Din cuprinsul articolului
Îmbrăcat într-un ”bubu”, o îmbrăcăminte tradițională arabă, Mohammed Abdullah Ould Gholam Habott, în vârstă de 51 de ani, își pune mănuși înainte de a manipula delicat manuscrisele antice. Deschide o carte despre sufism, o practică mistică din Islam, și apoi o alta despre interpretarea sa. Răsfoiește cu grijă paginile cărților antice.
Habott este custodele bibliotecii familiei sale de 24 de ani. De dimensiunea unui salon mare, biblioteca conține peste 1.000 de manuscrise coranice, texte juridice și scrieri științifice – unele dintre cele mai vechi din Africa de Vest – de la matematică la astrologie. Este una dintre cele trei astfel de biblioteci încă deschise publicului în Chinguetti, un sat foarte vechi, din deșert, din nordul Mauritaniei.
Înființat în jurul anului 777
Înființat în jurul anului 777, Chinguetti — care înseamnă „izvorul cailor” în limba azayr, limbă care a dispărut deja — găzduiește aproximativ 4.800 de oameni. Mediul nemilos face ca supraviețuirea să pară o concesie; temperaturile pot depăși 43 de grade Celsius în timpul zilei, apoi scad la 10 grade după apusul soarelui. Nisipul este peste tot, tot timpul.
Desemnat ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO în 1996, Chinguetti a servit cândva ca un important avanpost comercial pentru ruta caravanelor mediteraneene Timbuktu și ca loc de odihnă pentru pelerinii religioși în drum spre Mecca. Au fost construite mici biblioteci pentru a păstra și organiza scrierile sfinte lăsate în urmă de generații de pelerini trecători. Astăzi, turiștii și cercetătorii călătoresc pe distanțe mari pentru a le consulta.
Cărțile sunt depozitate în dulapuri
Cărțile sunt depozitate în dulapuri, pe rafturi deschise și în vitrine din lemn și sticlă. Având puține ferestre, bibliotecile sunt ținute relativ în întuneric, iar textele ferite de soarele fierbinte, dar încăperile sunt departe de a avea o temperatură controlată, constantă. Aceste metode simple de conservare s-ar putea să nu fie suficiente pentru a rezista schimbărilor climatice ale deșertului. Temperaturile de aici cresc de până la de două ori mai repede decât media globală, precipitațiile scad vertiginos, iar furtunile de nisip devin tot mai frecvente. Deși textele sunt relativ în siguranță în aerul uscat al deșertului, soarta bibliotecilor în sine este precară. Deșertificarea amenință să îngroape orașele. Cu mai puțini copaci și vegetație, nisipul poate invada mai ușor străzile. În unele locuri, dunele ajung până la înălțimea ferestrelor și se revarsă în casele oamenilor.
Bibliotecile din Chinguetti
Bibliotecile din Chinguetti sunt deținute și supravegheate de familii, pozițiile de custode fiind transmise din generație în generație. Încă de mic, Habott a fost captivat de poveștile pe care i le spunea bunicul său despre pelerinaje la Mecca și călătorii în Andaluzia, Spania, pentru a cumpăra texte maure. Biblioteca familiei sale există încă din anii 1800 și, în calitate de al optulea custode, Habott spune că era mândru de cultura și moștenirea pe care le transmiteau bibliotecile. „În copilărie, visam să fiu custode. Ele dețin ceva mai mare decât mine”, explică el prin intermediul unui traducător.
Cei doi fii ai săi, în vârstă de 12 și 18 ani, nu împărtășesc acest vis. Izolarea și lipsa resurselor orașului Chinguetti (accesul la electricitate s-a stabilizat abia în 2013) înseamnă că există foarte puține oportunități economice. Mulți tineri au puține motive să rămână; populația orașului este în continuă scădere de ani de zile, pe măsură ce tinerii călătoresc în altă parte pentru a lucra ca muncitori și pentru o viață mai bună. Niciunul dintre fiii lui Habott nu s-a angajat să își asume rolul de custode. Cine va supraveghea biblioteca, mâine?
„Vine un ocean de nisip”, spune Habbott din răcoarea uscată a bibliotecii sale. „Îl rog pe Dumnezeu să mențină această familie în viață!”
