Povestea românului care a ajuns magnatul cafelei la Londra. Barbu Ionescu a strâns o avere fabuloasă și a devenit bun prieten cu Carol al II-lea. A finanțat un atentat menit să îl dea jos pe Regele Mihai.

Povestea românului ajuns magnatul cafelei la Londra este una incredibilă. Emigranții români din Marea Britanie au un model care a devenit ilustru în epocă. Omul de afaceri Barbu Ionescu a devenit în perioada interbelică un adevărat rege al cafelei în Londra. El a fondat un lanț de cafenele care poate fi comparat cu Starbucks. Povestea sa a fost relatată pe larg în cartea Ecaterinei Rădoi, «Viața Regelui Mihai I».

Barbu Ionescu a început cu munca de jos, ca spălător de vase într-un restaurant. Cu un ascuțit simț al afacerilor, a acumulat cu timpul o avere impresionantă, de milioane de lire sterline. În perioada interbelică, Barbu Ionescu a devenit unul dintre principalii susținători ai regelui Carol al II-lea, înainte de Restaurația din anul 1930, după cum menționează povestea.

Povestea vorbește despre inspirație de geniu

Povestea lui Barbu Ionescu a început să se scrie chiar din primele săptămâni petrecute la Londra. El spăla vase într-un restaurant din celebrul cartier londonez Soho. Într-una dintre zile, în timp ce se afla la muncă, românul a auzit niște clienți care se plângeau de calitatea cafelei servită în restaurantul. Prin tradiție, britanicii sunt mari consumatori de ceai, nu de cafea, însă în perioada interbelică, începuseră să descopere savoarea cafelei de calitate. Barbu Ionescu a avut o idee îndrăzneață și le-a propus clienților nemulțumiți să îi dea ocazia să spele onoarea restaurantului.

Aceștia au acceptat imediat, iar Barbu Ionescu le-a preparat o cafea în stil turcesc, la ibric, tare și dulce. Clienții au fost captivați de cafea, iar vestea despre restaurantul cu cea mai bună cafea din Londra s-a răspândit rapid. Patronul lui Barbu Ionescu l-a avansat rapid, până i-a devenit asociat. În timp Barbu Ionescu a dezvoltat o adevărată rețea de cafenele, iar cafeaua Barbu devenise una dintre cele mai apreciate în epocă. Barbu Ionescu a investit inteligent profitul obținut din comerțul cu cafea și a devenit unul dintre cei mai bogați români din Occident.

Prieten bun cu Regele Carol al II-lea

Regele cafelei era unul dintre marii admiratori ai lui Carol al II-lea. Fiul Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria renunțase la titlu și se mutase în Occident, unde trăia sub numele de Carol Caraiman. La moartea Regelui Ferdinand I, în anul 1927, pe tronul României a venit Regele Mihai I, pe atunci un copil de doar 5 ani.

Regele Mihai I era ajutat de un Consiliu de Regență compus din unchiul său, Principele Nicolae al României, fratele mai mic al lui Carol al II-lea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, și președintele Curții de Casație, Gheorghe Buzdugan. Deși Regele Mihai I era iubit de oameni, Regența era privită foarte prost, tot mai mulți români așteptându-l cu speranță pe Carol al II-lea. Barbu Ionescu i-a propus viitorului rege al României să finanțeze o lovitură de stat, menită să îl pună pe Carol al II-lea pe tronul ocupat de fiul său. Carol a acceptat, iar în 1928 Barbu Ionescu i-a pus la dispoziție viitorului rege un castel în comitatul Surrey, din apropierea Londrei. Locul avea să devină cartierul general al conspiratorilor.

Planul era simplu. Barbu Ionescu s-a oferit să tipărească un mare număr de manifeste prin care Carol al II-lea să își anunțe revenirea în țară. Aceste manifeste trebuiau să fie tipărite la Londra, apoi îmbarcate în două avioane închiriate de el, care urmau să fie transportate în România și răspândite în marile orașe. Carol al II-lea trebuia să își facă apariția în țară și să preia puterea. Lovitura era susținută chiar de unul dintre membrii Regenței, Principele Nicolae al României.

Lovitura de stat, dejucată de un detectiv englez

Însă tentativa de lovitură de stat din 1928 avea să fie dejucată de un detectiv englez. Liderii Partidului Național Liberal, aflat la guvernare, nu acceptau ideea revenirii lui Carol. Au cerut serviciilor secrete să îi supravegheze, alături de partizanii din România. După ce Carol s-a mutat în Anglia, șefii serviciilor secrete românești au angajat un detectiv particular, Harold Brust. Acesta lucrase în trecut și pentru Scotland Yard. Agenții serviciilor secrete românești au aflat că, în România, tinerii partizani ai lui Carol al II-lea formaseră rețele care aveau ca misiune să distribuie manifestele. Harold Brust a aflat, întâmplător, că o tipografie din Londra urma să livreze un volum mare de tipărituri unei persoane care locuia în Surrey. În ziua în care a fost livrată prima parte din comanda tipografică, a apelat la un truc.

A închiriat uniforma unui băiat în prăvălie de la un măcelar, a cumpărat o pulpă de vițel și s-a prezentat la intrarea servitorilor din castelul în care locuia Carol al II-lea. În bucătărie erau depozitate colete pline cu manifeste. După ce a livrat pulpa de vițel, a deschis un colet, a luat câteva manifeste și a fugit. Manifestele au ajuns la Ambasada României. Guvernul de la București a protestat gălăgios, iar guvernul britanic a decis să îl expulzeze pe Carol al II-lea. Astfel tentativa loviturii de stat finanțată de Barbu Ionescu s-a încheiat.

Carol al II-lea a fos expulzat din Regatul Unit

Unul dintre funcționarii Casei Regale a României, Eugeniu Artur Buhman, care a lucrat vreme de 42 de ani pentru Familia Regală, relata episodul în memoriile sale. Pe 8 mai 1928, el menționa: “Principele Carol, care se afla pentru scurt timp în Anglia, a fost avizat de autoritățile engleze că prezența sa acolo este indezirabilă“.

„Bineînțeles că această dispozițiune surprinzătoare pentru o țară cunoscută ca ospitalieră a fost luată în urma intervenției guvernului nostru, guvern care-și zice liberal. Ziarele noastre ne informează că Dna Lupescu (n.r. – amanta lui Carol al II-lea, Elena Lupescu), care însoțește pe Principele Carol, a fost chemată la Poliție și interogată minuțios asupra trecutului ei.

Interdicția de a sta în Anglia a fost aplicată și persoanelor care făceau parte din suita lui Carol: Neculai Gatoschi, Puiu Dumitrescu, Neculai și Constantin Lupescu (tatăl și fratele doamnei) și un domn Florescu, care erau toți musafirii lui Barbu Ionescu, proprietarul unei frumoase reședințe din împrejurimile Londrei“, scria Eugeniu Artur Buhman, noteazăromania-misterioasă.ro.