Turismul rural devine din ce în ce mai popular. Satele fermecătoare, precum Viscri, atrag tot mai mulți turiști. Oamenii din orașele pline de viață și aglomerate se refugiază în aceste zone rurale, unde se pot relaxa, se pot reconecta cu natura și pot lua o pauză de la agitația urbană. Aproape de Brașov, se află un sat pitoresc, cu biserici fortificate, pășuni vechi de stejari și localnici primitori. Spre lăsarea serii, în acest sat, străzile se umple de copii care urmăresc animalele întorcându-se de pe câmp. În satul Mercheașa, o tânără familie de antreprenori a transformat o casă tradițională în Casa Meburger 279, o pensiune cu o poveste fascinantă.

Silviu și Maria Neculai-Pelei sunt doi tineri căsătoriți care au cumpărat o casă veche din satul Mercheașa și au transformat-o într-o pensiune. Acest sat este locul în care Maria a copilărit și în care turismul nu era existent până de curând. Casa Meburger 279 este un colțișor de rai în care natura este omniprezentă și liberă, liniștea este pătrunzătoare și mirosul de aer curat este copleșitor. Însă, descrierea care i se potrivește cel mai bine acestui loc este una simplă: oamenii fac locul. Pentru că cel mai special aspect al pensiunii Casa Meburger 279, sunt oamenii care i-au dat viață.

Povestea Casei Meburger 279

Povestea pensiunii Casa Meburger 279  începe cu legătura profundă pe care Silviu o are cu satul Mercheașa. Este locul în care el și-a cunoscut soția, pe Maria. Cei doi s-au îndrăgostit iar dragostea lor a dat naștere unui vis. Peisajele pitorești, naturalețea, sălbăticia și libertatea pe care le oferă satul Mercheașa l-au făcut pe Silviu să-și dorească să ofere și altor oameni posibilitatea de a se bucura de el.

Casa Meburger 279 este casa de lângă cea în care a crescut Maria. A aparținut doamnei Katharina Meburger, care a fost „o săsoaică cu suflet mare” ne spune Silviu. Tanti Treni, după cum era strigată de cei din sat, a fost asistentă medicală în război și supraviețuitoare a lagărului de concentrare. Aceasta și-a lăsat o amprentă puternică în comunitatea din satul Mercheașa. Era iubitoare înrăită de copii, primindu-i mereu cu brațele deschise și oferindu-le prăjituri proaspăt scoase din cuptor.

Tanti Treni obișnuia chiar să lase un geam de la parter deschis pentru ca Maria împreună cu sora ei, Elena, să poată intra în casă oricând. „Oamenii și acum vorbesc despre ea. Îmi spun ce om bun era și toată lumea are cel puțin o poveste cu dânsa”, ne spune Silviu. Maria și-a petrecut copilăria alături de doamna Meburger, de la care a învățat și limba germană.

Un drum plin de obstacole

Familia Neculai-Pelei a cumpărat casa în 2018. Tot atunci au depus și cerere pentru obținerea fondurilor din partea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR). Procesul a durat trei ani, dar au reușit să obțină fonduri în valoare de 70 de mii de euro. Această sumă urma să fie primită în două tranșe. Prima, în valoare de 56 de mii de euro la începutul proiectului, iar a doua, în valoare de 14 de mii de euro urmând să fie primită la finalizarea construcției. Însă lucrările au început după un an și jumătate, deoarece abia atunci au primit autorizația de construcții. Întreaga clădire a fost dărâmată, mai puțin fațada. Structura casei era mult prea veche și instabilă, neputând fi recondiționată.

La scurt timp, Pandemia Covid-19 a lovit și le-a dat soților toate planurile peste cap. Întârzierile birocratice și ale materialelor, cât și explozia prețurilor i-au forțat să amâne lucrările. „Am cerut suspendare, dar nu ni s-a aprobat. Nu am avut parte de nici un fel de înțelegere din partea autorităților”, ne spune Silviu.

Pentru a putea termina construcția, familia a căutat ajutor financiar din alte surse, iar în ianuarie 2023, au reușit să deschidă ușile pensiunii Casa Meburger 279.  Din păcate provocările încă nu se terminaseră. Imediat cum s-a încheiat construcția, familia a primit o somație care le cerea să ramburseze cei 70 de mii de euro. „Am făcut eforturi supraomenești să facem rost de acei bani, acumulând datorii de peste 150 de mii de euro. N-am avut de ales. Dacă nu-i înapoiam, pierdeam casa”, povestește Silviu.

O casă cu istorie

„Grinzile ne spun povestea casei”, dezvăluie cuplul. Sub dărâmăturile casei cei doi au găsit o grindă veche pe care scrie „ANNO 1798 AM”,  „AM” fiind inițialele străbunicului doamnei Meburger. Conform acestei bucăți de lemn care a supraviețuit trecerii timpului, casa Meburger a fost ridicată în 1798, acum 226 de ani. Istoria Casei Meburger 279 este complexă și plină de trăirile atât celor care au locuit-o, cât și ale celor care au reconstruit-o.

Pe fiecare perete, pe fiecare bucată de lemn nouă sau veche, se află amprentele lui Silviu și ale Mariei, ale părinților Mariei și ale multor locuitori ai satului. „Am avut suport din partea familiei Mariei și a oamenilor din comunitate. Cu ei am construit întreaga casă, și fără ei nu am fi reușit”, explică Silviu. Familia a transformat un vis într-un proiect comunitar în care întregul sat Mercheașa s-a implicat și a contribuit la realizarea lui. Iar acum, toată comunitatea beneficiază de pe urma lui.

Turismul rural înflorește în sat

Peste drum de Casa Meburger 279, doamna Livia Pălăsan și-a deschis punct gastronomic. Dânsa primește turiștii la masă și îi servește cu preparate tradiționale gătite de ea. În fiecare dimineață ea te așteaptă cu omletă făcută din ouă de la găinușele dânsei, cu pâine de casă și lapte de la văcuțele din sat. Seara, fiind mai răcoroasă în zona aceea, ciorbița e nelipsită. Alți doi locuitori ai satului oferă turiștilor plimbări cu căruța trasă de cai. O altă doamnă vinde telemea făcută de ea. În împrejurimi există, de asemenea, o fermă de animale sălbatice și o livadă de mere bio unde familia adoră să-și ducă oaspeții și să-i răsfețe cu mere dulci și zemoase pe care le pot culege chiar ei din copaci.

Silviu este ghid turistic de profesie, el fiind prima generație de studenți a academiei American Hotel Academy din Brașov. El are, de asemenea, o afacere de închiriere de biciclete electrice. Turiștii care se cazează la pensiunea Casa Meburger pot închiria aceste biciclete pe cont propriu sau pot opta pentru un tur ghidat alături de Silviu. În cadrul acestui tur, oamenii au ocazia să se plimbe cu bicicletele prin pășunea cu stejari seculari unde se află și cel mai prețios obiectiv turistic al satului: Bătrânul Carpaților. Acesta este un Stejar în vârsta de peste 900 de ani, cel mai bătrân din întreaga pășune.

Tineri cu viziune

Pensiunea Casa Meburger 279 are cinci camere, dintre care două sunt superioare iar celelalte trei sunt standard. Prețurile acestora variază între 85 și 100 euro pe noapte. Fiecare cameră are baie privată, un nume propriu și decor unic în stil „Wabi-Sabi”. Pensiunea dispune de asemenea de o sala de mese cu bucătărie și o curte cu grădină. Seara, oaspeții se pot bucura de un foc de tabără în curte și de cerul plin de stele. Silviu ne spune că investiția totală în acest proiect depășește 200 de mii de euro. În 2024 proprietarii au înregistrat o creștere a vânzărilor, cifra de afaceri ajungând până la momentul actual la 40 de mii euro.

Cea mai mare bucurie a Mariei și a lui Silviu este feedback-ul pe care îl primesc de la clienții lor. „Bucuria lor, asta ne face să mergem înainte”, ne povestește Silviu. „Clienții noștri sunt în general oameni care lucrează într-un mediu stresant și agitat, în orașe mari. Vin aici cu dorința de a se odihni, însă noi le punem la dispoziție tot felul de activități. Nu ne-am dorit să oferim oamenilor un spațiu în care să doarmă și atât. Am vrut să creăm un centru de activități, în care să ai ce să faci, să poți explora zona și să simți cu adevărat aceste experiențe.” Cei mai mulți clienți revin iar unii dintre ei s-au întors chiar și a treia oară.

Silviu locuiește în Brașov alături de Maria și cei doi copilași. Weekend-urile și le petrec împreună în Mercheașa. Însă, de când a început să crească numărul de rezervări, primăvara aceasta, Silviu face naveta aproape zilnic între Brașov și Mercheașa. În plus, un astfel de colțișor de rai nu este tocmai ușor de întreținut.

Provocările afacerilor din domeniul turismului rural

„Cea mai mare problemă pe care o avem este cea a lipsei de personal”, explică Silviu. Atât curățenia cât și întreținerea grădinii și check-in-urile clienților sunt gestionate de cei doi soți. „La noi în localitate, oamenii lucrează pe sistem zilier și nu avem nici o garanție că în ziua următoare vor veni la muncă”, adaugă ei.

Dacă în București se simte o lipsă mare pe partea de personal, în special în domeniul HoReCa, ne putem imagina că problema e cu atât mai mare în zonele rurale ale țării. Însă provocările și munca grea nu-i sperie pe tinerii antreprenori. Aceștia au planuri mari de dezvoltare pentru viitor. Își doresc să mai amenajeze câteva spații de cazare, o piscină naturală și poate chiar și un salon de evenimente.

O afacere de suflet

Consider că această pensiune îmbrățișează totalitatea sensurilor care definesc turismul. Acesta nu se rezumă doar la o cameră confortabilă și frumoasă. Turismul înseamnă experiențe. O escapadă memorabilă nu este una în care doar te-ai odihnit, ci una în care te-ai conectat cu natura, te-ai aventurat, ai alergat prin pășune, ai cunoscut oameni și le-ai ascultat poveștile.

Silviu și Maria sunt acei oameni care nu numai că au înțeles acest lucru, dar au și transformat un întreg sat pentru a putea oferi oamenilor aceste experiențe. Și-au creat propria definiție a ospitalității, tratându-și oaspeții ca pe niște prieteni care vin în vizită la ei. Știu că, în general, suntem sfătuiți să facem afaceri cu mintea, nu cu inima. Însă atunci când cineva reușește să le combine și clădește afaceri cu sufletul, trupul, și mintea, acestea devin opere de artă.