Continuând cu aceeaşi asprime în analiza sa, jurnalista merge mai departe cu detaliile explicând pe puncte despre cum se contrazice Koveşi sau, cum se face de râs: "Şi asta pentru că developează încă o dată o mentalitate şi o gândire profund greşite, motiv pentru care am dreptul să nu fiu de acord cu şefa DNA..

– Bineînţeles (Kovesi)  susţine că totul e un “fake film”, “trucaj grosolan”, “s-au adăugat, suprapus, îmbinat sunete/zgomote/cuvinte”, însă evident afirmaţiile care o incriminau legal nu le-a rostit/”pasaje care aparent conţin vocea mea”, restul “ştiu sigur că este vocea mea”, deşi pe înregistrări este aceeaşi voce. A şefei DNA.

Un fel de tot ce vedeţi/ ce auziţi/ la ce aţi asistat, nu există. Există doar ce vreau eu să existe.

– A dispus măsuri “imediate”: “AM comunicat public”, “AM înregistrat dosar penal”- dânsa, personal, pentru “divulgare de date nedestinate publicităţii”, deşi partea constitutivă a infracţiunii este folosul (“dacă sunt fapte săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite”/12b din L78/2000) şi “AM sesizat” procurorul general “cu rugămintea” să analizeze şi el posibilitatea să mai facă un dosar penal “cu privire la ticluirea de probe”. Şi “s-a înregistrat un dosar penal şi acolo”. Plus “AM sesizat şi inspecţia judiciară”. AM, je, moi, me, myself & I ! Independenţa procurorului nu există. De altfel, în această poveste, nu există nici procurorul. Există doar şeful instituţiei, mai scrie Sorina Matei.

– De aici rezultă şi un non sens: ori sunt informaţii reale, deci neticluite- şi sunt divulgate să zicem prin absurdul absurdului informaţii nedestinate publicităţii, deşi nu există partea constitutivă a infracţiunii- folosul( aşa cum scrie tot în lege), ori sunt trucaje- deci nu sunt informaţii nedestinate publicităţii- pentru că sunt fake.

– Apoi, of course, începe curăţenia “în interior”- “au plecat sau vor pleca”, şefa DNA fiind procuror şef peste instituţie de 4 ani, nu de o lună şi nu de când au apărut înregistrările, ci din 16 Mai 2013.

Postarea integrală o puteţi citi pe pagina personală a jurnalistei Sorina Matei: AICI.