„O dronă descoperă inamicul care, la adăpostul unei creste muntoase, își pregătește atacul. Drona trimite instantaneu informația unei mici coloane de recunoaștere care este dotată cu roboți de luptă. Roboții se pun imediat în mișcare, traversează terenul accidentat și ajung în poziția de contraatac. Soldații, care trebuie să asigure comanda și controlul operațiunii, primesc datele de navigație și coordonatele țintei de la o întreagă „rețea” de roboți de recunoaștere.

Toate informațiile necesare sunt trimise apoi vehiculelor blindate cu echipaj și fără echipaj și platformelor de atac aerian. Perfect informată, forța de atac poate deschide focul asupra unităților și fortificațiilor inamice înainte ca adversarul să poată răspunde”. Așa își imaginează Kris Osborn că se va purta o luptă într-un viitor nu chiar așa îndepărtat.

Să nu credeți că articolul său, publicat pe site-ul nationalinterest.org este rodul unei fantezii prea bogate. Înainte de a fi ziarist, Osborn a lucrat la Pentagon ca expert de înaltă calificare la Biroul pentru Achiziții, Logistică și Tehnologie al Secretarului Adjunct al Armatei, așa că știe destul de bine care sunt planurile Pentagonului.

De altfel, o spune cât se poate de clar: “Aceste legături robot-robot reprezintă o nouă fază de cercetare, experimentare și autonomie pentru armată, care continuă să exploreze opțiunile pentru războiul viitor. Inițiativa implică o colaborare extinsă între armată, inovatorii din industrie și instituții academice cum ar fi Universitatea din Texas și Universitatea Carnegie Mellon. Universitatea din Texas, situată în Austin în apropierea sediului Armatei Futures Command, care a făcut, de altfel, o investiție de 50 de milioane de dolari pentru a construi un nou laborator de robotică

Generalul John Murray, care se ocupă de Army Futures Command, a explicat ideea de bază într-un interviu acordat  The National Interest – e vorba de a conecta sistemele cu Inteligență Artificială care se ocupă de recunoaștere cu cele care reprezintă puterea de foc, astfel încât comandanții militari să poată lua decizii rapide având toate datele la dispoziție.

După ce identificîm o amenințare atât de la sol, cât și din aer,  de cea mai mare valoare atât din punct de vedere al recunoașterii, cât și al armelor este să ne asigurăm că avem legături sigure ”, spune generalul Murray. Deja există mecanisme fiabile care asigură legătura între operatorii umani și sistemele fără pilot, fie că e vorba de roboții de sol sau de drone aeriene. Acestea pot trimite deja fluxuri de date, fotografii și imagini video, către centrele de comandă și control. De asemenea, piloții de elicopter pot controla deja dronele din apropiere. Următoarele obiective țin de funcționalitatea roboților și extinderea sferei lor de acțiune, dar cel mai mult de întărirea rețelelor.

Construirea unor rețele sigure robot-robot reprezintă cel mai important atu când vine vorba de războiul viitorului. Marea problemă pe care o întâmpină specialiștii este că această conectivitatea extinsă poate face, în unele cazuri, comunicarea vulnerabilă.

Aici se duce, de altfel, marea luptă IT-știlor, care încearcă să elimine vulnerabilitățile  prin criptarea, întărirea și integrarea rețelelor cu ajutorul tehnologiilor de asigurare și protecție a datelor. E vorba de un proces laborios de anticipare a tuturor tipurilor de atacuri cu care se vor confrunta diverse platforme și rețele în viitor, astfel încât protecția să fie încorporată de la început fără să scadă eficiența și fiabilitatea întregului.

Pe lângă parteneriatele cu universitățile amintite, Comandamentul Futures Army poate conta  pe Laboratorul de Cercetare a Armatei din sudul Austinului, Comandamentul de Dezvoltare a Capabilităților de Combatere și diverse alte echipe funcționale care reunesc experți în achiziția de armament și modernizare.