Ion Iliescu. Sursa foto: Facebook
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Fostul președinte Ion Iliescu a fost, de departe, figura politică ce a influențat cel mai mult istoria României de la Revoluția din 1989 încoace. A avut trei mandate - 1990-1992, 1992-1996 și 2000-2004, după ce fusese lider de facto al țării și în perioada 22 decembrie 1989 - 20 mai 1990, ca șef al Frontului Salvării Naționale.
Cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Ion Iliescu
Și tocmai de la momentul Revoluției i se trage și celebritatea primei expresii, care a devenit apoi loc comun în limba română: „și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Ion Iliescu”. Vorbele au fost spuse în momentul în care fostul președinte a anunțat componența Frontului Salvării Naționale.
A fost un gest de modestie mimată, având în vedere că numele său era vehiculat ca posibil înlocuitor al lui Nicolae Ceaușescu încă de la mijlocul anilor 80, iar „cel din urmă” a devenit extrem de rapid „cel dintâi”, adică șeful FSN și liderul de facto al țării.
Și tot din acele zile din 1989 datează și o altă expresie, cu adânci înțelesuri politice: „Să sunăm (la Moscova) să spunem cine suntem și ce vrem”.
Poreclele fostului președinte
Prima poreclă pare să-i fi fost dată chiar de tatăl său, Alexandru Iliescu, în onoarea primului lider bolșevic al Rusiei, Vladimir Ilici Lenin. „Când m-am născut, la 3 martie 1930, mi-a spus micul Ilici, și apoi, în același an, a fugit pe urmele lui Vladimir Ilici Lenin, în Rusia, unde a stat până în 1935-1936”, a declarat Iliescu.
Alte porecle foarte cunoscute au fost „Nea Nelu” - hipocoristic de la Ion, „Măi, Dragă" - de la obiceiul fostului președinte de a-și interpela astfel interlocutorii, când era iritat.
„Bunicuţa” pare să fi fost porecla pusă de agenții SPP și apoi circulată, de șefii serviciului și ajunsă la urechile presei. Despre această poreclă, se spune că fostul președinte s-ar fi amuzat.
Și, în fine, ultima poreclă în ordine temporală a fost cea de „bătrânul edec”. Porecla i-a fost dată de un alt fost președinte, Traian Băsescu, în 2006, ca o aluzie la faptul că, la doi ani după ce părăsise Palatul Cotroceni, Ion Iliescu avea încă cea mai mare popularitate și „tracțiune” electorală din PSD.
Celebritatea președintelui era atât de mare încât un model de mașină Dacia s-a numit, popular, „Zîmbetul lui Iliescu”, de la asemănarea cu primele afișe electorale ale politicianului.
„Sinergia faptelor” și nervii vărsați pe jurnaliști
După cuplul de dictatori comuniști Nicolae și Elena Ceaușescu, aproape analfabeți și vorbind extrem de prost limba română, Ion Iliescu era un vorbitor care epata, la concurență cu premierul de atunci, Petre Roman, alt pasionat de neologisme precum „a implementa”, folosit și azi și cu rost, și fără.
Dar, după limba de lemn a comunismului, de care n-a scăpat de tot niciodată nici Ion Iliescu, noul președinte părea totuși o rază de lumină. „Pus astfel în lumină, ancorat in sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului” - a fost prima expresie inutil-barocă ce a rămas în conștiința publică.
Dar tot din prima sa perioadă datează și o altă expresie, de astă dată violentă, rostită la adresa unui jurnalist: „Măi animalule!” Iliescu fusese iritat de jurnalistul Paul Pârvu, de la Constanța.
Recidivele
Fostul președinte a recidivat și mai târziu, tot la adresa ziariștilor. În 2005, când a fost audiat la Parchetul Militar Teritorial Bucuresti în dosarul Revolutiei, a declarat: „Eu nu am fost acolo ca inculpat. Eu văd că sunt măgari în presă care spun că în faza a doua Iliescu va fi inculpat”.
Și tot cu privire la acel dosar, a mai emis o apoftegmă: „Cei care ridică o astfel de problemă nu sunt oameni normali. Dacă cineva ar încerca aşa ceva, ar provoca un protest general în întreaga ţară”.
O altă expresie care a intrat în limbajul cotidian de la Ion Iliescu a fost „sula-n coaste”. Vorbele vin dintr-un moment în care Iliescu era iritat de liderul de opoziție Corneliu Coposu. „Domnu' Copoiu, domnu' Copoiu, nu mai îmi da dom'le cu sula-n coaste!”, a spus fostul președinte în 1990.
Și, deși la finalul carierei politice părea că s-a împăcat cu Regele Mihai, Ion Iliescu l-a alungat pe fostul monarh când acesta a dorit să viziteze România și a declarat că „Monarhia e o relicvă a istoriei”.
Comunist până la capăt
„Nu au avut nimic de-a face cu socialismul ştiinţific, au întinat nobilele idealuri ale comunismului”, a spus la un moment dat Iliescu despre Nicolae Ceaușescu.
„Estul este superior Vestului, fiindcă în Est s-au păstrat cooperativele agricole de producţie”, a fost altă cugetare a politicianului ce pare să fi considerat toată viața că „dictatura proletariatului” (comunismul) este superioară oricărei alte organizări politice și economice.
Nici democrația și alagerile libere nu par să fi fost printre preferințele fostului șef de stat. „Avem și noi o boală în țara asta, iar aceasta este alternanța la Putere. Și chiar dacă există această alternanță la Putere, nu am ajuns să învățăm faptul că ea nu trebuie să întrerupă continuitatea anumitor lucruri”.
Și, după cum zicea o butadă din epocă, „cine-a stat cinci ani la ruși, nu poate gândi ca Bush”, nici proprietatea privată nu-i era pe plac. „Este un moft chestia asta cu «sfânta proprietate privată», restituirea pădurilor este o prostie istorică”, spunea Iliescu în 2001.
„Garantarea proprietăţii ar însemna stoparea dreptului de a-ţi mai înstrăina proprietatea. E corect? Nu-i corect, conform dreptului de proprietate modern. Asta era valabil în feudalism, legarea de pamânt a oamenilor” a fost altă cugetare despre un regim politic pe care nici nu-l înțelegea, nici nu-l accepta.
Gafele în engleză
Deși, spre deosebire de mulți politicieni din zilele noastre, care au probleme grave când încearcă să vorbească într-o limbă străină, Ion Iliescu se descurca decent și în rusă, și în franceză, ba chiar și în engleză, fostul președinte a fost autorul unor gafe amuzante.
Poate cea mai cunoscută este propoziția „The ducks come from the trucks” (n.r. – Rațele vin din camioane), rostită la un summit organizat la Istanbul. Există două interpretări cu privire la intenția lui Iliescu, prima ar fi că a vrut să spună „drugs” (droguri), a doua că ar fi vorbit despre daci (corect: Dacians) și traci (corect: Thracians) .
„Sulaina cenăl” a fost o altă expresie cu care Ion Iliescu a șocat audiența, mai ales că ulterior a spus că dorește să fie „les tehnişăn ănd mor politişăn”.
„Dă spectachiular evolușăn in diarea on istărn iurop end dă fărm determineișăn of Rumeinia tu hev ă market orientid economi” (The spectacular evolution in the area of Eastern Europe and the firm determination of Romania to have a market oriented economy) a fost o altă propoziție spectaculoasă și amuzantă (pronunția pentru „the area” sună mai degrabă a „diarrhea”) rostită de fostul președinte care face și azi deliciul internauților.
Și, în fine, pentru a face trecerea spre atacurile la alți politicieni, nu mai puțin spectaculoase, amintim că Iliescu a produs o traducere - extrem de inspirată - românească a unui concept de politologie: „capitalismul de cumetrie” (crony capitalism). (Trebuie să spargem acest capitalism de cumetrie care s-a format în România unde un grup de indivizi interesaţi parazitează finanţele statului, naţionalizând pierderile lor şi reţinând profitul.)
Iliescu și „prostănacul” Geoană
Una dintre victimele fostului președinte a fost Mircea Geoană, politicianul care a candidat de două ori, fără succes, la președinția României. În 2004, după ce Adrian Năstase a pierdut alegerile prezidenţiale în faţa lui Traian Băsescu, Iliescu l-a numit pe Mircea Geoană “prostănac”, pentru că nu a gestionat bine campania electorală.
„Mircea Geoană s-a purtat ca un prostănac între cele doua tururi de scrutin ale prezidenţialelor, când s-a dus prin ţară şi a spus că UDMR va fi alături de PSD la guvernare", declara Iliescu.
Ulterior, a revenit spunând că el nu l-a numit pe Geoană prost: „Eu am zis «prostănac», nu am zis prost. Un prostănac poate fi un om inteligent care calcă în străchini. Ni se întamplă tuturor”.
Și tot despre Geoană: „E un băiat inteligent, dar este handicapat în zona experienței politicii propriu-zise în conducerea unui partid”. Iar după alegerile din 2009, pierdute de candidatul PSD, a declarat: „Gafa cea mai mare, vizita total nemotivată la Vântu. De ce era nevoie să meargă la Vântu? Că ar fi avut nu ştiu ce informaţii să-i ofere Vântu pe care le-ar fi putut folosi în întâlnire, pe care nu le-a folosit până la urmă”.
Nici fostul premier Adrian Năstase nu a scăpat de limba ascuțită a lui Iliescu. Pe lângă declarația cu „capitalismul de cumetrie”, care se referea la acesta, fostul președinte a declarat, la un moment dat, că „Adrian Năstase a obosit cam repede. Este de ințeles, meseria de premier e obositoare”.
Iar despre Băsescu a avut o părere și mai proastă: „Oamenii care nu sunt capabili să pună mâna pe o carte, care au o aversiune faţă de lectură, şi ştiinţă, şi cunoştinţe, şi ştiu numai să hăhăie şi să meargă la nunţi şi botezuri şi cu sticla în mână, ăştia nu sunt oameni de stat”.
Mulțumirile pentru mineri
Intrăm în zona în care declarațiile se amestecă cu dosarele penale - cele ale Revoluției și Mineriadei, încă nefinalizate, după mai bine de trei decenii.
„Vă mulțumesc pentru ce ați demonstrat și în aceste zile, că sunteți o forță puternică, cu o înaltă disciplină civică și muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu”, le-a spus Iliescu minerilor veniți la București, în iunie 1990.
„Se dă pe seama minerilor, pe nedrept, violența. Nu minerii au provocat atunci violența, ei au fost efectul și nu cauza. Minerii meritau să le mulțumesc, pentru ca poliția capitalei dispăruse iar ei făceau un act civic, de solidaritate si cu instituțiile statului, și cu populația capitalei. Le-am mulțumit minerilor ca să plece din capitală. Din mineriade am invățat cum să construim statul de drept”, s-a apărat, ulterior, Iliescu.
„Cine ar putea să mă judece pe mine în legătură cu Revoluţia română? Să fim serioşi! Tot poporul a simţit că am făcut sacrificii de-a lungul întregii mele vieţi şi că în zilele Revoluţiei m-am implicat în tot acest proces de transformare a ţării. A exprima dubii cu privire la rolul meu în Revoluţie este o chestiune pe care nimeni în România nu ar putea să o ia în serios!” a spus fostul președinte despre celălalt dosar.
Și a adăugat: „A-l privi pe Iliescu ca fiind responsabil pentru cei care au murit în Revoluţie?! Eu am fost o ţintă a celor care trăgeau în zilele Revoluţiei, şi nu organizatorul...”
