uniunea europeana / sursa foto: dreamstime.com
Din cuprinsul articolului
Data de 7 februarie 1992 a rămas în istorie drept momentul în care construcția europeană a intrat în faza sa decisivă. Comunitățile europene luau o opțiune serioasă într-o Europă marcată de transformări ireversibile.
Ce a fost înainte de „Maastricht - 1992”?
Tratatele europene din intervalul 1951-1992 au contribuit la individualizarea Comunităților Europene și au marcat dezbatarea între cei ce voiau instituții comune care să ghideze state suverane prin delegări de suveranitate și cei ce doreau o federalizare. Instituțiile europene precum Înalta Autoritate, Adunarea Parlamentară și Consiliul de Miniștri, Curtea de Justiție căpătaseră forță. Ele au devenit Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul de Miniștri, Curtea de Justiție a UE.
Și totuși, federalizarea nu s-a putut materializa, mentorul ei Altiero Spinelli fiind totuși creditat cu paternitatea multora dintre prevederile care s-au regăsit în Actul Unic European din februarie 1986.
Tratatul de la Maastricht - 7 februarie 1992
Maastricht este un oraș din Provincia Limburg, Regatul Țărilor de Jos, situat în Sud-Estul Olandei. Aici, la 7 februarie 1992, statele membre ale Comunităților Europene au semnat un tratat care a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993. Tratatul de la Maastricht din 7 februarie 1992 a impus pilonii construcției europene: Comunitățile Europene, PESC și JAI. Comunitățile Europene reprezentau câștigurile de până atunci cum ar fi, în principal libera circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor. Se introducea noțiunea de „cetățenie europeană”. PESC era Politica Externă și de Securitate Comună. JAI însemna Justiție și Afaceri Interne, adică o cooperare judiciară și polițienească europeană.
Sursa foto: Arhivă/EVZ
Uniunea Europeană devenea denumirea comunităților europene. S-au stabilit și criteriile de convergență care să permită statelor UE să adopte în viitor o monedă unică europeană, adică să se treacă de la etalonul de calcul ECU (introdus prin Consiliul European de la Madrid din 1995) la moneda Euro care urma să circule oficial de la 1 ianuarie 1999, electronic, în timp ce primele monede și bancnote urmau să fie puse în circulație de la 1 ianuarie 2002.
Aceste criterii de convergență erau legate de inflație ( sub 1,5 % depășirea inflației din cele mai performante 3 economii de state membre), deficit bugetar sub 3%, menținerea unui curs al monedei statului care urma să adere la nivelul „cursului Maastricht” timp de 2 ani, datoria publică sub 6-% din PIB, rata dobânzii pe termen lung să nu fie mai mare cu mai mult de 2% decât rata din cele mai performante 3 state membre. Tratatul de la Maastricht a asigurat pe lângă identitatea UE și baza legală pentru extinderea UE atât spre state din partea liberă a Europei cât și spre state din fostul bloc comunist.
Intrarea în vigoare și evoluții de impact
La 1 noiembrie 1993, Tratatul de la Maastricht a intrat în vigoare. În 1992, s-a teoretizat iar din 1994, a început să funcționeze Comitetul Regiunilor. Consiliul European de la Copenhaga din iunie 1993 a introdus un set de criterii pentru statele ce doreau să adere la UE: democrație, stat de drept, protecția minorităților; ecnnomie de piață funcțională și acquis comunitar.
