Sâmbăta Mare. Se aprinde Lumina Sfântă la Ierusalim. Focul Haric, miracol etern

Sâmbăta Mare. Se aprinde Lumina Sfântă la Ierusalim. Focul Haric, miracol etern

În fiecare an, creştinii ortodocşi aşteaptă miracolul de la Ierusalim, adică pogorârea Luminii Sfinte ce aduce binecuvântarea lui Dumnezeu, fapt pentru care zeci de mii de pelerini merg în oraşul sfânt pentru a asista la această minune, alături de milioane de telespectatori din toată lumea.

Sfârşitul lumii şi legătura cu Lumina Sfântă de la Ierusalim. Focul Haric, miracol etern. Focul Haric se aprinde în fiecare an în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, în Sâmbăta dinaintea Paştelui Ortodox.

Lumina Sfântă coboară pe Mormântul lui Iisus Hristos în timpul Vecerniei Mari, iar martorii care au asistat la minune de-a lungul veacurilor au spus că în prima jumătate de oră după ce a se aprinde, Focul Sfânt nu frige şi nic nu arde părul sau pielea.

Conform publika.md, se mai spuns că dacă în Sâmbăta Mare, la Ierusalim se aprinde Focul Haric, în acel an nu va fi sfârşitul lumii. După ce Mântuitorul Iisus Hristos a fost înmormântat, o lumină puternică a spart piatra şi de atunci focul divin se aprinde pe mormântul lui Hristos de fiecare dată în timpul vecerniei din Sâmbăta Mare.

Ne puteți urmări și pe Google News

Sfârşitul lumii şi legătura cu Lumina Sfântă de la Ierusalim

Capela Îngerului

Ca în fiecare an, autorităţile din Israel verifică locul foarte atent pentru a se convinge că nu există surse ascunse de foc. Ulterior, Sfântul Mormânt este sigilat cu ceară, iar Patriarhul Ierusalimului îl înconjoară de trei ori alături de o procesiune numeroasă. Ulterior, acesta coboară singur în Mormânt cu două lumânări stinse şi se roagă în genunchi.

Biserica Ortodoxă afirmă că Focul Haric este un foc imaterial care coboară ca un fulger prin cupola Bisericii Sfântului Mormânt după ce patriarhul grecesc spune rugăciunea „Să ne rugăm să vie Lumina!” în trei limbi. În Sâmbăta Mare, preoţii îşi schimbă veşmintele din negru în alb, ceea ce semnifică apropierea momentului învierii Domnului Isus Hristos.

Până la acest moment oficierea slujbelor se făcea în haine negre, care simbolizează întristarea, pentru că fiul lui Dumnezeu nevinovat fiind, a fost trimis în mijlocul oamenilor pentru a le arăta cum trebuie să trăiască, dar în cele din urmă a fost răstignit. Şi Apostolul Pavel în trimiterea către romani vesteşte despre Înviere, iar la Evanghelia de la vecernie se slujeşte în alb ca simbol al nădejdii învierii şi al bucurii.