Cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu în forma cea mai abjectă: descrierea unui spectacol omagial cu 5000 de artiști pe scenă

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Mărturisesc faptul că mie dacă-mi spune soacră-mea că fac ceva bine, mă topesc de mândrie, dar dacă ar pune în scenă un poem-cantată cu titlul „Trăiască omul țării cel mai bun”... Astăzi, așa cum am amenințat, vă propun o incursiune în haznaua fără fund a cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu.

Cum putea el, Nicolae Ceaușescu, să le privească?

Nu mai e vorba de vreun poet care își contorsionează limba pentru a umple o pagină de omagii sau de un cântăreț care torturează o piesă muzicală care să gâdile orgoliul unor secretari de partid, ci de o punere în scenă uriașă, cu 5000 de participanți, desfășurată pe 30 aprilie 1986, la Palatul Sportului și Artelor.

Am apelat la descrierea/reportajul unui individ (sau individă, nu se știe) de la Agerpres, singura agenție de presă din acei ani. Autorul nu a lăsat niciun punct, nicio cută din dosurile prezidențiale neatins de petala umedă a descrierii tale, fiind parcă la concurs cu delirul de pe scenă.

Mirarea mea, citind prima oară textul a fost că mi-am amintit că în acei ani aveam zilnic astfel de spectacole și descrieri și nu le mai dădeam atenție, erau zgomotul de fond obișnuit al vieții de zi cu zi.

Acum mă întreb sincer cum putea el, Nicolae Ceaușescu, să le privească? Cum putea să fie în sală, portretul lui gigantic pe pereți și muzica aia de prost gust cu ifose de intelectualitate proletcultistă să-i spargă urechile și să îi toarne versuri despre cât e el de măreț. Cred cu tărie că era defect, oricâte lecții luase de la coreeni, chimezi sau alte neamuri, tot nu puteai asista la așa ceva fără să clipești sau, mai rău, să crezi că ți se cuvine.

În dezbaterile despre comparațiile dintre perioada de azi și Epoca de Aur, e bine să mai facem și dușul rece al amintirii grețoaselor ode de slavă, pentru că mărețele realizări s-au făcut cu prețul sărăcirii și al scufundării în prost-gust istoric. Cred că e important să nu judecăm o epocă prin amintiri selective, întregul dă imaginea corectă și poate, dacă vrea Dumnezeu, anumite greșeli nu le mai repetăm.

Avantajul de a scrie texte de vară

Avantajul de a scrie texte de vară este că nu te subordonezi deloc realității, alegi ce vrei. Așa că am scris despre cum a ajuns Nicolae Ceaușescu să ceară ajutor Casei Albe după catastrofa de la Cernobîl, apoi am văzut că festivitățile de 1 Mai în anul 1986 s-au ținut în sală, nu pe stadioane sau piețe. Coincidență sau nu, a fost o idee bună, pentru că nivelul radiațiilor începuse să crească în România, după explozia de la atomoelectrocentrala din Ucraina sovietică.

Și uite așa, din una-n alta, am ajuns la descrierea spectacolului, invitându-vă și pe voi în lumea celor care nu cuvântă... doar ling!

Iată descrierea, așa cum se întâmpla cu orice temă, aniversarea zilei de 1 Mai și a celei de 8 Mai, când, în 1921, luase ființă Partidul Comunist, devine un nou prilej de a a-l slăvi pe Ceaușescu.

A dat expresie înălţătorului omagiu pe care întreaga noastră naţiune socialistă îl aduce partidului — forţa conducătoare, centrul său vital — tovarăşului Nicolae Ceauşescu

Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al partidului, preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşa Elena Ceauşescu, ceilalţi tovarăşi din conducerea partidului şi statului au asistat, după încheierea adunării festive, la un spectacol omagial dedicat zilei de 1Mai şi aniversării a 65 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român.

Spectacolul a fost organizat de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste şi Comitetul municipal Bucureşti al Partidului Comunist Român, împreună cu Ministerul Apărării Naţionale, Comitetul Central al U.T.C., U.A.S.C.R., Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor, Consiliul Central al U.G.S.R. şi Radioteleviziunea Română.

Marcînd încă de la început, printr-o amplă desfăşurare de forţe artistice, ideea că sărbătorirea zilei de 1 Mai, Ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc, are loc în preajma împlinirii a 65 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român, continuatorul celor mai înaintate tradiţii de luptă ale poporului nostru de-a lungul veacurilor, spectacolul a dat expresie înălţătorului omagiu pe care întreaga noastră naţiune socialistă îl aduce partidului — forţa conducătoare, centrul său vital — tovarăşului Nicolae Ceauşescu, ale cărui viaţă şi activitate au fost şi sunt o neîntreruptă luptă pentru făurirea unui nou destin, luminos al României.

Și-au adus contribuţia peste 5 000 de copii, tineri şi vîrstnici, prestigioase formaţii, orchestre, coruri, colective de balet, actori, solişti vocali şi instrumentişti

A păstra întreagă şi adevărată istoria patriei, pe care partidul o aşază la loc de onoare în conştiinţa întregului nostru popor, a cinsti cu adîncă veneraţie eroica forţă politică născută, cu şase decenii şi jumătate în urmă, din gîndul şi trupul ţării sunt idei cu valoare de simbol regăsite pe parcursul întregului spectacol şi la transpunerea cărora, în plan artistic, şi-au adus contribuţia peste 5 000 de copii, tineri şi vîrstnici, prestigioase formaţii, orchestre, coruri, colective de balet, actori, solişti vocali şi instrumentişti, veniţi la marea sărbătoare de pe tot cuprinsul ţării.

Evoluţiile scenice de largă cuprindere, montările deosebite, proiecţiile cinematografice, efectele de sunet şi lumină dau o notă de profundă originalitate spectacolului, conceput ca o incursiune in istoria naţională, ca o reeditare artistică a momentelor sale cruciale, aducînd în prim-plan ideea luptei neîncetate a poporului român pentru păstrarea bunului său cel mai de preţ — independenţa şi suveranitatea patriei.

O atmosfera sărbătorească, emoţionantă este imprimată spectacolului o dată cu primele secvenţe.

Cantata pentru cor, recitatori, balet şi orchestră „Sărbătoare în mai“, în primă audiţie, intonată de grupuri de muncitori, ţărani, intelectuali, copii, tineri, militari, de toţi cei ce îşi aduc contribuţia la reuşita spectacolului, este un simbol al ideii de unitate şi fraternitate a celor ce muncesc de pretutindeni, un mesaj artistic de solidaritate, pace şi înţelegere internaţională, un imn de slavă înălţat Partidului Comunist Român, inima şi conştiinţa întregii noastre naţiuni.

Se perindă şi-şi rostesc crezul personalităţi istorice, în costume de epocă

Întîi de Mai e astăzi la noi o zi măreaţă în anul cînd spre culme Partidul a urcat 65 de trepte, o vîrstă și o viaţă ce-i dăruită ţării din care s-a-ntrupat. Pe un fundal muzical marcînd trecerea în istorie, pe scenă se conturează o mare cupă în care arde, semn al perenităţii, flacăra jertfelor poporului român pentru apărarea gliei străbune, a libertăţii şi independenţei naţionale. Prin faţa ei se perindă şi-şi rostesc crezul personalităţi istorice, în costume de epocă. Sunt cinstiţi înaintaşii, eroii istoriei naţionale.

Sensul major al acestei emoţionante evocări, realizată prin sugestive evoluţii scenice şi imagini cinematografice, este acela că Partidul Comunist Român s-a dovedit a fi continuatorul marilor tradiţii de luptă ale maselor populare pentru libertate şi progres, pentru afirmarea plenară a naţiunii române, pentru suveranitate şi independenţa patriei.

Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauşescu — comunişti, revoluţionari, luptători sub steagul partidului, din cei mai tineri ani, pentru binele şi propăşirea României

Cuvintele rostite pe scenă, ca şi cîntecul „65 de trepte spre lumină“, care încununează acest tablou literar-muzical-coregrafic — în cadrul căruia grupuri de muncitori, ţărani, intelectuali aprind din cupa istoriei noi şi noi torţe, spre a le duce mai departe, şi înscriu cu ele pe fundal un sugestiv „65“ — readuc în memoria celor prezenţi evenimentul aniversar. O dată cu derularea spectacolului, cartea de istorie naţională se deschide la una dintre filele ce evocă o perioadă dramatică din trecutul ţării: anii de luptă, anii de jertfe ai poporului muncitor cînd, nemaiputind fi suportate umilinţa şi nedreptatea asupritorilor, se dă semnalul luptei revoluţionare.

Prind contur imagini ale grevelor muncitorilor metalurgişti, mineri, textilişti, ceferişti, petrolişti. Mişcarea scenică şi ilustraţia muzicală, imaginile filmate ce se succed cu rapiditate sugerează ascensiunea pericolului fascist in Europa.

Extrase din documente, din publicaţii editate în această perioadă de Partidul Comunist Român, alternînd cu reproduceri din grafica militantă a vremii, se referă la puternicele acţiuni de masă cu caracter antihitlerist, la neobosita activitate a tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauşescu — comunişti, revoluţionari, luptători sub steagul partidului, din cei mai tineri ani, pentru binele şi propăşirea României.

O scenă plină de lirism şi duioşie: despărţirea mamei de cei trei fii ai săi, chemaţi la datorie, pe cîmpul de bătaie. Doi cad răpuşi de gloanţe

Într-o succesiune firească, în spectacol se derulează scene privind marea demonstraţie de la 1 Mai 1939, una dintre cele mai puternice manifestaţii antifasciste din Europa, prilej de exprimare a hotăririi comuniştilor din România, a maselor largi de a lupta pentru apărarea independenţei şi integrităţii teritoriale a patriei, împotriva fascismului şi războiului, pentru cauza păcii şi libertăţii popoarelor.

În frunte se află, dirji, neînfricaţi, luptătorii Nicolae Ceauşescu şi Elena Petrescu. Se dă o nouă filă în marea carte a istoriei naţionale. În ea se află înscris cu litere de aur un eveniment de răscruce, deschizător de eră nouă pentru patria noastră — revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă din August 1944.

„Este marele merit al Partidului Comunist Român, se spune cu tărie pe scenă, că s-a aflat în fruntea luptei pentru apărarea intereselor vitale ale poporului, a integrităţii naţionale, împotriva războiului. Unitatea de acţiune, larga coaliţie de forţe patriotice şi antifasciste au asigurat victoria insurecţiei armate, victoria revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă“.

Pe planuri diferenţiate ale scenei se sugerează, prin efecte de lumină şi sugestive mişcări coregrafice, declanşarea şi desfăşurarea insurecţiei, participarea armatei române la eliberarea patriei noastre, a teritoriilor altor ţări, pînă la victoria finală asupra fascismului.

Prin contrast, în prim-plan, o scenă plină de lirism şi duioşie: despărţirea mamei de cei trei fii ai săi, chemaţi la datorie, pe cîmpul de bătaie. Doi cad răpuşi de gloanţe, imagine-simbol a jertfelor aduse de poporul nostru pentru o Românie liberă, pentru o lume a păcii, lipsită de pericolul fascist, întreaga configuraţie scenică sugerează sărbătoarea victoriei; imagini metaforice cu aceeaşi semnificaţie alternează pe ecran cu imagini-document ale revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă.

Poporu-ntreg, cu comuniştii-n frunte

Îşi taie căi ce-n zare se deschid

Nu-s stiîci de fier în stare să ne-nfrunte

Urmind chemarea bravului partid

Şi-s două chipuri tinere-n văpaie îngemănate spre înaltul ţel

Doi comunişti: Elena şi Nicolae

Şi-un nume : Ceauşescu, sub drapel

Cuvintul lor e viu şi-mbărbătează

Iar fapta lor e flacără pulsind

Renaşte ţara. Se înseninează Azurul bolţii, primăveri visind.

Sunt versuri care, rostite în acorduri lirice de nai, fac introducerea într-un alt moment distinct din spectacol, dedicat anilor de reconstrucţie a ţării, cînd poporul, stăpin pe propriul său destin, transformă ţara intr-un imens şantier.

Sînt omagiate marile realizări ale acestei perioade, încununate de Congresul al IX-lea al partidului, ce a inaugurat perioada cea mai bogată în împliniri din întreaga istorie a ţării, indisolubil legată de personalitatea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, revoluţionarul model ce a imprimat un puternic dinamism întregii noastre vieţi politice, economice, sociale, dînd un nou chip, de lumină şi demnitate, României socialiste. Alegerea sa in fruntea partidului şi a ţării este marcată în spectacol prin inedite imagini coregrafice şi scenografice, printr-o vibrantă cantată în primă audiţie.

Îi e mereu alături, tovarăşă, soţie Elena Ceauşescu — o comunistă dirză, savant de-nalt renume şi om de omenie

Versurile ce se fac auzite dau expresie metaforică evenimentelor şi realităţilor din viaţa ţării.

Congresul nouă !

Punct de hotar, zbor spre lumină

Punte de aur, treaptă de granit.

Congresul nouă ne-a redat, deplină înaltă demnitate-a pămintului iubit.

Şi iată clipa. Bolţi se-nalţă-n soare,

Ne ţinem respiraţia, acum

Cînd Ceauşescu urcă la tribună,

Chemindu-ne cu el pe toţi: „La drum !”

Şi ţara il urmează: o fiinţă

Şi-un unic ţel, cunună de stejar

El, cel chemat s-aducă biruinţă

Tînăr cîrmaci, erou vizionar

în munci şi in luptă, spre cauza măreaţă

Îi e mereu alături, tovarăşă, soţie Elena Ceauşescu — o comunistă dirză

Savant de-nalt renume şi om de omenie.

Anii-lumină, anii in care, clipă de clipă, partidul a condus bătălia pentru progresul şi prosperitatea ţării, anii epocii de glorii îşi găsesc o amplă evocare în spectacol.

Într-un izbutit dialog se derulează acum imagini filmate cu valoare de document, imagini metaforice, se rostesc versuri cu o puternică forţă de expresie:

E primăvară. Parcă dintr-odată

O floare uriaşă s-a deschis

Şi-n vasta ei corolă-mpurpurată

Conturul ţării luminos e-nsorit

Se-nalţă noi cetăţi, pămint şi ape

Ca-ntr-un miracol tînăr înfloresc

O energie nesfirşită-ncape

În braţul nostru aspru, bărbătesc —

Cutează gîndul, fapta il urmează

Din pisc în pisc, mai sus, mai avintat

Poporu-ntreg munceşte şi creează

Punind în toate crez înflăcărat...

Un timp de glorii, epocă măreaţă

Cu ctitoii ce pururi vor dura

Sub semn de pace şi sub semn de viaţă

Şi ţara tot mai sus se va-nălţa.

Este un cînt de slavă dedicat omului nou, constructor conştient şi activ al societăţii socialiste, muncii sale avîntate ce are un unic şi scump ţel — creşterea şi înflorirea necontenită a României socialiste.

Poemul cantată pentru recitatori, solişti, cor şi orchestră „Trăiască omul ţării cel mai bun“, compoziţie scenică dedicată vieţii şi activităţii tovarăşului Nicolae Ceauşescu

Inspirate mişcări coregrafice, armonizate cu sonoritatea unor cîntece de viaţă nouă, ilustrează momente semnificative ale dezvoltării diverselor ramuri ale industriei româneşti, ale noii revoluţii agrare, ale înfloririi invăţămîntului, ştiinţei, culturii, ale amplului festival al muncii şi creaţiei libere „Cîntarea României“.

În aceşti ani, cinci zidiri măreţe împodobesc pămîntul românesc, cînd patria şi poporul sînt martorii unui timp de glorii, se înalţă in inima ţării noul centru civic, emblemă a Capitalei noastre.

Tu ne-ai redat istoria și viața

Cu vitejii, cu lupte, cu eroi

Tu ai zidit visata Românie

Şi construind ne-am înălţat pe noi.

E epocă de aur, de victorii

Pe boltă ard cuvinte de neşters —

Epoca Ceauşescu, timp de glorii

Slăvit să fii un cîntec şi în vers.

Poemul cantată pentru recitatori, solişti, cor şi orchestră „Trăiască omul ţării cel mai bun“, compoziţie scenică dedicată vieţii şi activităţii tovarăşului Nicolae Ceauşescu, reia şi amplifică aceste idei, aducînd un omagiu intîiului fiu al ţării, viteaz şi iubitor conducător de ţară, deschizător de drumuri noi pentru o nouă Românie.

De numele său se leagă îndrăzneţe iniţiative pe plan internaţional, expresie a năzuinţelor de pace ale poporului român, a dorinţei sale de a trăi intr-o lume a dreptăţii şi omeniei, fără arme şi fără războaie.

O chintesenţă a acestui deziderat al României este cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la plenara Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste din luna martie a acestui an.

Se rosteşte solemn unul dintre fragmentele cele mai semnificative ale acestei cuvintări: „În Anul Internaţional al Păcii ne adresăm tuturor statelor, tuturor guvernelor şi şefilor de stat, tuturor naţiunilor europene şi întregii lumi să ne unim forţele, să acţionăm cu înalt spirit de răspundere faţă de popoarele noastre, faţă de popoarele întregii lumi, faţă de soarta planetei, a vieţii pe planeta noastră, să facem totul pentru a asigura triumful raţiunii, triumful păcii în întreaga lume“.

„România — Ceauşescu — Viitorul”

Momentul ce apreciază întregul spectacol dedicat aniversării a şase decenii şi jumătate de la făurirea Partidului Comunist Român şi zilei de 1 Mai îl constituie cîntecul de glorie a partidului, interpretat de toţi participanţii la spectacol.

Ideile generoase ce au dat viaţă întregului spectacol sunt cuprinse simbolic în cuvintele înscrise pe marele fundal al scenei — „România — Ceauşescu — Viitorul“.

Spectacolul ia sfîrşit intr-o atmosferă de mare însufleţire. Răsună Imnul Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste — „ E scris pe tricolor unire“. Realizatori şi spectatori scandează îndelung „Ceauşescu — P.C.R.!“, „Ceauşescu şi poporul!“, expresie a unităţii indestructibile dintre partid şi popor, dintre naţiune şi conducătorul său încercat.

Şoimi ai patriei şi pionieri urcă la tribună şi oferă, cu emoţie şi bucurie, tovarăşului Nicolae Ceauşescu, tovarăşei Elena Ceauşescu frumoase buchete de flori.

În această atmosferă entuziastă, toţi cei prezenţi dau glas simţămintelor de stimă şi deosebită dragoste ale tuturor oamenilor muncii din patria noastră faţă de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, dorinţei lor ferme de a urma neabătut partidul în nobila bătălie pentru construirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintarea României spre comunism.

Din partea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a tovarăşei Elena Ceauşescu a fost oferit artiştilor, tuturor participanţilor la reuşita spectacolului un frumos coş cu flori.

Spectacolul a fost realizat în regia artistică a lui Hero Lupescu. Conducerea muzicală: Serghi Eremia.

La spectacol şi-au dat concursul Leopoldina Bălănuţă, Cristina Deleanu, Rodica Mureşan, Angela Ioan, Adela Mărculescu, Lucia Mureşan, Mariana Baboi, Aurelia Gavril, Silviu Stănculescu, Gelu Niţu, Mircea Albulescu, Gheorghe Cozorici, Alexandru Repan, Vasile Boghiţă, Eugen Ungureanu, Vasile Filipescu, Daniel Tomescu, Eusebiu Ştefânescu, Mihai Dinvale, Emil Şerban, Dorin Firu, George Alexandru, Mircea Creţu, Costel Constantin.

La reuşita spectacolului şi-au dat concursul mari formaţii corale, orchestrale, de balet şi de dansuri populare laureate ale Festivalului naţional „Cântarea României“, elevi, studenţi şi militari. (Agerpres)