De ce nu-şi cere măcar scuze Ucraina de la noi

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Despre drona care era să facă praf Constanţa s-a analizat şi s-a răsanalizat. Pe lângă tâmpiţii de serviciu, care sar la orice eveniment cântând aceleaşi şlagăre pe care le cunoşteţi, au fost şi oameni pregătiţi, care ştiau foarte bine despre ce vorbesc.

Deci, drona era ucraineană, nu aşa cum s-a spus la început, rusească. Deci, drona nu a fost scăpată nicio clipă de sub control. Avea ţintă cel mai sensibil punct al Portului Constanţa. Au explicat specialiştii, făcând inclusiv comparaţie cu Beirutul, ce s-ar fi putut întâmpla şi la noi. Drona nu şi-a atins obiectivul, adică de a arunca în aer Constanţa, pentru că am avut un mare noroc, pe care cei care au plănuit acţiunea nu l-au luat în calcul.

De ce nu-şi cere măcar scuze Ucraina de la noi

Flotoarele acelea prăpădite, baraj împotriva unei eventuale deversări poluante, în care maşinăria infernală s-a împotmolit. Traseul dronei se ştie la milimetru, pentru că ea a fost dirijată prin Starlink, sistem care, după cum se ştie, aparţine partenerului nostru strategic, SUA. Despre al cărui vicepreşedinte, doamna ministru de extrene cu nume de măsură în care se vinde rachiul în bodegile de prin gări a spus că este un necioplit şi un  bătăuş.

Deci, drona a mai demonstrat că în fruntea ţării avem nişte incapabili. Şi nu mă refer doar la premierul demis, care se uită în continuare crunt la noi, că nu a mai apucat să ne mai belească de ceva bani cu birurile lui numite pompos reformă, sau cel desemnat, care lăcrimează în colţul ochilor, aducându-şi aminte de „Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul”.

Ah, ce Epocă de Aur, când dacii zburdau liberi prin România Socialistă! Amănunte inedite de la nașterea filmului Burebista

Amenda de circulație în 2026. Cum o poți contesta și în ce condiții poate fi anulată

Şi, ca să încheiem cu toate aceste analize, să spunem că există un raport, clasificat drept secret, în care este analizat la sânge acest eveniment, dovadă că, totuşi, avem şi specialişti, dar nu sunt membri de partide. Este menţionat inclusiv impactul pe termen lung. Pentru că pe lângă dezastrul pe care l-ar fi produs pe moment explozia obiectivelor vizate, ar fi fost şi un impact pe termen lung. Spre exemplu asupra agriculturii noastre.

Se ştie că România este unul dintre cei mai mari exportatori de cereale din UE. Se ştie şi că fermierii români sunt în pragul falimentului, pentru că vara trecută grânele venite din Ucraina, mult mai ieftine pentru că nu respectă nicio normă europeană, le-au făcut o crâncenă concurenţă neloială, deşi, teoretic, nu li s-a dat voie decât să tranziteze pe aici, ca să nu moară de foame Africa. Africa nu a murit de foame, dar grânele ucrainene au rămas aici, la noi, dar şi în Polonia sau Bulgaria. Fermierii de acolo au fost apăraţi de statele respective, după ce au iniţiat proteste. Ai noştri au rămas doar cu protestele.

Şi ca să încheiem cu argumentele împotriva minciunilor oficialităţilor noastre, în spitalele din Constanţa s-a dat cod alb, adică tot personalul care era în serviciu a rămas pe loc, înştiinţat că nu mai pleacă la încheierea programului, iar cei liberi au fost chemaţi de acasă, cu mult înainte ca Nicuşor Dan să ne spună ora la care ucrainenii l-au anunţat că are o bombă în izmene şi în curând va exploda. Deci, ştiau că va fi un dezastru, încercau să se pregătească, cu mult înainte să ne mintă pe noi că au aflat de dronă.

Şi acum, să vedem de ce Ucrainei nu-i pasă de România. Nici măcar pentru a-şi cere scuze, cu toate că, datele care ies la iveală cu fiecare zi dovedesc un atac sub steag fals asupra statului NATO România. De ce nu face Ucraina măcar ce a făcut cu Grecia, care a găsit şi ea o dronă hălăduind prin apele ei teritoriale. Care nici măcar nu a explodat, dar grecii au fost extrem de fermi cerând explicaţii şi scuze. Şi le-au primit. La noi, e concurs de ascuns incompetenţa şi de dat cu stângul în dreptul.

Ca să ne răspundem la întrebare, de ce nu-şi cer scuze, trebuie să ne întoarcem puţin în timp. Pe data de 2 septembrie 1991, nava Rostok, sub pavilion ucrainean, a eşuat şi s-a pus de-a curmezişul Canalului Sulina, blocând navigaţia navelor mari mai bine de 10 ani şi aducând pierderi de sute de miliarde de dolari staului român. Am fost de mai multe ori la faţa locului, în comuna Partizani, unde zăcea nava blocând şenalul navigabil.

Am discutat cu localnicii, care, întâmplător, cunosc foarte bine limba rusă. Mi-au declarat că echipajul, după naufragiu, a sărit pe mal, foarte vesel, au deschis câteva sticle de votcă şi s-au cinstit, sporovăind până au venit să îi recupereze. Nu a rămas nimeni de pază la nava eşuată. Nici atunci Uicraina nu şi-a cerut scuze. Deşi măcar atâta lucru meritam. De ce a naufragiat nava plină cu laminate, adică foarte greu de scos sau de pus pe linia de plutire?

În octombrie 2001, au demarat lucrările la Canalul Bîstroe, care au fost accelerate începând cu 2004. Ciudat că, deşi era pusă în pericol Delta Dunării, una dintre perlelel naturale unicat ale Europei, niciun ONG îngrijorat de mediu nu a făcut niciun fel de scandal.

Nu reclamaţii pe la forurile internaţionale, nu plângeri pe la tribunale, aşa cum a făcut, spre exemplu ONG-ul Declic, care a obţinut în instanţă, la Curtea de Apel Cluj, să nu se deschidăm hiodrocentrala de la Mihăeni, pentru că dezacordează mandolina greierelui cu burta galbernă şi stresează de la împerechere gândacul bărbos. Nici atunci Ucraina nu numai că nu şi-a cerut scuze, dar a continuat să lucreze la canal, deşi UE, în care aspiră să intre, i-a cerut să înceteze lucrările.

Aşa că dacă în aceste cazuri, nu şi-a cerut scuze, când UE spunea despre ea că este cea mai coruptă ţară din Europa, de ce ar face-o acum? Când UE o consideră avanpostul luptei cu ruşii.

Iar Ucraina vrea să profite din plin de această situaţie, pentru a deveni o putere regională. Puternic înarmată, pe banii noştri, cu pretenţii de hegemonie în zonă. Şi nu vorbesc despre cum l-a tratat la Bucureşti, la Întrunirea G 9, Zelensky pe Nicuşor Dan, că suntem deja obişnuiţi să nu fie băgat în seamă pe nicăieri. Dar faptul că a început să-şi ofere serviciile în ceea ce priveşte lupta cu dronele şi pentru alte state aflate în conflict, spune foarte mult. Iar locul cel mai vulnerabil prin care vrea să convingă că este o ţară care are un cuvânt de spus în zonă este, din păcate, foarte vulnerabila Românie.

Asaltul asupra noastră nu a început acum, ci încă din anii ’90, aşa cum am arătat. Şi poate şi mai de demult, de la Krivoi Rog, unde România singură a băgat peste 800.000.000 de dolari, ca să nu mai socotim munca românilor de la Arcom şi pe care nu o să-i mai vedem niciodată înapoi.

Atacul asupra României nu se desfăşoară doar cu câte o dronă care chipurile se rătăceşte şi ajunge până în măruntauiele celui mai important port al nostru. Apropo, de explozia de la Costineşti se mai ştie ceva? Că tac toţi precum partizanii în păpuşoiuol de pe marginea şoselei. Mai au puţin să ne spună că nu a fost, deşi sunt zeci de martori care au văzut-o. Atacul asupa României se desfăşoară pe mai multe planuri. Inclusiv cel economic. Grupul industrial ucrainean Interpipe, controlat de miliardarul Viktor Pinchuk, a cumpărat uzina de țevi ArcelorMittal Tubular Products (AMTP) din Roman.

Tranzacția a fost finalizată în primăvara anului 2026. Unitatea din Roman produce țevi din oțel fără sudură, fiind vitală pentru industria energetică, mecanică și auto. Au luat-o ucrainenii, că noi nu eram în stare să facem ţevi extrem de cerute în întreaga Uniune Europeană. De asemenea, se cumpără pe scară largă terenuri şi clădiri în zona de est a României. Tot de către bogaţii ucraineni. Unii dintre ei şi-au şi stabilit afacerile aici. Sunt cei pe care, în loc să-i vedem pe front, îi găsim, alături de neveste şi copii prin cele mai scumpe staţiuni de pe litoral sau de la munte. Cei care umplu parcările cu maşinile lor scumpe.

Din păcate,  estul nu este singura direcţie din care este atacată România chiar sub ochii noştri. Din vest, Ungaria procedează la fel. Nu numai cu achiziţii – am făcut anchetă despre cum au preluat fără niciun ban staţiunea Sovata, o găsiţi pe net – dar şi prin investiţii masive în cultură şi în sport în zonele unde populaţia de etnie maghiară este mai numeroasă.

Acelaşi lucru îl constatăm în Dobrogea, dar acolo cap de afiş este Turcia.

Şi o ultimă întrebare, pentru această dată. Ucrainenii l-au îngropat cu onoruri militare pe Andrei Melnik, unul dintre locotenenţii lui Bandera. Declarat criminal de război. Noi, am dat jos bustul lui Octavian Goga din parcul Copou din Iaşi pentru că aşa a cerut un ONG din Cluj.

Chiar aşa. De ce să-şi ceară scuze ucainenii, dacă ei îngroapă cu onoruri militare şi în consideră erou pe un criminal de război, iar noi dăm jos de pe soclu şi îl ducem în depozit bustul „poetului pătimirii noastre”.