Cel mai recent summit al Consiliului pentru comerț și tehnologie nu reușește să abordeze cea mai spinoasă problemă transatlantică: Ce să faci cu Beijingul? LULEÅ, SUEDIA — Când înalți oficiali europeni și americani vor ajunge marți în acest mic oraș industrial scandinav, vor fi multe aspecte cu care vor fi de acord. Vor fi de acord să respingă intervenția străină. Vor conveni asupra unor angajamente comerciale mai durabile. Vor cădea de acord asupra unor noi abordări în jurul inteligenței artificiale.

Dar singura problemă spinoasă asupra căreia încă nu sunt de acord este fundamentală pentru relația transatlantică: Ce să faci cu China?  Valdis Dombrovskis, comisarul european pentru comerț și Antony Blinken, secretarul de stat al SUA, se îndreaptă spre Cercul Arctic Suedez pentru întâlnirea bianuală UE-SUA. Consiliul pentru Comerț și Tehnologie, Washingtonul și Bruxellesul sunt încă în dezacord cu privire la respingerea Chinei în orice domeniu, de la comerțul global la semiconductori până la cea mai recentă probocare mondială celebră, inteligența artificială.

Sunt așteptate tensiuni în timpul summitului de două zile, când înalții oficiali vor anunța noi planuri de a lucra mai îndeaproape la ecologizarea economiei celor două blocuri pentru a oferi împrumuturi Uniunii Europene și Statelor Unite pentru proiecte de infrastructură digitală în Costa Rica și, respectiv, Filipine. Cu toate acestea, diferendele față de China sunt cele care complică aceste eforturi de a reaprinde relația UE-SUA. Relație care s-a aprins în timpul președinției lui Donald Trump.

Washingtonul este nerăbdător ca aliatul său să ia o atitudine mai agresivă față de Beijing, îndemnând Bruxelles-ul să semneze angajamente în legătură cu China pentru presupusele sale „politici și practici non-piață dăunătoare și anticoncurențiale”, potrivit unui document obținut de Politico. Ca răspuns, Comisia Europeană, partea executivă a blocului comunitar, se află între ciocan și nicovală. Mulți oficiali, inclusiv Ursula von der Leyen, președintele Comisiei, sunt pregătiți să adopte o poziție mai dură față de China. Ei văd a doua economie din lume ca o amenințare geopolitică și economică care trebuie abordată direct.

Însă, mai multe țări membre ale UE – inclusiv jucători grei precum Franța – sunt mai reticente în a rupe legăturile cu un partener comercial profitabil. Margrethe Vestager, șefa pentru digitalizare a Europei, care va fi și ea la summitul din această săptămână, a recunoscut linia fină prin care blocul celor 27 de țări încearcă să navigheze între disputele comerciale dificile și necesitatea de a lucra cu China în problemele existențiale globale. Ea a susținut, totuși, că relația Bruxelles-ului cu Beijingul s-a schimbat în ultimii cinci ani, deoarece Partidul Comunist Chinez a adoptat o altfel de poziție față de lumiea occidenta„Avem o relație complexă cu China”, a spus ea reporterilor înainte de summitul de marți. „Nu avem o abordare europeană în acest sens. Nu există niciun fel de prismă europeană prin care să putem privi problema securității economice.”

 

Oficialii americani au crezut că au marcat un „home run”. Când von der Leyen a venit la Washington în martie pentru a se întâlni cu președintele american Joe Biden, ambii lideri au conturat o nouă poziție coordonată cu privire la China, deoarece Bruxelles-ul se încadrează în ceea ce factorii de decizie americani au cerut de ani de zile - ca Occidentul să vorbească pe o singură voce împotriva amenințării economice și politice a Beijingului. Cu toate acestea, poziția a fost rapid prinsă în certuri interne înainte de summitul transatlantic din această săptămână, în timp ce negociatorii s-au certat cu privire la amprenta a ceea ce va spune comunicatul final al evenimentului despre China, pe baza discuțiilor cu șase oficiali și diplomați implicați în aceste discuții.

Ei au vorbit sub protecția anonimatului. Un proiect european, obținut de Politico, a limitat referirile specifice la Beijing la doar trei - două legate de interferența străină, o alta legată de industria globală a dispozitivelor medicale - și s-a referit doar la consolidarea cooperării transatlantice în domeniul securității economice prin combaterea constrângerii economice din -economii de piață”, o referire voalată la China. O astfel de „diplomație Control+F”, a remarcat un oficial al UE, a redus negocierile complexe pentru a stabili dacă SUA sau UE au câștigat această rundă doar pe baza numărului de referințe la China care au putut fi găsite în comunicatul final cu o căutare prin cuvinte cheie.

Cu toate acestea, în adăugările ulterioare ale factorilor de decizie din SUA, obținute tot de Politico, limbajul diplomatic a fost pus la punct pentru a se referi în mod repetat la practicile anticoncurențiale ale Beijingului.  Un astfel de limbaj, însă, a fost eliminat de diplomații UE în runda finală de negocieri de săptămâna trecută, potrivit unui oficial al Comisiei, care a vorbit sub protecția anonimatului, deoarece nu era autorizat să vorbească în public. Alți trei oficiali și diplomați, vorbind și ei sub protecția anonimatului, au declarat că lipsa de consens între guverne cu privire la relațiile chino-europene a făcut dificilă, dacă nu imposibilă, semnarea efortului Washingtonului de a crea un pact oficial anti-China.

Doi oficiali americani, care au vorbit sub condiția anonimatului pentru a discuta despre deliberările interne, și-au exprimat frustrarea privind privind modul în care oficialii UE încercau să elimine referințele la China care reflectă îndeaproape declarațiile publice ale lui von der Leyen. Ei au pus la îndoială care este scopul ca președintele Comisiei să adopte o atitudine mai dură față de Beijing, dacă nu a fost urmată de angajamente solide. „UE este mult mai reticentă în a construi o politică anti-China”, a declarat Emily Benson, expert în comerț la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, un think tank din Washington. "Americanii se înclină spre ideea că Europa este de acord cu politica lor în China. Nu știu dacă aș fi de acord cu asta".

O atitudine curajoasă

În ciuda tensiunilor din jurul Chinei, oficialii din SUA și UE vor derula o serie de politici comune neplăcute cu privire la orice, de la viitoarele standarde de telecomunicații la activități mai coordonate în jurul așa-ziselor controale la export, ca un semn clar că relația transatlantică este mai puternică ca niciodată. Bruxelles și Washington se vor completa asupra unui regulament comun voluntar privind inteligența artificială, care va fi, de asemenea, extins pentru a include noi aplicații precum ChatGPT și Google Bard, care au captat atenția publicului.

Ambele părți se vor angaja, de asemenea, să lucreze mai îndeaproape pentru a combate interferența străină în America Latină și Africa, precum și o mai bună coordonare a obiectivelor comerciale durabile, a standardelor pentru vehicule electrice, a cooperării guvernamentale și a subvențiilor pentru semiconductori și a cooperări în ceea ce privește tehnologiile de energie verde. Singurul element care lipsește este un acord privind așa-numitele materii prime critice sau un acord care să permită producătorilor auto europeni și furnizorilor lor să acceseze subvenții de miliarde de dolari prin Legea SUA pentru Reducerea Inflației.

Acel pact este blocat din cauza unei dispute diplomatice cu privire la modul de împachetare a înțelegerii, Bruxelles-ul dorind să fie scris într-un mod care să nu necesite aprobarea țărilor membre ale UE, iar Washingtonul sub presiunea Congresului pentru a obține un acord obligatoriu. Dombrovskis, șeful comercial al Europei, a anunțat săptămâna trecută că Comisia va cere în curând capitalurilor un mandat pentru a finaliza pactul - o conștientizare că Bruxelles-ul nu ar putea semna singur un astfel de acord.