Mircea Lucescu, faimosul antrenor român de fotbal, s-a hotărât să revine în sportul care l-a cucerit de tânăr. Legenda a acceptat să o preia pe Dinamo Kiev, iar alegerea s-a a fost explicată pe scurt chiar de fiul său, Răzvan Lucescu, scrie GSP.

Mircea Lucescu, învârstă de 75 de ani, a luat o pauză de la lumea sportului de mai bine de 18 luni. S-a întors însă în Ucraina, unde a mai scris demult istorie alături de Șahtior Donețk.

Cu formația din Donețk a câștigat de 8 ori campionatul, de 6 ori Cupa, de 7 ori Supercupa. Plus Cupa UEFA! Doar că de această dată a ales-o pe marea rivală, Dinamo Kiev.

De ce s-a întors la fotbal? Fiul său explică prin tot ce a trecut

„Am vorbit cu el când a plecat la Kiev. Mi-a cerut și mie părerea.

Eu n-am stat niciodată să-mi calculez pașii. Pe când el știe foarte bine de ce face un lucru. Știe că după aceea mai are două mutări de făcut. Mie îmi place să trăiesc experiența și niciodată n-am regretat decizia pe care am luat-o, fie că a fost bună, fie rea.

De ce s-a întors tata în fotbal? În antrenorat? Tata simțea că se duce! Stând acasă se pierdea ca om. Nu mai era el, cădea și avea nevoie să se întoarcă pe teren. Avea nevoie de o provocare. N-a fost deloc ușoară alegerea lui…

A mai avut oferte, dar aici era un cub de avergură, o șansă foarte tare, iar asta l-a încărcat și motivat. Acum îl vedeți că e schimbat, e întinerit!”, a declarat Răzvan Lucescu.

Cum a reacționat marele antrenor după ce fiul său i-a trădat încrederea?

Răzvan Lucescu, acum antrenor la Al Hilal, în Arabia Saudită, a spus că nu l-a sunat pe tatăl său, Lucescu senior înainte să plece de la PAOK, pentru că niciodată nu a fost de acord cu deciziile luate de el.

„Se supără de fiecare dată la deciziile mele, întrucât nu obișnuiesc să-l întreb. Se supără, dar îi trece.

Știți ceva? Aici este o diferență între mine și el: eu nu am o strategie. Eu mă duc direct! Am plecat de la Rapid, cu sfert de finală de cupă europeană și de două ori câștigător de Cupa României, la locul 11 în Divizia B pentru domnul Dinu Gheorghe. Când puteam să plec.

Am plecat apoi la Xanthi, care venea de pe loc retrogradabil. Se salvaseră după un baraj! Și am rămas trei ani acolo, doar datorită relației cu patronul. Mi-a fost ca un tată. L-am simțit extraordinar, dar financiar aveam nevoie de la tata”.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Evenimentul Zilei