Evenimentele de la Chișinău, instabilitatea politică, corupția endemică și șubrezenia coaliției pro-europene erau semnale clare ale lipsei de apetit a investitorilor occidentali de a veni pe piața Republicii Moldova și ale finanțatorilor europeani de a debloca programe de finanțare, atât timp cât problemele sistemice ale combaterii corupției și cele de declanșare în forță a reformelor nu sunt pornite.

Noul Guvern Streleț e pe punctul de a-și epuiza perioada de grație, iar întârzierea declanșării reformelor și a susținerii legilor de reconfigurarea legală și instituțională a sistemului de administrație din Republica Moldova în Parlament sunt semnale de prost augur. Aici lucrurile sunt foarte clare: până nu livrează, Republica Moldova nu va mai fi ajutată de nimeni. Nici măcar FMI nu are cum angaja acorduri într-o situație atât de turbulentă ca cea de la Chișinău. Iar mișcările de stradă și majoritatea pro-europeană la limită nu ajută, din contra subliniază faptul că unii actori majori de la Chișinău se joacă cu soarta țării în pariuri cu mize mici, locale, politice și de putere și cu riscuri enorme.

Ce înseamnă acordurile din ședința comună de guvern România-Republica Moldova de la Neptun? O gură de oxigen, o mână întinsă în ultimul moment, o investiție de încredere, dar nu un cec în alb! 150 de milioane euro din banii contribuabilului român vor veni ca împrumut, la cota de finanțare a României – membru UE, cu creștere economică și finanțele stabilizate – și nu la cea pe care ar putea să o obțină Republica Moldova, deci 1,5% pe an, timp de 5 ani. Ultimul act adițional de stabilire a destinației ultimei tranșe din finanțarea nerambursabilă de 100 mln de euro pe care Republica Moldova nu a reușit încă să o absoarbă. Alte 100 mln sunt în noua tranșă, odată actualul acord epuizat. Fonduri nerambursabile, de această dată. Peste toate, 81 milioane de euro proiecte comune pe fonduri europene. Un asemenea acord dă și o poziție mai puternică de negociere a acordului cu FMI decât avea Chișinăul fără un asemenea acord.

Însă România nu este Moș Crăciun. Este finanțarea ultimei șanse, dar care se poate întrerupe imediat dacă angajamentele luate de Republica Moldova nu sunt transpuse în realitate, și mă refer aici la reforme deja angajate, la aplicarea Acordului de Asociere, a Acordului de Liber Schimb, a combaterii corupției, realizarea independenței justiției și consolidarea statului de drept. Fără acestea, ajutorul nu există. Iar eventualul joc în stradă al lui Dodon și Usatâi, menit să întoarcă Republica Moldova din drum (oare încotro, că Uniunea Euro-asiatică nu mai ființează decât pe hârtie?), sau apariția televizată excesiv de des a lui Vladimir Voronin din poziții naționalist moldoveniste proto-comuniste nu ajută! Nu vorbim aici de presiunea străzii pentru reforme, deși Platforma DA, am arătat de săptămâna trecută, trebuie să schimbe mijloacele și să se retragă din stradă, pentru a nu epuiza definitiv capacitatea sa de acțiune pe viitor.

Acordul semnat la Neptun va ajunge în Parlament săptămâna viitoare, indiferent de deznodământul moțiunii de cenzură împotriva Guvernului Ponta. Și el va fi susținut, cred eu, doar în condițiile cuantificării reformelor, a încheierii unui acord al Republicii Moldova cu FMI (cum altfel ar exista garanții pentru returnarea împrumutului) și al unui mecanism foarte clar pentru monitorizarea utilizării fondurilor nerambursabile – semnalele venite din Republica Moldova au fost primite la București, se cunosc și alte cazuri, iar finanțarea nerambursabilă e bine supravegheată pentru a vedea că ajunge acolo unde trebuie, la cetățenii Republicii Moldova.

Dar, ce-i mai important, conexiunile energetice vor fi realizate din acești bani. La fel și primele proiecte ale infrastructurii de transport. Și, sperăm noi, vom vedea și prima deschidere reală pentru firmele românești spre a pătrunde și investi în Republica Moldova, după reguli europene, sub supravegherea DNA-ului din România, nu pe regulile procentelor, cotelor și sumelor „prime de succes” virate prin diferite buzunare. Căci DNA-ul e cel ce supraveghează și activitatea legată de aceste acorduri, și nici un politician din România nu-și permite ca fondurile pe care și le asumă, rambursabile sau nu, să nu ajungă acolo unde le e destinația, sau să nu fie rambursate la timp de Republica Moldova din cauza absenței garanțiilor suficiente sau a măsurilor pe care trebuia să și le asume ca înalt demnitar al statului român.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.