Editura Evenimentul si Capital

Povestea Leilei - o franco-marocană măritată cu forța. FRAGMENT în PREMIERĂ

Autor: | | 0 Comentarii | 1840 Vizualizari

Leila s-a născut într-o familie de imigranți marocani din Franța și a fost crescută în tradiția musulmană. Cu o mamă supusă față de soț și zece frați, este condamnată încă din copilărie la rolul de slujnică în casă

Ajunsă la vîrsta adolescenței, se revoltă, dar, sătul de tentativele ei de emancipare, tatăl său decide să o mărite. Leila nu-l cunoaște pe cel ales de părinți să-i fie soț, care este cu 15 ani mai în vârstă decât ea și vrea să o ia de nevastă mai ales pentru a dobândi cetățenia franceză. Va fi măritată forțat cu un bărbat pe care nu l-a văzut niciodată și care va încerca la rîndul lui să o transforme într-o slujnică. Împotrivindu-se tradiției care îi cere să se supună, Leila se va lupta să-și păstreze libertatea și demnitatea.

Povestea Leilei, tulburătoare prin sondarea celor mai importante sentimente, a fost publicată recent de Editura Polirom, în Colecția Memorii, Jurnale, Biografii, în traducerea Oanei Cătălina Popescu.

Câteva repere

Leila este o franco-marocană din regiunea pariziană. La șase ani după ce a fost căsătorită de părinți împotriva voinței sale, a divorțat. Astăzi lucrează în administrație și își crește singură fiul.

Marie-Thérèse Cuny este scriitoare, scenaristă, traducătoare și prezentatoare de televiziune. A scris peste 50 de cărți, printre care și Arsă de vie (împreună cu Souad), volum apărut la Editura Polirom în 2017.

Fragment

*

Noul tribunal se compunea de data asta din soa­cră‑mea şi tata.

— Fiica ta e prost‑crescută, îi răspunde urât soţu­lui ei.

Tata rămânea tăcut. Probabil îşi dădea seama că eram la capătul puterilor şi nici el nu o plăcea pe femeia aceea. Mă măritase cu de‑a sila, aveam o soacră impusă cu forţa... Încă mai aşteptam un gest, un cuvânt de la el.

— Leila, este adevărat ce spune soacra ta?

Am povestit tot, încercând să fiu calmă, dar nu mai reuşeam. Tata m‑a luat deoparte.

— Ea nu va sta mult timp aici. Trebuie să reuşeşti să te stăpâneşti. Fă‑o pentru Ryad. Nu pentru ea, nici pentru mine, ci pentru fiul tău.

A plecat, spunându‑le lui Moussa şi mamei sale:

— Vă cer scuze pentru ea!

Dar nu şi eu. Nici nu putea fi vorba s‑o fac şi eu. Abia plecase el, că ea m‑a atacat din nou.

— Acum să duci jos scutecul ăsta!

— Nu! Este un coş de gunoi în casă. În Franţa, aşa se face, voi coborî cu sacul de gunoi când va fi plin.

Ea se aşezase, ghemuită, cu picioarele îndoite, şi mi‑a oferit un spectacol care m‑a siderat.

— Sunt la pământ! O să mă scoată din minţi! O să mă scoată din minţi...

Şi urla litania asta fără încetare. Se zgâria pe faţă. Şi‑a dat jos năframa ca să mă blesteme:

— Leila, una pentru mine, zece pentru tine!

Altfel spus, dacă eu sunt blestemată o dată, tu vei fi de zece ori. Priveam, spunându‑mi: „Doamne, nu e adevărat, nu sunt pe pământ, am un coşmar”.

Tocmai îl schimbam pe Ryad pe masa de înfăşat, din nefericire instalată în salon, când scena nevero­similă s‑a declanşat cu brutalitate. Cu un scutec în mână, cu copilaşul în echilibru, aşteptând, nu mă puteam mişca. Moussa a apărut de nu ştiu unde şi, văzând‑o pe maică‑sa în starea aceea, a făcut o criză de nervi la rândul lui.

Şi‑a rupt cămaşa, se bătea cu pumnii în piept, se zgâria până la sânge... o isterie completă.

— Nu te voi ierta niciodată, i‑ai făcut rău mamei mele, vrei s‑o omori pe mama.

Îi priveam pe amândoi, pe femeia aceea în vârstă, pe bărbatul acela în toată firea, cu ochii măriţi de stupefacţie. Ea s‑a ridicat, m‑a împins violent la perete.

— Nu te voi ierta niciodată! Mi‑ai luat fiul! Îţi jur pe Coran, nu vei rămâne soţia fiului meu, nu‑l meriţi!

Am fost cuprinsă la rândul meu de o furie nebu­nească, probabil că pe termen lung era ceva contagios.

— Eu ţi‑am luat fiul? Cine a luat viaţa celuilalt? Cine l‑a cerut pe celălalt în căsătorie? Cine nu voia să se căsătorească? Cine nu‑l dorea pe el? Vă detest! Vă urăsc pe amândoi! Nu l‑am dorit niciodată pe bărbatul ăsta. E nebun, nu avem nimic în comun! Crezi că fiul tău e un rege, crezi că e de neînlocuit? Există bărbaţi mult mai bine ca el şi eu merit mai mult! El nu mă merită pe mine.

Aş fi putut să spun mai ales că el se folosise de mine pur şi simplu ca să‑şi obţină actele. Dar nici nu mă mai gândeam la asta, atât eram de nebună de furie. Expresia „nu‑l meriţi pe fiul meu” era de nesu­portat pentru mine, nu puteam asculta aşa ceva.

L‑am insultat pe Moussa:

— Tâmpitule! Mi‑ai luat totul, mi‑ai luat totul!

Mă scoseseră din minţi, nu mai vedeam nimic. Am plecat în papuci şi în tricou, am fugit pe scară, am alergat afară în plină iarnă, ningea, şi nu mă gândeam decât la un singur lucru, să mă arunc de la etaj. Dacă ar fi fost un balcon la îndemână, m‑aş fi aruncat în gol.

Am traversat tot cartierul ca o furtună şi m‑am năpustit într‑o cabină telefonică ca s‑o sun pe mama:

— Mamă, ştii ceva? La dracu’, la naiba cu toată lumea! Îţi pierzi fiica, o pierzi definitiv, adio! Ai grijă de Ryad, e tot ce îţi cer.

Nici măcar Ryad nu mai exista pentru mine în momentul ăla. Am traversat zona în fugă. Voiam să mor. Alergam spre şoseaua naţională, vorbind sin­gură: „Hai, aruncă‑te în gol o dată pentru totdeauna”. Voiam să apară un camion şi să mă calce.

În mod ciudat, în cele mai negre clipe din viaţa mea, întotdeauna am întâlnit pe cineva în ultimul moment. A apărut o maşină, cu o prietenă de fami­lie la volan. Juliette. O „mamma” mare şi bună, nea­gră ca abanosul, puternică şi generoasă.

Ea m‑a recunoscut, tremurând pe marginea dru­mului, cu chipul însângerat, pentru că mă lovisem la cap în cabina telefonică.

— Leila? Dar ce faci aici? Ce‑i cu tine?

Suspinam, nu mai puteam articula cuvintele. Vorbele îmi rămâneau blocate în cap. Am avut impresia că devenisem dintr‑odată mută şi că nu voi mai putea vorbi niciodată. Ea încerca să mă facă să urc în maşină, dar eu mă zbăteam într‑o tăcere care mă sufoca. Nu aveam chef nici de ea, nici de maşina ei, aş fi vrut să intru sub roţile unui camion. Să mă strivească, pe mine şi viaţa mea de rahat.

Ea a înţeles că eram realmente în pericol.

— Îţi spun că o să urci în maşina asta. Dacă tre­buie să‑ţi dau o palmă pentru asta, o s‑o fac! Urcă!

Deoarece o respingeam, m‑a prins de după gât şi m‑a ridicat ca pe un fulg.

Eram atât de slabă, iar ea atât de puternică, încât nu i‑a fost greu. M‑a legat de scaunul din spate.

— Să nu te mişti de acolo! Te duc acasă la mine!

M‑a instalat în camera ei şi, când am putut să scot un cuvânt, mă bâlbâiam, implorând‑o:

— Nimeni... să nu anunţi... singură... singură...

Doream să fiu cu adevărat singură, eram pierdută, înnebunită, creierul nu‑mi mai funcţiona.

— De acord, te las aici complet singură, dar te încui! Ascultă‑mă cu atenţie, rămân alături, nu plec nicăieri. Plângi pe săturate, strigă dacă vrei; chiar dacă va trebui să îţi petreci aici toată ziua, nu te vei mişca de aici atâta timp cât nu vei vorbi şi nu vei avea ideile în ordine.

Şi m‑a încuiat cu cheia. M‑am ghemuit pe un fotoliu şi am plâns cu adevărat. Priveam în gol, în unele momente nu mai puteam respira, suspinele mă îne­cau. Astăzi mă întreb de unde mai aveam lacrimi.

În acest timp, mama alertase toţi prietenii şi îi trimisese pe fraţii mei să mă caute. Făceau turul imobilelor. Unul dintre ei a sunat la Juliette.

— Nu, nu, nu am văzut‑o pe Leila, de ce? Ce se întâmplă?

— Nu reuşim să dăm de sora mea. Dacă o vedeţi, trebuie să ne spuneţi.

Juliette ar fi vrut să‑i spună: „Linişteşte‑te, e la mine”. Dar nu ştia ce se întâmpla şi, mai ales, cine mă adusese în starea aceea. Pentru ea, fugisem, era grav, dar încă nu realizase că voiam să mă arunc sub roţile unui camion, pentru că nici măcar nu fusesem în stare să‑i spun.

Am rămas la ea tot restul zilei. După ce mi‑am vărsat toate lacrimile, creierul meu îşi revenea încet-încet. Nu înduram viaţa asta, însă alte fete măritate ca mine, cu de‑a sila, o suportau. Ştiam asta. Eram de părere că ele îşi iroseau şansa de a trăi şi de a fi libere într‑o ţară liberă. Consideram că eu însămi nu eram bună de nimic, trecând de la criza de disperare la fugă, de la criza de tetanie la depresia sinucigaşă. Nu renunţam la luptă, mă zbăteam, însă nu câştigam niciodată. Toţi oamenii care vorbeau despre integrare nu aveau să reuşească niciodată să ne scoată din asta. Nu ştiau cum s‑o facă. Noi însene, fetele din colegii şi din licee, ne lăudam pretinzând că părinţii nu ne vor face aşa ceva „niciodată”... Niciodată nu vom fi măritate forţat cu cineva din zona rurală a Africii de Nord. Pentru că noi vom spune „nu”. Şi totuşi, în cazul unora dintre noi, răspunsul era un „da” forţat. Eram prinse într‑un sistem, unele aveau copii şi aveam impresia că şi ele urmau să facă la fel cu fetele lor. Să perpetueze la nesfârşit ceea ce trăiseră ele însele. Unde era soluţia? De când mă născusem eu, comunitatea musulmană din Franţa nu progresa, ci dădea înapoi.

La şcoală nu văzusem niciodată fete cu văl, dar uite că ele defilau pe stradă.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Cultură

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI
Tema zilei
22:55 COALIȚIA, pe MUCHIE de CUȚIT din cauza lui DRAGNEA? Se întețesc ATACURILE la PSD. „Fără noi NU ar fi FOST” 20:25 Legea offshore I-A ADUS lui Dragnea ÎNCĂ UN DUŞMAN. Noul val din PSD: „Nu contați pe votul meu pentru această porcărie” 14:02 Înregistrare cu un GREU DIN PSD: „Îl cheamă la DNA să spună că domnul preşedinte…” LA CINE SE REFERĂ? Breaking news 13:08 Războiul dintre Carmen Dan și Gabriela Firea s-a mutat la Parchet! L-a turnat omul primarului pe subalternul favoritei lui Dragnea? 13:07 ATENTAT POLITIC EȘUAT. Cum a reușit Liviu Dragnea să scape dintr-o nouă ambuscadă. Editorial de Dan Andronic. 11:35 SCANDAL MONSTRU în direct la Antena 3. EXISTĂ O CÂRTIŢĂ a SRI? În urma dezvăluirilor, CINEVA DIN PSD poate fi exclus. Alertă în politică 09:10 Dragnea şi Firea AU BĂTUT PALMA ÎN CEx pentru un SCOP COMUN. De abia AZI S-A AFLAT! Funcţie importantă... 09:08 Adevărata bombă de la CEx al PSD? LUI TĂRICEANU NU-I VA PLĂCEA... Breaking news în politică 08:49 Victorie amară pentru Dragnea. Există un SACRIFICIU NEŞTIUT. Puciştii vin puternic pe turnantă. NEWS ALERT 08:44 Contribuția noului Binom SRI – Parchetul General la rămînerea lui Liviu Dragnea în fruntea PSD. Gândul lui Cristoiu 08:43 Şi totuşi, FIREA L-A ÎNVINS PE DRAGNEA înainte de CEx. Avem un nou NR. 1 ÎN PSD. Breaking news 17:07 DEZVĂLUIRI incendiare din CEx al PSD. Momentul de COTITURĂ care l-a SALVAT pe Liviu Dragnea de la debarcarea din PSD 13:46 DRAGNEA anunță REMANIEREA: „Nu trebuie să rămână în GUVERN” 13:39 Dragnea A PĂŢIT-O RĂU! SĂ FIE MÂNA PUCIŞTILOR? Numai la asta nu se aştepta şeful PSD... Breaking news politic 12:25 „Problema PSD ului și a lui Dragnea nu este CORUPŢIA, ci PROSTIA ajunsă chiar la rang de VIRTUTE” 12:16 Trădare în CEx al PSD? Declaraţii incendiare ale lui Marian Oprişan: „NU MOR DE DRAGUL LUI DRAGNEA” Breaking news 10:22 Scandalul din CEx ajunge la acuzații grave. Cine din PSD dă de băut PROCURORILOR pentru a scăpa de DOSARE de evaziune FISCALĂ? Alertă 10:22 Previziunea lui ION CRISTOIU despre CEx PSD: „Se va SFÂRȘI prost” 10:21 Firea a aflat detaliile murdare din CEx al PSD. Dragnea va lovi năprasnic, dar ADEVĂRATA BOMBĂ vizează două nume din Guvern 10:20 Băsescu îl face pe Dragnea cu ou și oțet: Atât de nociv încât până la sfârşitul anului va trebui să plece

Articole salvate