Evenimentul istoric
Corupție în vremea comunismului. Șpaga se dădea în saci de mălai, damigene cu țuică și lemne de foc
Coruptie in vremea comunismului. sursa: Imagine generată prin IA
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Deși propaganda regimului comunist promova imaginea „omului nou”, integru și devotat cauzei socialiste, realitatea din teren era alta. Dictată de o economie marcată de lipsuri și corupție. O lecție a complicităților și a micilor foloase necuvenite.
O notă informativă a Securității din 1957, publicată de CNSAS, deschide o fereastră fascinantă. Pe ea poți arunca o privire spre mecanismele intime ale corupției românești, dintr-o perioadă în care Nicolae Ceaușescu își consolida ascensiunea în structurile de partid. La conducere PMR se afla Gheorghe Gheorghiu-Dej (1901-1965)
Corupție și economie
În imaginarul generației mele, corupția din perioada comunistă este adesea asociată cu anii '80: pachetul de cafea Kent, cartușul de țigări, sticla de whisky sau pilele pentru un post mai bun. Însă sistemul pilelor, cunoștințelor și relațiilor (celebrul „P.C.R.”) nu a apărut peste noapte.
Rădăcinile sale adânci se regăsesc în primii ani ai regimului, când naționalizarea și planificarea economică forțată au creat contextul perfect pentru fraudă, nereguli administrative și mituirea organelor de control.
Un document de arhivă din 1 februarie 1957, emis de Serviciul IV al Ministerului Afacerilor Interne (Regiunea Ploiești), oferă o radiografie impecabilă a modului în care se fura „la stat” și, mai ales, a modului în care inspectorii trimiși să controleze deveneau complici.
Confesiunea unui inginer de modă veche
Scena descrisă de agentul de Securitate Trifan V. pare desprinsă dintr-un film alb-negru. În seara zilei de 28 ianuarie 1957, în compartimentul unui tren care circula pe ruta Văleni - Ploiești, un inginer în vârstă de aproximativ 60 de ani își deschide sufletul în fața unui cunoscut. Pentru acest specialist format, cel mai probabil, în perioada interbelică, standardele etice ale noii ordini sociale erau de neînțeles.
Ca șef de producție la Întreprinderea „Valea Teleajenului” din Văleni de Munte, bătrânul inginer asista neputincios la o fraudă generalizată. Revoltat, el căuta cu disperare o instituție curată: dorea să afle unde are sediul „Controlul de Stat”.
Întrebat de agent de ce ocolește organele de control regionale, răspunsul inginerului deconspiră adevărata plagă a sistemului: lipsa totală de încredere în autorități. Cu un an în urmă, inspectorii veniți în control plecaseră cu portbagajele pline.
Moneda de schimb
Produse de bază și resurse ale întreprinderii:„[Organele de control] au primit cadouri compuse din saci cu mălai, mașini cu lemne de foc, damigene de țuică și tot felul de bunuri pe care le are întreprinderea.”
Într-o Românie intrată în zodia lipsurilor, în care raționalizarea și cotele erau lege, o damigeană de țuică și un sac de mălai deveneau argumente suficiente pentru ca inspectorul regimului să închidă ochii în fața delapidărilor.
Coruptie in vremea comunismului. sursa: Imagine generată prin IA
Tone de materiale doar pe hârtie
Neregulile semnalate la Întreprinderea „Valea Teleajenului” prefigurează marile raportări false din pragul prăbușirii blocului comunist din anii '80. Totul era o ficțiune scriptică.
Întreprinderea trebuia să aibă în stoc 6.800 mc de nisip de cuarț (evaluat la 17 lei pe metru cub) și mii de tone de piatră pentru ipsos. Pe teren? Zero.
Muncă plătită și neexecutată. La carierele de piatră se decontau manopere fictive. Peste 2.800 de tone de piatră de var figurau ca fiind extrase și plătite, dar lipsesc cu desăvârșire.
Folosirea resurselor de stat în beneficiul directorilor. Camioanele unității (sau cele private folosite prin IRTA) cărau materiale direct în curțile șefilor.
Rezultatul acestei scheme? În timp ce muncitorii de rând se confruntau cu rigorile „construirii socialismului”, troica managerială o ducea excelent. Directorul, șeful contabil și șeful serviciului tehnic își construiseră deja case proprietate personală (ultimii doi chiar în Ploiești), folosind materialele și logistica întreprinderii pe care o conduceau.
Soluția Securității: Recrutarea
Finalul notei informative este la fel de cinic și ilustrează perfect logica aparatului represiv. Căpitanul Diță Ștefan nu ordonă o anchetă spectaculoasă pentru restabilirea adevărului sau recuperarea prejudiciului. Prioritatea Securității nu era stirpirea corupției, ci extinderea rețelei de informatori.
Acesta recomandă ca organele locale din Teleajen să organizeze o discuție „discretă” cu inginerul, pentru a extrage informații, fără ca acesta să își dea seama că sursa inițială a fost agentul Trifan V. Omul de bună-credință, care voia doar ca legea să fie respectată, urma să fie transformat, cel mai probabil, într-o rotiță a sistemului de supraveghere.
Nota Securității din 1957. sursa: CNSAS
Corupția ca supapă a sistemului
Acest document din 1957 publicat de CNSAS demonstrează că regimul comunist, care avea să fie condus din 1965 de Nicolae Ceaușescu, a moștenit și a exacerbat un sistem profund corupt. Centralizarea totală a economiei a oferit managerilor de întreprinderi puteri discreționare, transformându-i în mici „feudați” locali.
Mălaiul, lemnele de foc și țuica din Teleajenul anului 1957 au deschis calea către marea corupție instituționalizată de mai târziu.
Sistemul nu a picat doar din cauza ideologiei, ci și pentru că era ros pe dinăuntru de propriii săi gestionari, prinși într-o complicitate structurală în care legea se măsura în metri cubi de nisip fictiv și se plătea în damigene.
Recomandările noastre
