Sfânta Nina a ajuns, la împlinirea vârstei de 12 ani, în grija stareței Niofora. Tatăl ei devenise pustnic, iar mama își dedicase viața săracilor și suferinzilor.

Cu binecuvântarea episcopul Iuvenalie, pleacă din Ierusalim către Armenia.

În anul 315 ajunge în Mtskheta, locul în care, potrivit celor mărturisite de stareța Niofora, s-ar afla „Cămașa lui Hristos“.

Sfânta Nina a învățat bine Sfânta Scriptură și textele liturgice. La un moment dat a aflat despre cămașa fără cusătură a Mântuitorului (vezi Ioan 19, 23-24). A început să se roage Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să o învrednicească să se închine sfântului veșmânt.

Crucea din vis

Preasfânta Născătoare i-a ascultat rugăciunile și, arătându-i-se în vis, i-a pus în mână o cruce pentru a o apăra de vrășmașii văzuți și nevăzuți și i-a poruncit să meargă în Georgia să predice Evanghelia și să găsească sfânta cămașă.

Când s-a trezit, Sfânta Nina a văzut că ținea în mână cu adevărat crucea. Această cruce se află până astăzi în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Sion, în Tiflida Georgiei, fiind îmbrăcată în argint.

Cu ajutorul acestei Sfinte Cruci primite din mâinile Maicii Domnului nostru, Sfânta Nina a predicat Evanghelia și a aflat, de asemenea, cămașa cea fără cusătură.

Minunile Ninei

A săvârșit multe minuni: l-a convertit la creștinism pe conducătorul sinagogii din Abiatar, a revărsat darurile Sfântului Duh asupra soției împăratului Miran, care era demonizată, i-a redat vederea împăratul Mirian.

Cea din urmă minune va face ca împaratul Mirian să părăsească închinarea la idoli și să-l primească, pentru creștinarea Iviriei, pe Eustatie, arhiepiscopul Antiohiei.

Ştiind de mai înainte că i se apropie sfârşitul, sfânta i-a scris împăratului Mirian o scurtă scrisoare:

„Împărăţia ta să aibă pururea binecuvântarea lui Dumnezeu, ajutorul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ocrotirea Sfintei Cruci. Eu, ca o străină şi trecătoare, plec de acum din această lume. Voi urma calea părinţilor mei. Trimite-mi, te rog, pe episcopul Ioan, ca să mă pregătească pentru călătoria spre veşnicie, pentru că ziua morţii mele este aproape“.

Apostolul Georgiei

Sfânta Nina a trecut la cele veșnice pe data de 14 ianuarie 338. A fost depusă în raclă la Mănăstirea Bodbe din Kakheti, mormântul ei devenind un vestit loc de pelerinaj.

Crucea Sfintei Nina, făcută din crengi de viţă-de-vie şi prinsă cu părul sfintei, a devenit simbolul creştinătăţii georgiene.

Încreștinarea ținutului Georgiei de astăzi a început destul de devreme datorită propovăduirii Sfântului Apostol Andrei. Încă din anul 40 au apărut în Iviria (veche denumire a Georgiei) primii creștini.

Acesta a fost momentul în care candela credinței a fost aprinsă. Totuși, lumina ei a devenit cunoscută tuturor mult mai târziu, începând cu secolul al IV-lea, prin propovăduirea Sfintei Nina, „cea întocmai cu Apostolii“.

Sfânta Nina a fost numită astfel datorită sacrificiului întregii vieți pentru creștinarea Georgiei.

Precum Sfinții Apostoli s-au nevoit pentru a face cunoscută tuturor popoarelor Evanghelia, la fel și Sfânta Nina și-a închinat existența convertirii populației gruzine.

(După Basilica.ro)