Evenimentul istoric
Portretul făcut de CIA generalului român care a penetrat Cortina de Fier. Mesagerul lui Ceaușescu pentru Ronald Reagan s-a sinucis la Revoluție
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Pe 20 octombrie 1986, americanii redactau un material care pregătea una dintre cele mai importante întâlniri militare din anii Cortinei de Fier: primirea ministrului român al Apărării la Pentagon! Am pus semnul exclamării pentru că o asemenea reuniune părea imposibilă în condițiile în care cele mai puternice blocuri militare și politice erau în cel mai fierbinte punct al confruntării lor, cel dintre Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov.
Românul era generalul-colonel Vasile Milea – a cărui biografie o găsiți în acest articolul „Generalul Vasile Milea a fost exclus din partid în 1958. Rolul lui Ceaușescu în reabilitarea și ascensiunea sa”, cel care avea să rămână în funcție până în decembrie 1989 când avea să fie găsit împușcat în sediul C.C..
Oficialul American era generalul William J. Crowe, succesorul lui John W. Vessey, primul conducător al Comitetului Statelor Majore care a penetrat Cortina, fiind invitat la București de ministrul Constantin Olteanu.
Povestea vizitei de la București și cum a ajuns Olteanu să fie considerat un posibil successor al lui Nicolae Ceaușescu o găsiți în ”Succesorii lui Ceaușescu, Ion Iliescu și Constantin Olteanu, „sponsorizați” de Gorbaciov”.
Ceaușescu și „baletul” între marile puteri
Documentul care folosește date culese de CIA este publicat acum pentru prima oară integral arată ”baletul” făcut de Ceaușescu între cei doi coloși care dădeau bătălia finală. Secătuit economic, mai ales de cursa pentru a ține pasul cu americanii în cucerirea spațiului cosmic, Blocul sovietic se pregătea de predare prin politica Glaznost, iar americanii nu mai aveau nevoie de ”aliat, pseudo-rebel” în tabăra Tratatului de la Varșovia.
Prin vizita lui Vasile Milea la Washington, Ceaușescu spera ca măcar Clauza Națiunii celei Mai favorizate să nu îi fie retrasă, din cauza nerespectării drepturilor omului.
Oricum avea să renunțe la ea, doi ani mai târziu, când devenise iminentă retragerea în umr unei anchete a Congresului SUA.
Reproducem integral documentul, o radiografie ce se va dovedi exactă a politicii militare a României Socialiste.
MEMORANDUM PENTRU ARHIVĂ
SUBIECT: Notă informativă privind vizita ministrului român al apărării Milea
(25-31 octombrie 1986)
Această notă informativă a fost redactată de Biroul pentru Analiză Europeană la solicitarea lt. col. Kevin Culhane din cadrul Direcției Politici și Planuri, Divizia Europeană. Documentul este destinat includerii într-un dosar de informare pentru președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore.
20 octombrie 1986
MEMORANDUM
Vizita ministrului român al apărării Milea
(25-31 octombrie 1986)
General-colonelul Vasile Milea, primul ministru al apărării din Pactul de la Varșovia care efectuează o vizită oficială în Statele Unite, sosește la doar 11 luni după ce l-a succedat pe Constantin Olteanu în această funcție. El reprezintă cel mai independent membru al Pactului de la Varșovia.
Începând cu anii 1960, guvernul președintelui Nicolae Ceaușescu a urmat o politică externă care, în limitele toleranței sovietice, diferă uneori de cea a Moscovei. România a încercat să se distingă promovând o serie de idei privind controlul armamentelor care, uneori, erau în contradicție cu cele ale URSS. Se poate anticipa că Milea va face din aceste propuneri un element central al discuțiilor sale la Washington. Ceaușescu a încercat, de asemenea, să mențină relații bune cu SUA și China ca modalitate de a contrabalansa influența puternicului vecin sovietic.
Politica externă a României
Din începutul anilor 1960, România s-a remarcat printr-o politică externă naționalistă care uneori se abătea de la linia sovietică, menținând însă un regim intern stalinist ortodox. Refuzul de a rupe relațiile cu Israelul după războiul din 1967, sprijinul acordat provocărilor chineze și iugoslave la adresa supremației sovietice în mișcarea comunistă mondială și opoziția deschisă față de invazia sovietică din Cehoslovacia au tensionat periodic relațiile României cu aliatul său sovietic.
Bucureștiul a susținut și poziții ale lumii a treia în forurile internaționale, chiar și atunci când acestea se opuneau atât intereselor SUA, cât și celor sovietice. De asemenea, a sprijinit Acordurile de la Camp David dintre Egipt și Israel și s-a alăturat SUA în opoziția față de rezoluțiile ofensatoare din ONU.
În ultimii ani însă, dificultățile economice severe ale României au redus marja sa de manevră în politica externă. Dependența crescută de energia sovietică și incapacitatea de a extinde rapid comerțul cu Occidentul au făcut Bucureștiul mai reticent în a antagoniza Moscova și mai dispus să caute puncte de acord.
Cu toate acestea, Bucureștiul continuă să adopte poziții unice în probleme de control al armamentelor și alte chestiuni și încearcă, prin gesturi simbolice — precum sfidarea boicotului sovietic al Jocurilor Olimpice de la Los Angeles din 1984 — să își demonstreze independența.
• Politicile României provin dintr-un naționalism dur și uneori xenofob, care a făcut dificilă alianța cu inamicii tradiționali Rusia și Ungaria.
• Aceste tendințe au fost accentuate de personalitatea lui Ceaușescu, liderul României din 1965. Naționalist puternic și comunist convins, Ceaușescu dorește să își creeze un rol de mare om de stat internațional, în special în problemele de control al armamentelor.
• Ceaușescu încearcă să mențină relații bune cu SUA și China pentru a contrabalansa influența sovietică.
• Relațiile României cu Occidentul, în special cu SUA, au avut de suferit în ultimii ani din cauza dezaprobării occidentale față de situația gravă a drepturilor omului din România.
Politica de apărare a României
Deși membru deplin al Pactului de la Varșovia, politicile militare ale României, mai ales după invazia sovietică din Cehoslovacia din 1968, au fost în esență defensive. Ele urmăreau descurajarea și întârzierea unei invazii a țării — în special din partea aparentului aliat, Uniunea Sovietică — și minimizarea participării la operațiuni ofensive ale Pactului de la Varșovia.
În cazul unui război NATO–Pactul de la Varșovia, forțele române ar fi limitate la protejarea liniilor interne de comunicație. Doctrina militară a Bucureștiului, cunoscută oficial drept „Apărarea totală a patriei de către întregul popor”, se baza pe modelele chinez și iugoslav și urmărea să crească costul unei invazii pentru orice agresor potențial printr-un război de gherilă prelungit în terenul parțial muntos al țării.
Totuși, dificultățile economice au limitat pregătirea și eficiența potențială a forțelor. Bucureștiul a vândut în străinătate o parte din cel mai bun echipament militar pentru a obține valută și a redus cheltuielile pentru întreținere și instruire. Utilizarea pe scară largă a trupelor pentru sarcini economice, precum construcția de drumuri și recoltarea culturilor agricole, a afectat serios moralul.
România participă minimal la activitățile Pactului de la Varșovia. În ultimii 20 de ani a refuzat să permită exerciții comune terestre pe teritoriul său și nu a contribuit cu trupe la exerciții comune în afara granițelor.
Inițiativele României privind controlul armamentelor
Ceaușescu consideră agenda sa privind controlul armamentelor drept de importanță primordială, iar generalul Milea va face aproape sigur din aceste propuneri un punct central al prezentărilor sale în SUA.
În general, deși România a susținut aproape întotdeauna inițiativele sovietice privind controlul armamentelor, a remarcat și faptul că SUA au făcut propuneri utile și a subliniat că acordurile finale vor rezulta dintr-un compromis între pozițiile SUA și URSS.
În timpul dezbaterii europene privind amplasarea rachetelor INF, România a cerut SUA să nu desfășoare astfel de rachete și URSS să „înghețe” desfășurările de SS-20 și să nu pregătească „contramăsuri”. Bucureștiul a criticat totodată retragerea sovietică din negocierile INF de la Geneva.
Recent, România a sprijinit moratoriul asupra testelor nucleare propus de Gorbaciov și a cerut SUA să răspundă similar. De asemenea, a condamnat constant Inițiativa de Apărare Strategică (SDI).
Punctul central al politicilor lui Ceaușescu privind controlul armamentelor a fost înghețarea și reducerea treptată a bugetelor militare atât în Est, cât și în Vest, precum și dezarmarea convențională și nucleară.
România a anunțat că și-a înghețat oficial bugetul militar la nivelul anului 1983 și că îl va reduce unilateral cu 5% în anul următor, solicitând tuturor statelor NATO și Pactului de la Varșovia să facă același lucru.
România a promovat fără succes și ideea unei Zone Balcanice Fără Arme Nucleare, inițiativă contestată de Turcia. România și Bulgaria au propus și o Zonă Fără Arme Chimice în Balcani.
În ciuda sprijinului puternic pentru controlul armamentelor, România a devenit un important exportator de armament către lumea a treia. Produce propriile tancuri, transportoare blindate și arme de calibru mic și a încercat fără succes să dezvolte un avion ușor de luptă/antrenament împreună cu Iugoslavia.
România nu și-a ales clienții strict ideologic; a vândut arme ambelor părți în războiul Iran-Irak și atât statelor moderate, cât și celor radicale din Orientul Apropiat.
În guvernul extrem de centralizat al României, Milea și ceilalți miniștri execută politica, nu o stabilesc. Ceaușescu ia practic singur toate deciziile importante.
Pe lângă promovarea propunerilor lui Ceaușescu privind controlul armamentelor, Milea va dori să stabilească baza unui dialog continuu între forțele de apărare ale SUA și României.
Obiectivul principal al României prin trimiterea lui Milea în SUA este însă să demonstreze încă o dată independența față de sovietici și să întărească relațiile cu Statele Unite.
