Samavolnicia la care a fost supusă Mariana Rarinca, achitată definitiv dupa 191 de zile de arest, într-un proces penal în care a fost târâtă pentru că șefa ÎCCJ, Livia Stanciu, a refuzat să-i restituie o datorie, i-a scârbit până și pe fanii justiției însemnate „DNA-SRI-ÎCCJ” cu fierul roșu, precum vitele cu inițialele stăpânului.

Ca și cum nu ar fi fost destul, imediat dupa achitarea femeii și izbucnirea scandalului, Kovesi a formulat o contestaţie în anulare la Curtea de Apel Bucureşti, împotriva hotărârii judecătorilor Risantea Găgescu şi Damian Dolache prin care Rarinca fusese achitată definitiv. Concomitent,  împotriva celor doi judecători au început să se lanseze suspiciuni și să se facă insinuări jegoase. Vasilică Dănileț, membru al CSM, a încercat și el clătirea celor două, înfundându-le, însă, și mai rău.

Avocatul Adrian Toni Neacșu, fost judecător și membru al CSM, om care știe pe propria-i piele ce-i aia să-ți aplice SRI-ul un stat de drept consolidat în figură și o justiție reformată în ficat, a lămurit spălătura încercată de fostul său coleg, ca parte a unei proceduri CSM standard: “Într-o Cronică de la Consiliul Superior al Magistraturii, pe care nu o voi scrie probabil niciodată, aș spune că există o forță sinistră de reacție rapidă pe orice temă se dă alarma, din care fac parte cam aceleași persoane, instituții publice, instituții de presă, diplomați și așa ziși reprezentanți ai societății civile. Se lucrează coordonat, sub o comandă unică, întotdeauna pe aceleași canale media și întotdeauna pregătind terenul pentru acțiuni judiciare în forță. În deschidere este trimis pentru a pregăti terenul unul din fanfaronii fără egal ai sistemului judiciar, un saltimbanc care are singura misiune de a induce îndoiala și de a testa gradul de acceptabilitate din partea opiniei publice. Urmează jurnaliștii de salon, simbriașii fără onoare ai internetului și sfârșește prin a fi pus în mișcare mecanismul greoi dar nemilos al instituțiilor. Ce se întâmplă zilele acestea am văzut de nenumărate ori din interior în ultimii ani. Pentru mine lucrurile sunt clare, s-a dat semnalul, clovnul a fost trimis la televiziuni, jurnaliștii au fost asmuțiți, urmează execuțiile sumare ale sistemului.”

Ca să ajungem la zi, urmare firească la români – popor cu care tupeul de mahala ține, este luat drept anvergură și tărie de caracter – Livia Stanciu a declarat acum câteva zile că „ceea ce s-a întâmplat (…) demonstrează că legea nu este egală pentru toți cetățenii României”. Nu, nu „ceea ce s-a întâmplat” în Cazul Rarinca, ci ceea ce s-a întâmplat în Parlament. Astfel, Livia Stanciu răsuflă ușurată și dă lecții de drept și democrație. Ce dacă în timpul ăsta emană un subtil și fermecător damf de mujdei, persistent după usturoiul mâncat cu polonicul?

Te-ar putea interesa și: