Psihologii britanici spun că există o nouă formă de hărțuire la locul de muncă, fără agresivitate directă

sursa fotoȘ arhiva EvZ

Un nou studiu dezvăluie o formă tot mai răspândită, de hărțuire la locul de muncă, una care nu se manifestă prin agresivitate directă, ci prin excludere, ignorare deliberată și manipulare emoțională. Cercetătorii spun că acest tip de comportament insidios poate fi la fel de dăunător pentru sănătatea mintală ca și formele evidente de abuz, susține psihoterapeutul Jodie McCormack, pentru Metro

O nouă formă de hărțuire se răspândește rapid la locul de muncă. Ce a scos la suprafață noul studiu

Numărul angajaților din Marea Britanie care cer ajutor specializat pentru a gestiona stresul și abuzurile de la locul de muncă este în creștere, potrivit unui sondaj recent. Aproape 41% dintre terapeuții acreditați intervievați au raportat o majorare a cazurilor în care clienții menționează bullying-ul la birou ca motiv principal pentru a începe consilierea.

Cercetarea, realizată de Asociația Britanică pentru Consiliere și Psihoterapie (BACP) pe un eșantion de aproximativ 3.000 de specialiști, indică faptul că formele de hărțuire la muncă s-au transformat. Dacă în trecut abuzurile semănau cu tachinările din perioada școlii, în prezent ele sunt mai subtile și persistente, generând un sentiment constant de anxietate, disconfort și teamă în rândul angajaților.

Rezultatele preced publicarea raportului anual BACP Mindometer, programat pentru 13 noiembrie, care evaluează percepțiile britanicilor asupra sănătății mintale și accesului la sprijin psihologic.

Jodie McCormack explică faptul că, în numeroase cazuri, comportamentele abuzive provin chiar de la superiori. „De multe ori, managerii își revarsă propriul stres și presiunea termenelor asupra subordonaților. Pe măsură ce volumul de muncă crește, tensiunile se amplifică, comunicarea se deteriorează, iar angajații se simt tot mai nesprijiniți și neapreciați”, afirmă McCormack.

Noile metode de hărțuire ale unor șefi

Potrivit declarațiilor făcute pentru publicația Metro, Jodie descrie o serie de forme subtile, dar persistente, de hărțuire la locul de muncă, cu care se confruntă clienții ei. Unele persoane sunt excluse deliberat din întâlniri, procese decizionale sau evenimente sociale importante, în timp ce altora li se atribuie sarcini imposibil de realizat fără sprijin adecvat.

În plus, există situații în care angajații sunt tratați într-un mod umilitor, amenințați cu concedierea sau împiedicați să aplice pentru promovări. Specialista subliniază că numeroși angajați se plâng de tratamente discriminatorii bazate pe prejudecăți sau părtiniri, iar misoginismul continuă să fie o problemă semnificativă.

Multe dintre victime remarcă lipsa de empatie a conducerii și faptul că cererile lor pentru adaptări rezonabile sunt adesea ignorate. Totodată, există plângeri privind lipsa de sprijin adecvat la revenirea în activitate după concedii medicale.

Deși Jodie admite că persistă și cazuri de hărțuire evidentă, cum ar fi criticile publice sau subminarea intenționată, ea atrage atenția asupra formelor mai insidioase de abuz, care provoacă cel mai mare disconfort. Aceste comportamente sunt mai greu de demonstrat și, tocmai de aceea, pot persista pe termen lung înainte de a fi soluționate.

Tot mai mulți angajați afirmă că se simt hărțuiți și copleșiți în afara orelor de program

Agresiunea subtilă la locul de muncă nu mai are granițe clare, ea se manifestă atât în interacțiunile directe, cât și în mediul online, depășind adesea intervalul clasic de lucru de la 9 la 17. Tot mai mulți angajați afirmă că se simt „hărțuiți și copleșiți” de mesajele primite în afara orelor de program, prin canale de comunicare private.

Ceea ce pare însă cel mai îngrijorător este faptul că numeroși clienți ai psihoterapeutei McCormack, care au sesizat cazuri de hărțuire, s-au lovit de indiferența conducerii. În multe situații, plângerile lor au fost minimalizate, fiind catalogate drept „stil de management” sau simple „glume între colegi”.

„Mulți descriu o atmosferă aparent prietenoasă între conducere și angajați, atât la birou, cât și în afara lui, ceea ce îi face pe salariați să se simtă lipsiți de sprijin. Teama de a-și pierde locul de muncă sau de a nu vedea nicio schimbare reală îi determină să tacă”, explică specialista.

Datele confirmă amploarea fenomenului: aproape două treimi (63%) dintre terapeuții afiliați BACP au observat o creștere a numărului de persoane care își iau concediu din cauza „stresului și epuizării”, termeni folosiți frecvent pentru a descrie efectele hărțuirii, potrivit consilierului în probleme de muncă Pallvi Davé.

Aceasta subliniază că fenomenul afectează deopotrivă bărbații și femeile, însă modul de exprimare diferă: „În timp ce femeile tind să numească hărțuirea direct, bărbații o traduc adesea în termeni precum epuizare profesională sau stres”, mai spune Davé.

Hărțuirea la locul de muncă nu vine doar de sus

Deși Pallvi recunoaște, asemenea lui Jodie, că în majoritatea cazurilor abuzurile de la serviciu provin din partea superiorilor, experiența sa arată că fenomenul nu se limitează la șefi. Tot mai mulți dintre clienții ei au semnalat situații de hărțuire între colegi, fără implicarea directă a managerilor.

Astfel de comportamente între angajați apar frecvent din cauza excluderii sau a formării de grupuri la locul de muncă. Potrivit lui Pallvi, aceste tensiuni au adesea la bază sentimentul că un coleg reprezintă o amenințare în ceea ce privește competențele.

Nici cei aflați în poziții de conducere nu sunt, însă, complet protejați. Conform informațiilor publicate de ACAS, există și fenomenul de „hărțuire ascendentă”, atunci când presiunea vine din partea subordonaților.

Manifestările acestui tip de abuz pot include lipsa de respect față de superiori, refuzul de a executa sarcinile atribuite, răspândirea de zvonuri, subminarea constantă a autorității sau portretizarea managerului drept incompetent ori incapabil să-și îndeplinească atribuțiile la locul de muncă.