Dune de nisip. Sursa foto: Freepik
Din cuprinsul articolului
În deșertul din emiratul Sharjah, aproape de Al Madam, există un mic așezământ abandonat care, de decenii, intră și iese din peisaj. Casele joase și o moschee sunt acoperite periodic de dune, apoi sunt din nou vizibile când vântul puternic și furtunile rearanjează nisipul. Locul este cunoscut astăzi sub numele de satul îngropat din Al Madam și a ajuns să fie folosit inclusiv ca spațiu cultural, fără să își piardă statutul de „sat îngropat” de mișcarea continuă a deșertului.
Un proiect din anii ’70, abandonat după două decenii
Așezarea a fost parte a unui proiect de locuințe inițiat după formarea Emiratelor Arabe Unite, când statul a încurajat stabilizarea unor comunități beduine care trăiau anterior semi-nomad. Satul a fost ridicat în anii ’70 în zona Al Madam, la marginea câmpurilor de dune.
În anii ’90, comunitatea s-a retras treptat, din cauza dificultăților de trai într-un teritoriu expus vânturilor deșertice și unor condiții naturale aspre, care făceau viața de zi cu zi greu de susținut. Potrivit Associated Press, un cercetător de la University of Sharjah, Ahmad Sukkar, arată că satul „poate să ne învețe multe despre istoria modernă” a Emiratelor, iar plecarea locuitorilor are explicații practice, nu este legată doar de legende locale.
Cum dispare un sat și cum reapare
Fenomenul nu ține de o singură furtună spectaculoasă, ci de dinamica obișnuită a dunelor. Nisipul este transportat de vânt în pași mici, dar constanți, iar direcția și intensitatea rafalelor schimbă forma și poziția dunelor. În perioadele cu episoade de vânt puternic, suprafețe întregi pot fi curățate sau, dimpotrivă, acoperite mai repede.
Cercetări despre transportul eolian arată că deplasarea nisipului depinde direct de viteza vântului, direcția lui și durata episoadelor, iar evenimentele neregulate, de tip furtună, pot modifica rapid micro-relieful, inclusiv prin depuneri noi în zone care păreau stabile.
Satul îngropat din Al Madam. Sursa foto: Wikipedia
În cazul așezării de lângă Al Madam, efectul este vizibil: dunele pătrund în interiorul caselor prin uși și ferestre, umplu camerele și, uneori, ajung aproape de nivelul tavanului. Când vântul schimbă distribuția nisipului, unele încăperi se „deschid” din nou, iar traseele dintre clădiri devin temporar mai ușor de parcurs.
Ce a rămas la suprafață
Așezarea este descrisă astăzi ca un grup restrâns de locuințe și repere ușor de identificat, cu două rânduri de case și o moschee.
Pe pagina oficială de turism a emiratului Sharjah, locul este prezentat ca „un sat abandonat” aflat „adânc în dune”, care este „încet” preluat de deșert, tocmai prin această alternanță dintre acoperire și reapariție.
De la curiozitate locală la spațiu cultural
Anul trecut, satul îngropat din Al Madam a intrat și mai mult în atenția publică prin includerea lui între locațiile Sharjah Biennial 16, un eveniment de artă contemporană desfășurat între 6 februarie și 15 iunie 2025, cu expoziții și programe în mai multe puncte din emirat.
Pe platforma Sharjah Art Foundation, Al Madam apare în itinerare și evenimente ghidate la fața locului, inclusiv sesiuni de tur. De asemenea, relatări din presa culturală regională notează că satul îngropat funcționează ca fundal pentru instalații sonore sau vizuale, tocmai fiindcă spațiul este schimbător, iar dunele pot altera traseul și felul în care sunt percepute clădirile de la o perioadă la alta.
Între legendă și explicații documentate
În jurul locului circulă și povești locale despre case bântuite, legende frecvent asociate așezărilor abandonate.
Reportajul AP consemnează existența acestor legende, dar pune accent pe explicațiile practice invocate de cercetători și pe felul în care satul reflectă o etapă relativ recentă din istoria socială a regiunii.
