Secretul pepenilor de Dăbuleni. Cum a adus un spion român semințele din California, ascunse în șervețele de restaurant

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Celebriii pepeni de Dăbuleni, considerați astăzi un brand agricol 100% românesc, au o istorie fascinantă, demnă de filme cu agenți secreți.

Fostul ofițer de informații externe, Ristea Priboi, dezvăluie în cartea sa, „Lumini și umbre din viața unui spion”, culisele unei operațiuni inedite prin care materialul genetic californian a fost introdus clandestin în România comunistă. Ristea Priboi va fi invitat la podcastul Evenimentul Istoric de azi, 24 iulie, de la ora 12.00.

Potrivit dezvăluirilor din volumul autobiografic, apariția lubeniței pe nisipurile din sudul Olteniei nu a fost un simplu miracol agricol, ci rezultatul unei misiuni speciale orchestrate de Securitate, care eluda un embargou american strict. O rețetă secretă a succesului de azi.

Operațiunea Dăbuleni sau „Semințe în șervețel”

Ristea Priboi relatează cum, în urma unei deplasări în Statele Unite ale Americii, a reușit să obțină semințe de pepene verde din California, o regiune renumită pentru agricultura sa. Deoarece legislația americană impunea un embargou genetic sever, scoaterea oficială a semințelor din țară era imposibilă.

Soluția ofițerului de spionaj român a fost una de o simplitate ingenioasă: „Am adus semințele în șervețele, din cele existente pe mesele din restaurante. Nu puteai să le scoți oficial din America, fiind sub embargou genetic”, explică autorul în cartea sa.

Odată ajuns în țară, Priboi l-a contactat pe inspectorul șef de la Craiova, colonelul Dupac, pentru a organiza o deplasare de urgență la Dăbuleni.

Ținta vizitei a fost profesorul Petre Baniță, directorul general al Stațiunii de Cercetare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri și membru al Academiei de Științe Agricole, un specialist decorat cu titlul de „Erou al Muncii Socialiste”.

Ristea Priboi (centru) împreună cu Adrian Păunescu și prefectul județului, de la aceea vreme. sursa: EVZ

California din Oltenia și trasabilitatea strictă a recoltei

Academicianul Petre Baniță a primit cu entuziasm prețiosul material genetic american, mai ales pentru că microclimatul de la Dăbuleni era aproape identic cu cel din California, oferind condiții perfecte pentru aclimatizarea plantelor.

Pentru succesul proiectului, s-au impus măsuri drastice de control. Alocarea terenului afost prima grijă a specialiștilor români. Un inginer pe nume Dumitru a primit un lot de 4.000 de metri pătrați, suficient pentru testarea semințelor. Fiecare lubeniță apărută pe câmp a primit un număr de ordine și a fost trecută într-un registru special.

Fructele au fost lăsate pe câmp până la coacerea completă, pentru ca semințele să ajungă la o maturitate optimă.

S-a instituit o regulă de fier, toți cei care primeau un pepene pentru „degustare” și testare aveau obligația strictă de a returna absolut toate semințele, pentru a asigura materialul genetic al viitoarelor producții.

Primele exemplare, pe masa partidului

La momentul recoltei, primele patru exemplare numerotate au fost predate direct lui Ristea Priboi. Destinația acestora arată importanța acordată la nivel de stat acestui experiment agricol.

Pepenii cu numerele 1, 2 și 3 au fost trimiși conducerii superioare a partidului, prin intermediul academicianului Nicolae Giosan. Priboi este convins că cel puțin un exemplar, probabil cel mai mare, a ajuns direct pe masa lui Nicolae Ceaușescu pentru a fi prezentat drept o mare reușită a agriculturii socialiste.

Exemplarul cu numărul 4 a fost păstrat de ofițer: „A patra a fost a mea, pe care am dus-o la serviciu și am consumat-o cu colegii. Lubenița mea avea 14 kilograme și 700 de grame”, își amintește acesta.

Respectând regula impusă de cercetători, ofițerul a strâns toate semințele după consum și le-a returnat stațiunii de la Dăbuleni, asigurând astfel baza pentru ceea ce avea să devină celebrul soi românesc.

Nu ratați podcastul de azi, ora 12.00.

Lumini și umbre din viața unui spion, Ristea Priboi. sursa: EVZ

„Asta e povestea cu lubenița de Dăbuleni”, conchide Ristea Priboi în volumul său, demontând mitul unui soi autohton și dezvăluind aportul direct al spionajului românesc în agricultura națională.