Serviciile de informații externe din Europa la ora adevărului. Un clasament al eficienței ... spionajului continental

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

În prima parte a acestui an, săptămânalul francez L'Express - moderat, de centru - s-a lansat într-un experiment pe cât de ambițios, pe atât de temerar: cuantificarea eficienței principalelor servicii de informații externe de pe continentul nostru. Altfel spus, ziariștii francezi au încercat să aplice un gen de algoritm al ierarhiilor într-o lume care, prin definiție, își găsește gloria în anonimat.

Întrucât, în ultimii patru ani am scris mai bine de 20 de articole despre serviciile de intelligence - analizând mii de pagini din surse deschise și nu numai - mi-am permis să realizez o radiografie critică, incompletă desigur, a acestui experiment analitic al cărui rezultat a fost publicat la sfârșitul lunii trecute.

Metodologia din spatele cortinei sau cum se măsoară invizibilul

Analiza a fost construită prin consultarea timp de trei luni a unui panel extins, format din 60 de experți - foști directori de servicii, experți din spectrul academic specializați în intelligence studies, analiști militari, surse diplomatice. Criteriile enunțate au vizat capacitatea de anticipare strategică a serviciilor, eficiența operațională, calitatea rețelelor formate din surse umane (HUMINT) și tehnice, logistica, gradul de autonomie tehnologică, fluiditatea cooperării internaționale și eficiența acțiunilor de dezinformare.

Acest demers jurnalistic s-a concretizat într-un podium dominat de parteneriatul anglo-saxon și cel vest-european: Secret Intelligence Service (MI6) din Marea Britanie ocupă poziția de lider absolut cu 251 de puncte, urmat îndeaproape de Direcția Generală de Securitate Externă (DGSE) a Franței – cu 169 puncte și de serviciul olandez (AIVD). În mod previzibil, pe fondul conflictului de uzură de la granița estică a NATO, serviciile ucrainene înregistrează o ascensiune fulminantă în clasament – locul 4 - devansând agenții cu tradiții mult mai vechi.

SIE este mult peste locul României în structurile euro-atlantice

În acest peisaj al titanilor, Serviciul de Informații Externe (SIE) al României își găsește locul în eșalonul median al eficienței - locul 11 - fiind ferit, din fericire, de accesele de orgoliu mediatic al confraților din vest. Poziționarea reflectă o realitate geopolitică indubitabilă: deși nu dispune de bugetele astronomice sau de amprenta globală ale primelor clasate, SIE și-a consolidat statutul de pilon regional indispensabil pe Flancul Estic, fiind recunoscut de parteneri pentru expertiza de nișă pe spațiul ex-sovietic și cel al Mării Negre.

Concluzia intermediară a topului francez sugerează că geografia și relevanța tactică pot compensa, parțial, deficitul de resurse economice. ,,SIE intră în categoria primelor 5 servicii europene pe segmentul creării și gestionării surselor umane’’ afimă un șef actual al unui important serviciu continental, citat de L’Express, fără a i se divulga numele. Evoluția serviciului român din ultimii 7-8 ani își spune cuvântul.

Meritul incontestabil al analizei L’Express: Serviciile de intelligence, scut al democrației

Dincolo de rezervele metodologice, demersul publicației franceze are un merit de netăgăduit: Într-o perioadă caracterizată printr-un peisaj de securitate fluid și profund degradat, marcat de revizionismul geopolitic al Federației Ruse, de conflicte asimetrice globale și de un fenomen migraționist fără egal în istorie, L'Express reușește să readucă în dezbaterea publică mainstream importanța vitală a comunității de intelligence.

Mai mult, într-un moment în care societățile democratice europene par adesea obosite sau scindate de discursuri populiste, articolul reamintește că serviciile de informații nu sunt instrumente de opresiune specifice secolelor trecute, ci resurse strategice de primă linie în apărarea statului de drept și a valorilor liberale. Acum, când Europa este forțată să își redefinească autonomia strategică, eficiența acestor structuri devine direct proporțională cu supraviețuirea modelului democratic occidental în fața autocrațiilor emergente.

 Dialectica succesului și paradoxurile ierarhiei

Analiza detaliată a primelor poziții din clasament scoate la iveală și o serie de contradicții care nu pot scăpa celor care cunosc istoria recentă a protagoniștilor. Autorii francezi însă, le survolează cu o grație ...  jurnalistică.

Englezii își merită locul

 MI6 (Locul 1): Proclamat lider incontestabil, serviciul britanic este lăudat pentru performanța recentă de a anticipa, alături de CIA, invazia rusă din Ucraina și pentru capacitatea spectaculoasă de a recruta surse la nivel înalt în cancelariile decizionale din Moscova, Teheran, Beijing și ... Ankara. Totuși, memoria instituțională europeană conține și anul 2003, când aceleași laboratoare de analiză de la Londra produceau „probe” certe, ulterior dovedite false, privind armele de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein, declanșând dezastrul din Irak. Dar, în intelligence, un eșec – mai ales atunci când are cauze politice - se spală în timp, cu un marketing instituțional impecabil și o rețea solidă de surse umane, care își aduc și ele aportul ...

Cu toate acestea, trebuie să admitem la modul axiomatic: calitatea excepțională a HUMINT-ului contemporan, capacitatea de a executa acțiuni clandestine de mare nivel chirurgical și capitalul uriaș de încredere în cooperarea internațională mențin MI6 pe un binemeritat loc de lider de facto.

 Francezii și olandezii vin din urmă ...

 DGSE (Locul 2): Agenția franceză excelează istoric pe componenta de spionaj economic și protecție a intereselor industriale naționale. În Africa sunt lideri incontestabili. Totuși, serviciul francez a fost prins dormind în momente tragice, fiind complet surprins de valul de atentate teroriste din 2015-2016 (Bataclan, Nisa), în ciuda semnalelor preliminare și a unei vaste experiențe acumulate în crizele din 1995 și 2012, pe care le-am cunoscut personal. Un argument hotărâtor: serviciul extern francez este singurul din Europa continentală cu dimensiune de acțiune globală.

 AIVD (Olanda, 97 puncte): Structura externă a înregistrat un salt calitativ remarcabil. Totuși, eficiența lor crescută este strâns legată de găzduirea pe teritoriul național a Centrului European de Intelligence și Antiterorism, transformând olandezii mai degrabă în manageri excelenți ai fluxurilor de date transfrontaliere decât în agenți de teren. În ultimii ani, s-au remarcat în contracararea traficului de droguri organizat de ,,mafia marocană’’ în nordul Europei.

Ucrainenii și germanii vor un loc pe podium

 Ucrainenii - SBU+HUR, 77 puncte - au învățat spionajul modern în tranșee, înregistrând o creștere spectaculoasă forțată de realitatea brutală a războiului, surclasând mulți dintre birocrații de fotoliu ai Europei Centrale și demonstrând reziliență și capacitate de penetrare operativă demne de  agenții cu bugete mult mai mari.

 BND (Germania, 62 puncte) : Serviciul de la Munchen rămâne un monument de competență birocratică și rigoare academică pe segmentul de analiză, dar are lacune vizibile în ceea ce privește acțiunile din teren și asumarea riscurilor operative.

În ultimele săptămâni și în contextul noii politici de apărare a țării, guvernul cancelarului Friedrich Merz se pregătește să transforme  BND într-o instituție cu puteri sporite, pentru contracararea amenințărilor tot mai mari din partea națiunilor ostile, inclusiv din partea Rusiei.

Pentru prima dată în istoria postbelică, modificările legislative propuse de executiv, spun că agenții BND vor putea desfășura misiuni de sabotaj, operațiuni cibernetice ofensive și activități de spionaj mai agresive. Nina Warken, șefa Cancelariei Federale, care supervizează reforma BND, a argumentat că Germania nu-și mai poate permite să se bazeze pe aliații străini pentru operațiuni sofisticate de informații pe care, de multă vreme, nu a fost în măsură să le desfășoare singură. Revoluție copernicană...deci, la Berlin.

 Nemulțumirile din coada clasamentului: Clasarea Italiei pe un modest loc 15 – deși i se recunosc meritele pe segmentul nord-african, în special libian - la egalitate cu Republica Cehă și Belgia, sau retrogradarea Spaniei – locul 12, 12 puncte – și Portugaliei, locul 19, 6 puncte,  denotă mai degrabă o lipsă de acces a juriului la bucătăriile interne ale acestor servicii, decât o radiografie obiectivă a capacităților lor reale.

 Limitele conceptuale ale analizei sau spionajul ca ,,disciplină olimpică’’

Marea scădere a textului rezidă în însăși dorința de a transforma o activitate eminamente ermetică într-o analiză în care primează tabela de marcaj.

Eroarea de tip „Balonul de Aur” sau ,,Eurovision’’: Între serviciile de informații nu există și nu va exista niciodată o competiție de tip sportiv sau artistic. Nu se folosesc cronometre, nu se centralizează goluri, nu există statistici publice și nu se acumulează puncte. Tentativa de a acorda un punctaj numeric unor operațiuni secrete reduce gradul de seriozitate al analizei.

 Secretul etern ca barieră de evaluare: Majoritatea covârșitoare a succeselor autentice din intelligence rămân secrete pentru totdeauna sau, în cel mai bun caz, pentru zeci de ani. Cum poți cuantifica sau compara pe o scală de la 1 la 10 evitarea unui atentat cu bombă despre care publicul nu a aflat niciodată, destructurarea unei rețele de spionaj cibernetic dintr-o instituție sau neutralizarea unei infiltrari subversive la nivelul deciziei politice? Ceea ce ajunge în presă reprezintă, de regulă, fie eșecurile zgomotoase, fie dezinformările controlate.

 Paradoxul vizibilității: În această branșă, eficiența este strict invers proporțională cu gradul de vizibilitate. Un serviciu despre care se vorbește des la televizor este, aproape axiomatic, un serviciu care are o problemă de control al scurgerilor de informații sau care a devenit instrument în competiția politică internă.

 Ignorarea noilor vectori: Textul din L'Express rămâne tributar unei viziuni clasice, romantice, a spionajului de secol XX. Noile amenințări hibride - cyberspionajul profund, algoritmii de inteligență artificială utilizați în analiza predictivă, războiul cognitiv de manipulare în masă, sabotajul digital al infrastructurii critice și securitatea lanțurilor de aprovizionare tehnologică - au fost tratate marginal, deși ele definesc linia frontului în prezent.

 Concluzii: Virtutea tăcerii pe un podium imaginar

În ultimă instanță, securitatea națională a unui stat suveran nu se măsoară prin votul unor consultanți sau al unor jurați de ocazie care, oricât de bine intenționați ar fi, rămân profund subiectivi și tributari propriilor bule culturale sau geopolitice. Altfel spus: fiecare provine dintr-o ,,școală’’ și respectă reperele acesteia. De exemplu, serviciile din fostele republici sovietice – chiar și cele ale unor sateliți ai URSS – sunt considerate cu ,,rădăcini’’ în KGB. Din motive obiective și forțați de împrejurări, ucrainenii s-au apropiat de britanici, dar se constată și o ,,mossadizare’’ - scuzați termenul, dar realitatea îl impune -   a lor pe segmentul operațional. Vezi acțiunea din Marea Baltică ...

Analiza publicată de L'Express oferă o perspectivă inedită asupra comunității de intelligence, ierarhizând serviciile pe baza voturilor unui juriu de specialitate, însă demersul suferă de un reducționism sever prin încercarea de a cuantifica o activitate prin excelență clandestină.

Adevărata eficiență a unui serviciu de informații se probează zi de zi, în tăcere absolută. Ea constă în capacitatea chirurgicală de a cunoaște, anticipa și elimina amenințările asimetrice înainte ca acestea să atingă viața cetățeanului de rând - cel care nu va afla niciodată cât de aproape a fost de pericol și cine l-a salvat. Un serviciu profesionist lucrează în penumbră, își obține rezultatele fără a curta aplauzele presei și protejează interesele strategice ale patriei sale fără a avea nevoie de un loc pe un podium imaginar desenat în paginile unui săptămânal parizian.

Meritul acestuia din urmă  - incontestabil de fapt, așa cum subliniam mai sus - este acela că a pus reflectorul pe acea componentă a securității noastre pe care - cei mai mulți dintre noi, oameni de rând, politicieni – o ignoră sau o iau în derâdere.