Programul Artemis întâmpină probleme. Infrastructura NASA s-a învechit

Programul Artemis întâmpină probleme. Infrastructura NASA s-a învechitArtemis II / sursa foto: NASA

NASA are nevoie de investiții de aproximativ un miliard de dolari pentru modernizarea infrastructurii folosite la lansările spațiale, potrivit unui raport al Biroului Inspectorului General al agenției. Documentul arată că facilitățile utilizate pentru programul Artemis și pentru misiunile comerciale se apropie de limita capacității, în timp ce infrastructura construită în perioada programului Apollo nu mai poate susține ritmul actual și viitor al lansărilor.

Raportul OIG: infrastructura NASA este tot mai aproape de limita capacității

Potrivit raportului publicat de Biroul Inspectorului General al NASA și citat de Space.com, facilitățile de lansare de la Centrul Spațial Kennedy (KSC), din Florida, și Wallops Flight Facility, din statul Virginia, se apropie de capacitatea maximă de operare.

Auditorii arată că solicitările sunt în creștere atât din partea programelor NASA, cât și a companiilor private care utilizează aceste baze de lansare.

Infrastructura de suport – drumuri, rețele electrice și conducte pentru transportul combustibililor – a fost construită în anii 1960 pentru programul Apollo și este din ce în ce mai greu de adaptat cerințelor actualului program Artemis și misiunilor comerciale desfășurate de SpaceX, Blue Origin, United Launch Alliance (ULA) și alți operatori.

Raportul estimează că, în intervalul 2028-2029, centrele Kennedy și Wallops vor funcționa aproape de capacitatea maximă.

Deși NASA a început deja unele lucrări de modernizare, oficialii agenției estimează că sunt necesare investiții totale de cel puțin un miliard de dolari. Până în prezent au fost alocate aproximativ 250 de milioane de dolari.

Numărul lansărilor a crescut accelerat

Evaluarea include atât Centrul Spațial Kennedy, cât și Stația Forțelor Spațiale Cape Canaveral. Potrivit raportului, numărul lansărilor susținute de NASA a crescut de la 31 în anul 2020 la 109 în 2025. Și Wallops Flight Facility a înregistrat o creștere semnificativă, de la trei lansări în 2020 la 17 în 2025, ceea ce reprezintă o majorare de 467%.

NASA estimează că până în anul 2030 traficul de lansări va crește cu încă aproximativ 150% în ambele locații.

Oficialii agenției au precizat că presiunea asupra infrastructurii nu este determinată doar de numărul lansărilor, ci și de durata campaniilor de pregătire, care pot ocupa facilitățile zile sau chiar săptămâni înainte de decolare.

Wallops a fost modernizat parțial, Kennedy rămâne sub presiune

Raportul arată că Wallops beneficiază de modernizări recente la cele șapte rampe active, ceea ce a redus o parte dintre probleme. De aici sunt lansate, în principal, rachete de dimensiuni mici și medii, precum Antares, dezvoltată de Northrop Grumman, și Electron, produsă de Rocket Lab.

Tot aici sunt realizate pregătirile pentru viitoarele lansări ale rachetei Neutron, dezvoltată de Rocket Lab, și ale rachetei Alpha, produsă de Firefly Aerospace, care ar urma să fie lansată din această locație în cursul acestui an.

În schimb, la Kennedy și Cape Canaveral sunt utilizate principalele platforme pentru lansările SpaceX, NASA, United Launch Alliance și Blue Origin, inclusiv LC-39A, LC-39B, SLC-40, SLC-41 și SLC-36.

Programul Artemis depinde de ritmul lansărilor Starship

Raportul evidențiază că SpaceX desfășoară în prezent lansările Falcon 9 în principal de pe platforma SLC-40, în timp ce LC-39A este rezervată misiunilor Falcon Heavy și viitoarelor lansări Starship.

Compania construiește în prezent primul turn de lansare Starship din Florida și intenționează să înceapă zborurile de pe această platformă înainte de sfârșitul acestui an. SpaceX are în plan și amenajarea unei a doua platforme dedicate Starship la SLC-37.

După intrarea completă în exploatare, compania estimează până la 44 de lansări Starship anual de la Kennedy și alte 76 de lansări pe an de la SLC-37. Acest ritm ar însemna aproximativ o lansare la fiecare opt zile doar de pe platforma LC-39A.

NASA arată însă că programul Artemis va necesita un ritm alert

Capsula Orion este lansată cu ajutorul rachetei Space Launch System (SLS), iar pentru misiunea Artemis 4, programată în 2028, agenția intenționează să utilizeze Starship pentru transportul capsulei spre orbita Lunii.

Ulterior, Starship va coborî echipajul pe suprafața selenară și îl va readuce pe orbita lunară pentru întâlnirea cu Orion. Pentru realizarea acestei misiuni, Starship va avea nevoie de cel puțin 15 lansări dedicate realimentării rezervoarelor înainte de plecarea spre Lună.

Raportul arată că și Blue Origin va utiliza racheta New Glenn pentru transportul modulului lunar Blue Moon, iar aceasta va necesita la rândul său lansări de realimentare. Documentul amintește că New Glenn a explodat recent în timpul unui test de alimentare, incident care a produs avarii importante platformei SLC-36.

Oficialii Blue Origin au transmis NASA că o singură platformă nu va putea susține pe termen lung ritmul lansărilor planificate și că aceste limitări au determinat deja amânarea unor misiuni.

Drumurile, rețeaua electrică și conductele reprezintă principalele probleme

Raportul arată că o mare parte a infrastructurii dintre Kennedy și Cape Canaveral este utilizată în comun de mai mulți operatori. Este vorba despre rețeaua electrică, aproximativ 372 de kilometri de drumuri construite în anii 1960 și peste 64 de kilometri de conducte pentru distribuția azotului și heliului.

Auditorii avertizează că aceste sisteme nu mai pot susține simultan necesarul mai multor operatori. Raportul arată că această situație a creat dificultăți inclusiv în timpul pregătirii lansării New Glenn-1 și estimează că aceleași probleme pot afecta și misiunile Artemis.

Pentru misiunea Artemis 3, programată în 2027, NASA estimează că vor fi necesare într-un interval foarte scurt lansări ale rachetei SLS, ale New Glenn și ale mai multor vehicule spațiale. Misiunea va include cele două module private de aselenizare, dacă vor fi pregătite, precum și exerciții de andocare cu Orion pe orbita joasă a Pământului.

Raportul ridică însă semne de întrebare privind posibilitatea desfășurării acestor lansări succesive.

"Centrul Spaţial Kennedy nu va putea furniza GN2 pentru viitoarele lansări ale Sistemului de Lansare Spaţială pentru Artemis de pe LC 39B, susţinând în acelaşi timp lansarea vehiculului de lansare New Glenn al Blue Origin de pe Complexul de Lansare Spaţială 36 de la CCSFS", se arată în raport.

Documentul estimează că disponibilitatea azotului gazos ar putea fi afectată pentru o perioadă de una până la două luni după lansările SLS.

NASA cere soluții pentru finanțarea modernizărilor

Raportul mai arată că NASA întâmpină dificultăți în modernizarea infrastructurii și din cauza bugetelor reduse pentru întreținere și a limitărilor legislative privind recuperarea costurilor de la partenerii comerciali.

Auditorii recomandă prioritizarea investițiilor în drumuri, rețele electrice și conducte, precum și identificarea unor mecanisme alternative de finanțare și revizuirea politicilor privind parteneriatele comerciale.

Raportul concluzionează că, deși obiectivul NASA este reînnoirea infrastructurii o dată la 66 de ani, ritmul actual al investițiilor face ca acest ciclu să depășească 260 de ani.