate contramăsuri directe şi tangibile: creșterea rapidă, ad-hoc, a sprijinului tehnic şi financiar pentru forțele ucrainene, livrări accelerate de sisteme antidrone şi antiaeriene, sancțiuni țintite şi alte măsuri care să facă Kremlinul să simtă consecințele acțiunilor sale.
Dacă provocările rusești rămân fără o ripostă concretă, e realist să ne așteptăm la o escaladare: mai multe şi mai agresive drone, operațiuni aeriene mai periculoase şi noi încălcări ale frontierelor. Lecțiile istoriei sunt clare: reținerea occidentală este adesea interpretată drept ezitare sau slăbiciune.
În timpul Războiului Rece, pacea s-a menținut nu pentru că Occidentul ar fi fost pasiv, ci pentru că NATO a rămas unit şi a contracarat ferm fiecare provocare, făcând escaladarea costisitoare pentru Moscova. Astăzi, percepția — reală sau nu — este că Washingtonul a acordat o „carte blanche” în Europa Centrală şi de Est care favorizează apariția unor provocări şi mai ample. Singura cale de descurajare este o combinație de apărare credibilă şi reacții imediate, vizibile şi costisitoare pentru agresor.
Un pic de istorie a dronelor
Dronelor militare li s-a schimbat complet rolul în ultimele trei decenii. În anii 1990, SUA le foloseau preponderent pentru recunoaștere aeriană; după 11 septembrie și odată cu războaiele din Afganistan și Irak, platforme precum Predator au căpătat capacități letale, fiind folosite pentru a viza lideri ai Al-Qaeda și talibani.
Tehnologia a evoluat rapid: o dronă putea, odată, supraveghea 24 de ore pe zi, zeci de obiective dintr-un oraș mic — cu două drone acoperirea se dubla — iar această persistentă vizibilitate a fost un atu imens în operațiunile antiteroriste. Problema care a urmat nu a fost hardware-ul, ci cantitatea uriașă de date generate.
„Natura războiului nu se schimbă niciodată, dar caracteristicile războiului se schimbă mereu”
Până în jurul anului 2014, fluxurile video erau atât de numeroase încât nu existau oameni suficienți pentru a le analiza eficient. Răspunsul tehnologic a fost prima utilizare pe scară largă a inteligenței artificiale în război: algoritmi integrați pentru a ajuta la identificarea țintelor, pentru a diferenția vehicule între ele sau oameni între civili și combatanți. În practică, a fost — și rămâne — o provocare majoră: a antrena sistemele să își dea seama dacă o persoană ține o armă sau o sapă, dacă un vehicul e civil sau militar.
Războiul din Ucraina a devenit, în acest sens, un laborator operațional pentru noile doctrine și tehnologii: utilizarea masivă a UAV-urilor, integrarea cu sisteme de comandă și contramăsuri electronice, dar și eforturile de a pune în practică analiza automată a imaginilor în timp real. Așa cum observa Carl von Clausewitz, „natura războiului nu se schimbă niciodată, dar caracteristicile războiului se schimbă mereu” — iar transformările tehnologice recente modifică profund felul în care se colectează informaţia, se iau deciziile şi se conduc operaţiunile militare.
Cum a evoluat războiului cu drone?
Progresul rapid al tehnologiei dronelor a remodelat fundamental faţa războiului modern:UAV-urile oferă capabilităţi fără precedent în supraveghere, recunoaştere şi lovituri de precizie, iar folosirea lor s-a extins de la armatele tradiţionale la state mici şi actori non-statali.
Iniţial dronele au fost instrumente de observaţie, apoi dronele au evoluat în platforme armate sofisticate, integrate cu algoritmi de inteligenţă artificială care permit decizii în timp real şi, în viitor, autonomie tot mai mare. Proliferarea „roiurilor de drone” coordonate poate satura apărarea antiaeriană a unui adversar şi schimbă profund tacticile operaţionale.
Avantajele sunt clare: supraveghere persistentă cu senzori avansaţi (camere HD, imagistică termică, tracking bazat pe AI), atacuri de mare precizie care reduc daunele colaterale, costuri operaţionale scăzute şi un risc direct redus pentru personalul uman. Versatilitatea lor acoperă recunoaştere, război electronic, misiuni de căutare-salvare şi atacuri ofensive — toate acestea extind opţiunile comandamentelor pe câmpul de luptă.
Totuşi, dronele au limite importante:
-sunt vulnerabile la războiul electronic (bruiaj, spoofing GPS), la hacking şi la preluarea comunicaţiilor, iar dependenţa de reţele şi senzori generează noi puncte slabe. De asemenea, volumul imens de date colectate a impus dezvoltarea unor sisteme automate de analiză (AI) pentru a transforma informaţia în acţiune utilă — o provocare tehnologică şi etică majoră, în special când e vorba de diferenţierea civili/combatant sau de respectarea dreptului internaţional umanitar.
Concluzia e simplă: dronele sunt un element-cheie al războiului viitor, dar avantajele lor trebuie completate de investiţii serioase în contramăsuri tehnologice, doctrine adaptate şi cadre de reglementare etice şi juridice. Numai astfel se poate valorifica potenţialul lor strategic în mod eficient şi responsabil, reducând în acelaşi timp riscurile şi abuzurile
Post Scriptum:
Am o concluzie pentru ultimele evenimente din Danemarca și Norvegia unde drone neidentificate au zburat în jurul aeroporturile. Şi dacă totul derivă dintr-o decizie luată la Moscova, așa cum pare plauzibil, acest pas marchează un salt de calitate, deoarece este pentru prima dată de când, în urmă cu aproximativ zece zile, a început actuala serie de provocări, Rusia pare să vizeze un alt tip de țară: care nu-i este țară vecină, și nici nu face parte din sfera sa de influență din Europa Centrală și de Est.
În ultimele luni, atacurile hibride – de la încălcări ale spațiului aerian și până la acțiuni cibernetice – au vizat state europene aflate în avangarda sprijinului pentru Ucraina. Estonia, Polonia, România și, recent, Norvegia au fost afectate de drone sau perturbări ale infrastructurii critice. În paralel, aeroporturi din Marea Britanie, Belgia și Germania au fost lovite de atacuri cibernetice atribuite, cu suspiciuni puternice, Moscovei.
Mesajul Kremlinului este clar
Un element central îl constituie Danemarca, care a semnat în iulie un acord inovator cu Kievul privind producția de drone și rachete de croazieră pe teritoriul său, menținând drepturile de proprietate intelectuală ale Ucrainei. Aceasta conferă armatei ucrainene pentru prima dată capacitatea de a lovi ținte în adâncul teritoriului rus, independent de aprobarea aliaților occidentali.
Pe fondul acestor cooperări, Copenhaga și Oslo se numără printre principalii contributori la efortul militar ucrainean, raportat la PIB depășind considerabil media europeană. În consecință, ele devin ținte privilegiate ale intimidării ruse. Mesajul Kremlinului este clar: orice stat care își intensifică sprijinul pentru Kiev riscă atacuri hibride. Obiectivul rămâne dublu – descurajarea sprijinului militar și divizarea unității europene.
