Reunificarea Republicii Moldova cu România: declarație politică sau obiectiv strategic?

Denis Cenusa / sursa foto: Twitter

Subiectul reunificării nu este deloc nou pentru publicul din Republica Moldova. De-a lungul celor peste trei decenii de independență a celui de-al doilea stat românesc, politicienii moldoveni au practicat un discurs pro-unionist pentru a atinge obiective politice pe termen scurt. Cu toate acestea, niciun politician moldovean nu a pus în practică unionismul declarativ.

Maia Sandu a vorbit despre unire și în 2016 și 2018

Același lucru este valabil și pentru actualul președinte al Republicii Moldova, care în prima jumătate a lunii ianuarie 2026 a insinuat că va vota pentru reunificarea cu România. Același lucru l-a declarat și în 2016 și 2018, când făcea parte din opoziție. Declarația pro-unionistă actuală diferă de poziționarea lui Sandu pe aceeași temă de acum 8 ani.

În calitate de președinte al țării, se presupune că Sandu ar trebui să respecte obligațiile constituționale de a asigura unitatea teritorială, independența și suveranitatea, așa cum sunt stipulate în articolul 77. Chiar dacă există și o portiță legală în prevederile constituționale privind organizarea de referendumuri privind statalitatea moldovenească, acest rol nu este atribuit președintelui țării.

Ea a fost aleasă pentru un al doilea mandat în baza cetățeniei moldovenești, ceea ce domină astfel în raportul său vizavi de poziția pe care o deține în ecuația puterii de la Chișinău. Chiar dacă Sandu este și cetățeană română, în cadrul legislației moldovenești are obligații care decurg din funcția sa de demnitar înalt, a căror nerespectare produce consecințe juridice, inclusiv penalități.

Aderarea la UE și unirea cu România

Totodată, deschiderea politică pentru un referendum privind reunificarea cu statul vecin pune sub semnul întrebării dedicarea asumată de guvernul condus de Sandu în ultimii 4 ani față de obiectivul aderării la UE. Cu doar câteva săptămâni în urmă, la sfârșitul anului 2025, la întâlnirea cu ambasadorii acreditați la Chișinău, președintele țării a reiterat că aderarea la UE este obiectivul prioritar “absolut” al guvernului.

Acest proces nu a fost afectat de faptul că reunificarea a fost sugerată ca alternativă. Totuși, acordarea permisiunii politice, de la cel mai înalt nivel, pentru speculațiile despre un „plan B” în locul statului Republica Moldova ar putea crea confuzie. Sugerarea unei alternative ar putea duce la o relaxare a eforturilor existente în ceea ce privește pregătirea pentru deschiderea negocierilor de aderare, blocate în prezent pe linia Ucrainei, cu care Republica Moldova merge „la pachet”.

Situația Găgăuziei ar deveni problematică

Pentru ca discuțiile despre reunificare să nu fie o simplă declarație politică, această dorință trebuie tratată ca un obiectiv politic. În acest sens, Sandu și partidul pe care îl susține – Partidul Acțiunii și Solidarității (PAS) – ar trebui să își asume unele riscuri pe plan extern, dar și mai mult pe plan intern. PAS deține majoritatea în parlament. De asemenea, partidul parlamentar de opoziție „Democrația Acasă” are opinii unioniste deschise și susține ideea organizării unui referendum.

Astfel, două partide din parlament, cu un total de 61 de voturi, pot iniția cu ușurință un referendum constituțional care ar declanșa abolirea statalității moldovenești. Dar înainte de a se face acest pas, trebuie găsite soluții pentru autonomia găgăuză, care își va putea revendica dreptul la autodeterminare dacă statalitatea moldovenească dispare. Aceeași întrebare este valabilă și în cazul regiunii transnistrene, a cărei declarație de independență ar putea fi recunoscută de către Rusia (exemplul Abhaziei și Osetiei de Sud).

Unirea cu România și granița NATO

Mai mult, unul dintre principalele argumente invocate de susținătorii unionismului este că, în acest fel, granița NATO se va extinde automat până la granița cu Ucraina. Ca urmare a politicii externe americane față de Groenlanda și integritatea teritorială daneză, blocul militar NATO se confruntă cu o criză existențială. Prin urmare, dacă NATO se dezintegrează, atunci unul dintre principalele avantaje ale reunificării dispare.

Chiar dacă declarațiile Maiei Sandu au atras atenția publicului din Republica Moldova, România și din străinătate, direcția în care se pot mișca lucrurile poate varia în funcție de coeziunea politică dintre forțele politice moldovenești în jurul acestui obiectiv, reducerea divergențelor la nivel societal și regional (Găgăuzia) pe această temă pentru a evita conflictele interetnice (manipulate din exterior - Rusia) și asigurarea sprijinului extern, întrucât reunificarea va avea un preț, deocamdată, încă necunoscut pe deplin.

Scenariul 1. Reunificarea rămâne la nivelul unei declarații politice.

Ca și în 2016 și 2018, manifestarea pro-uniune a Maiei Sandu poate rămâne la nivelul unei declarații politice. Un astfel de discurs îi oferă oportunitatea de a relua discuția despre pericolul rusesc și ajutorul de care autoritățile moldovene au nevoie pentru a rămâne un stat independent și a se integra în UE, evitând scenariul reunificării.

Scenariul 2. Referendumul privind reunificarea este propus de PAS și susținut de Democrația Acasă.

Un proiect de lege privind referendumul este propus fie de PAS, fie de Democrația Acasă și poate obține sprijinul majorității. Un astfel de scenariu ar putea însă perturba dinamica actuală din jurul aderării la UE, mutând atenția politică și resursele instituționale către un alt obiectiv politic (în situația în care bugetul de stat este deja sub presiune). Acest lucru ar necesita ca România să ia măsuri similare, ceea ce ar implica inițierea unor procese de coordonare interguvernamentală între Chișinău și București. Cea mai mare parte a costurilor reunificării ar trebui acoperită de România (pensii, sector public etc.), având în vedere că constrângerile bugetare alimentează deja sprijinul pentru forțele suveraniste și eurosceptice.

Scenariul 3. Un astfel de referendum este organizat, dar eșuează pe fondul mobilizării moldovenești, atât în ​​rândul populației majoritare, cât și în rândul minorităților vorbitoare de limbă rusă.

Dacă în Republica Moldova se organizează un referendum, atunci există riscul ca acesta să eșueze, având în vedere experiența recentă cu referendumul privind includerea aderării la UE în constituție. Soarta referendumului va fi influențată și de situația socio-economică din România, de sprijinul UE și de cel al Ucrainei, care înțelege că un astfel de sprijin va alimenta revizionismul teritorial în raport cu propriul teritoriu național. Rezultatul referendumului poate fi determinat și de situația din cadrul NATO. Apartenența la acest bloc militar este adesea prezentată ca unul dintre avantajele majore (de securitate) în procesul de reunificare.