Şeful statului spaniol din 1939 până la moartea sa din 1975, generalul Franco a rămas cu un handicap, în urma războaielor la care a participat, pe care l-a trecut sub tăcere.
La mai mult de două decenii de la decesul său, s-a aflat că Francisco Franco (1892 - 1975) nu avea decât un testicul, după ce scriitorul spaniol José Maria Zavala a publicat un articol în cotidianul El Mundo.
Informaţia s-a bazat pe mărturia nepoatei urologului lui Franco, medicul Ana Puigvert. Aceasta i-a declarat lui Zavala că bunicul său, Antonio Pazuigvert, un reputat urolog care l-a avut ca pacient pe Francisco Franco, i-a povestit în mai multe rânduri că dictatorul nu avea decât un singur testicul.
Zavala a susţinut că Franco şi-a pierdut testicului din cauza unei răni suferite în 1916, în timpul bătăliei de la El Biutz, în apropiere de Ceuta - o enclavă spaniolă din Maroc. În noaptea de 28 spre 29 iunie 1916, Franco, pe atunci căpitan, a condus un asalt în cursul căruia a fost rănit în partea inferioara a abdomenului, în timpul razboiului Rifului, regiune aflată pe atunci sub protectorat spaniol.
Citând autori ai biografiilor lui Franco, Zavala a adăugat faptul că rana i-ar fi putut provoca viitorului dictator sterilitatea. Afirmaţia venea după ce se mai scrisese că unica fiică a lui Franco, Carmen Franco, nascuta în 1926, ar fi fost de fapt fata fratelui lui, Ramon Franco.
Francisco Franco, născut în 1892, a fost conducător absolut al Spaniei, ajungând la putere în urma războiului civil dintre 1936 şi1939 împotriva republicanilor. El a instaurat un regim dictatorial de extremă dreapta. Însă, în ciuda ajutorului primit în timpul războiului civil de la Hitler şi Musolini, a păstrat neutralitatea Spaniei în cel de-al Doilea Război Mondial.
Franco a urmat din adolescenţă cariera militară. S-a afirmat în reorganizarea Legiunii străine spaniole în 1920-1922 şi apoi în represiunea franco-spaniolă a mişcării lui Abd-el-Krim din Maroc (1921-1926), ajungând astfel cel mai tânăr general din armata spaniolă şi din Europa.
La 16 februarie 1936 s-au confruntat în alegeri Frontul Popular coalizând partidele de stânga şi Frontul Naţional al formaţiunilor de dreapta, câştigate la scor strâns de Frontul Popular. Acesta a trecut la reforme politice şi economice inacceptabile pentru dreapta spaniolă care avea drept vârf de lance Biserica catolică şi armata. În februarie 1936 sub conducerea generalului Emilio Mola (1887-1937) s-a format o conspiraţie militară anti-republicană, la care Franco a aderat la 18 iulie 1936, preluând conducerea.
Recomandările noastre
