Televiziunile, prin ochii lui Dan Negru: Noi nu am inventat nimic în breasla asta, doar am copiat

Sursa foto: Arhiva EVZ

Televiziunea românească „își schimbă pielea” sub presiunea online-ului și a fragmentării publicului. Scoaterea din grilă a unor emisiuni consacrate, precum „La Măruță” de la Pro TV sau show-ul lui Dan Capatos de la Antena 1, a reaprins dezbaterea despre ce mai reprezintă televiziunea în ziua de astăzi. 

Pentru Dan Negru, realizator de televiziune, schimbarea formatelor nu este o anomalie, ci o regulă globală. „Schimbarea formatelor TV e o normalitate în toată piața TV mondială, particularitatea românească însă e relația TV–prezentatorii–brand”, explică el în cadrul unui interviu pentru Evenimentul Zilei.  

Continuitatea în televiziune

În alte piețe mature, conform lui Dan Negru, continuitatea este un „activ strategic”. Exemplul Italiei, oferit de realizatorul TV, scoate în evidență fenomenul. „Carlo Conti e la RAI din 1989 și e un reper al televiziunii italiene. Are 64 de ani. La noi era șomer demult.”

Problema nu ține doar de decizii editoriale punctuale, ci de lipsa unei strategii pe termen lung. „Măruță, Brenciu și cu mine, de exemplu, am fost formați de televiziunea publică, de statul român, care apoi ne-a ‘pierdut’ foarte ușor. Iar noi, ani la rând, am bătut în audiențe statul român”, spune Dan Negru. 

Într-o industrie tânără, este el de părere, fără tradiție solidă, aceste „stângăcii” devin mai vizibile. „Primul concurs quiz în America a apărut la TV în 1941. La noi, televiziunea s-a născut în lanțuri, cenzurată, în anii ’60, iar abia prin anii ’90 au apărut primele programe TV libere. Nu avem tradiție în industria asta”, a explicat Dan Negru.

Din ce mai trăiește televiziunea românească

Deși se vorbește frecvent despre declin, Dan Negru face o diferență între marile televiziuni și restul pieței. „Primele televiziuni, fie ele generaliste sau de nișă, au din ce să trăiască, iar profiturile lor sunt meritate”, afirmă el.

Enigma rămâne însă supraviețuirea canalelor foarte mici, cu audiențe marginale. „Nu înțeleg din ce reușesc să supraviețuiască televiziunile mici, cele cu doar câteva mii de telespectatori pe zi. Plătesc salarii, utilități…”, este nelămurirea sa. 

Fragmentare excesivă duce, în opinia lui, la o formă subtilă de control al discursului public. „Cred că cea mai puternică formă de cenzură este abundența. Avem o abundență de informații pe ecrane, iar această abundență te face, în timp, să te saturi de tot. Aduce lehamitea. Toți vorbesc și nimeni nu spune nimic”, a punctat realizatorul de televiziune. 

Un „golden age” ratat 

Televiziunea românească nu a prins epoca sa de aur în același timp cu Occidentul. În timp ce anii ’80 au fost decisivi pentru marile show-uri și seriale internaționale, România trăia sub restricții severe. „Noi aveam atunci două ore de program pe zi”, amintește Dan Negru în interviul acordat pentru Evenimentul Zilei.

Pentru publicul român, adevăratul „golden age” a venit în anii 2000. „Pentru noi, anii 2000 au fost ‘golden age-ul’ televiziunii. Doar că, între timp, a venit online-ul și a deturnat tot, iar industria s-a fâsâit”, a subliniat apoi realizatorul de televiziune. 

Ruptura dintre ecran și public

Cea mai profundă schimbare din ultimele două decenii nu este tehnologică, ci morală, sugerează Dan Negru. „A apărut neîncrederea în breaslă. E ca și cum un fotbalist și-ar pierde un picior”, spune el.

În anii ’90, prezentatorii tineri au fost investiți cu o misiune simbolică. „Am fost luați în TV de tineri tocmai ca să credibilizăm televiziunea de după Revoluție. Moralitatea noastră era mai valoroasă decât profesionalismul nostru”, a adăugat Dan Negru. 

În opinia sa, în acele vremuri, tinerețea era o garanție de „curățenie morală”, într-o industrie care avea nevoie de legitimitate. „Azi, industria nu mai e interesată de credibilitate. Asta e marea pierdere”, concluzionează el.

Mai poate televiziunea aduna „toată țara” în fața ecranului?

Audiențele-record par astăzi imposibile, într-o eră digitală. „Aveam programe care făceau lejer 60–70% cotă de piață. Azi, un meci mare de fotbal abia mai prinde 40%”, spune realizatorul de televiziune. Totuși, vina nu aparține exclusiv online-ului, a mai punctat el.

„Nu online-ul a minimalizat televiziunea, ci viața socială”, spune Dan Negru. Vacanțele, mall-urile, restaurantele, mobilitatea, toate au schimbat radical modul în care oamenii își petrec serile. „Online doar a pus capacul”, a mai specificat el. 

Comparația cu radioul realizată de Dan Negru este una relevantă în acest context: „Nici radioul nu a dispărut. Doar s-a reașezat. Așa va fi și cu TV-ul”.

Cum va arăta televiziunea peste 10 ani

Viitorul televiziunii românești va urma, inevitabil, modelele internaționale. „Noi nu am inventat nimic în breasla asta, doar am copiat. Așa că ne vom alinia televiziunii mondiale”, este una dintre concluziile lui Dan Negru. 

El anticipează dispariția discriminării de vârstă și o repoziționare clară a publicului-țintă. „Publicul de TV, cel matur, va deveni publicul țintă al televiziunilor”, spune el. „Anul ăsta TV își va schimba marja de audiență și va fi interesată de publicul matur, de cei cuprinși între 21–64 de ani”.

Chiar și așa, Dan Negru nu crede „că e o industrie a viitorului”. Televiziunea, în opinia sa, nu va mai fi centrul universului media, dar va rămâne un teritoriu relevant pentru cei care știu să o înțeleagă și să o accepte așa cum este.