De reamintit că această activitate e interzisă în Federația Rusă, iar mercenarii sunt condamnați la revenirea lor în țară, dacă iau bani de la un stat sau contractor străin. De aici și presupunerea îndreptățită că toate formațiunile existente sunt înființate exclusiv cu acordul și sub imboldul serviciilor ruse, cel intern care acționează în spațiul post-sovietic – FSB, urmașul direct al KGB, cel extern-SVR, și cel al armatei – GRU.

Grupări paramilitare înființate de companii private, aşa-numitele CMP – „companiile militare private”, sunt folosite în afara cadrului legal din Federația Rusă. Activitățile sunt interzise și condamnate drastic în Rusia, dar folosite peste hotare. Astfel, o companie înregistrată în Hong Kong, Moran Security Group, condusă de Viaceslav Kalașnikov, ofițer FSB fost și, probabil, încă pe statele de plată ale serviciului rus, a recrutat mercenari pentru „corpul slavon”, Slavianski Korpus, care avea drept obiectiv inițial și oficial acela de a proteja instalațiile petroliere din Siria. Pentru acest obiectiv, recruta cu precădere foști ofițeri de armată sau din serviciile speciale sau foști polițiști pe care îi trimitea în Siria.

Ajunsă în Siria, unitatea Slavianski Korpus, cu 250 de mercenari angajați, s-a transformat repede într-o forță care oferea sprijin direct trupelor lui Bashar al-Assad. Însă formula s-a dovedit un eșec total, iar unitatea a fost retrasă repede din Siria, fiind chiar o rușine modul în care funcționa spre comparație cu trupele siriene ale guvernului Al Assad sau milițiile șiite pro-iraniene, față de Hezbollahul libian, ca să nu mai vorbim despre Pasadaranii și milițiile oficiale iraniene ce acționau pe teren. Trupele ruse de mercenari erau în vârstă, lipsite de flexibilitate și forță motrice, slab înarmate pentru teatrul de operațiuni din Siria și complet neadaptate la condițiile locale ale luptei cu insurgența siriană bine înarmată și echipată, cu Frontul Al Nustra, aparținător de Al Qaeda și cu luptătorii Statului Islamic. Trupele ruse s-au întors în țară, potrivit sursei citate, acolo unde unii dintre membrii săi ar fi fost condamnați la închisoare pentru că au primit resurse de la un stat străin ca mercenari.

Moscova a negat orice implicare în activitățile corpului slavon. „Le Figaro” subliniază totuși că este aproape imposibil ca un grup de câteva sute de oameni înarmați să efectueze misiuni în beneficiul statului rus, fără acordul forțelor de securitate din Rusia. Iar neadaptarea la spațiul deșertic și contextul de război de gherilă cu insurgența siriană nu înseamnă că trupele ruse nu au abilități deosebite în spații mai familiare, așa cum se întâmplă în Estul Ucrainei.

Este adevărat însă că aici categoria de „voluntari” este diferită și aceștia provin în mică măsură dintre foștii militari. Aici e vorba de deținuți eliberați și pregătiți lângă Rostov pe Don, în tabere de antrenament, și introduși ulterior peste granița necontrolată în Ucraina de Est, dar în primul rând de militari profesioniști și în termen care sunt considerați în vacanță sau în concediu și trimiși să coordoneze și să lupte împotriva armatei și forțelor speciale ucrainene în Donbas. Grav este că, în caz de deces sau rănire, aceștia nu beneficiază de nici un drept sau avantaj al cuiva care-și apără țara, sunt îngropați în gropi comune sau aduși acasă în lungul lanț de coșciuge pitite în convoaiele pretins umanitare, ce aduc muniție și furnituri și pleacă cu morți și răniți în cimitire anonime sau spitale mici din localități marginale ale Marii Rusii, pentru a li se pierde urma.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.