Interzicerea Partidului Comunist în 1991. Decretele lui Boris Elțin și Prăbușirea PCUS

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

În urma tentativei eșuate de lovitură de stat organizată de Comitetul de Stat pentru Starea de Urgență la mijlocul lunii august 1991, președintele Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse, Boris Elțin, a semnat o serie de decrete decisive care au pus capăt activității Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și a ramurii sale din Rusia, Partidul Comunist al RSFSR.

La două zile după eșecul puciului, pe 23 august 1991, Elțin a emis decretul privind suspendarea activităților Partidului Comunist al RSFSR, urmat pe 25 august de decretul privind proprietatea PCUS și a Partidului Comunist al RSFSR, act care a impus interdicția tuturor tranzacțiilor cu patrimoniul partidului.

Suspendarea activităților Partidului Comunist al RSFSR

Partidul Comunist al RSFSR își desfășura activitatea pe teritoriul republicii fără a fi înregistrat conform procedurii legale stabilite. În timpul crizei din august, formațiunea a sprijinit Comitetul de Stat pentru Starea de Urgență în URSS, entitate neconstituțională care a executat o lovitură de stat și l-a înlăturat cu forța din funcție pe președintele URSS, Mihail Gorbaciov.

Prin participarea directă a organelor republicane, teritoriale și regionale ale partidului, au fost create comitete de urgență locale, fapt ce a constituit o încălcare gravă a Legii URSS privind Asociațiile Obștești. În plus, organele de partid din republici, teritorii și regiuni s-au amestecat în mod repetat în activitățile judiciare, contrar Constituției RSFSR, și au obstrucționat implementarea Decretului Președintelui RSFSR din 20 iulie 1991 privind încetarea activităților structurilor organizatorice ale partidelor politice și mișcărilor sociale de masă în organele, instituțiile și organizațiile de stat ale RSFSR.

Tesla a prezentat mașina care zboară. Roadster face acrobații în aer și promite 100 km/h în mai puțin de o secundă. Foto&Video

Cum au devorat bolșevicii partidele de stânga din România. Document CIA

Pe baza acestor încălcări, s-a dispus ca Ministerul Afacerilor Interne al RSFSR și Parchetul RSFSR să efectueze o anchetă asupra activităților neconstituționale ale organelor de partid, materialele urmând să fie trimise autorităților judiciare. Totuși, ordinul acordat Ministerului de Interne de a desfășura această anchetă a fost ulterior declarat neconform cu Constituția Federației Ruse prin Rezoluția Curții Constituționale a Federației Ruse din 30 noiembrie 1992, numărul 9-P.

Până la soluționarea definitivă de către instanță a problemei neconstituționalității acțiunilor partidului, activitățile organelor și organizațiilor Partidului Comunist al RSFSR au fost suspendate. Ministerul Afacerilor Interne a preluat sarcina de a asigura siguranța proprietății și fondurilor partidului, iar Banca Centrală a RSFSR a primit dispoziția de a bloca toate operațiunile care implicau cheltuieli de fonduri din conturile de partid.

Naționalizarea proprietății de partid

În strânsă legătură cu dizolvarea Comitetului Central al PCUS și suspendarea activităților Partidului Comunist al RSFSR, decretele prezidențiale au declarat drept proprietate de stat a RSFSR toate bunurile imobiliare și mobile aparținând PCUS și Partidului Comunist al RSFSR. Această măsură a vizat inclusiv fondurile în ruble și valută străină plasate în bănci, companii de asigurări, societăți pe acțiuni, societăți mixte și alte instituții situate pe teritoriul RSFSR sau în străinătate. Pentru fondurile PCUS aflate în afara țării, s-a stabilit că distribuirea lor urma să se facă prin acord între republici, ulterior semnării Tratatului de Uniune.

Această clauză referitoare la patrimoniu a fost reevaluată ulterior de instanța supremă de control constituțional. Prin Rezoluția Curții Constituționale din 30 noiembrie 1992, numărul 9-P, s-a decis că măsura nu a fost conformă cu Constituția Federației Ruse în ceea ce privește acea parte a proprietății al cărei proprietar legal era PCUS, precum și pentru proprietățile care se aflau în posesia și utilizarea organelor de partid, dar al căror proprietar de drept nu fusese încă stabilit.

În vederea punerii în aplicare a decretului din 25 august 1991, Banca Centrală a RSFSR, Banca pentru Comerț Exterior a RSFSR și Ministerul Finanțelor al RSFSR au primit un termen de douăzeci și patru de ore pentru a prelua controlul strict asupra tuturor fondurilor depuse la Banca de Stat a URSS, Vneșeconombank a URSS și Ministerul Finanțelor al URSS, fiind sistată orice utilizare a lor fără un ordin special prezidențial sau guvernamental.

Suspendarea activităților PCUS pe întregul teritoriu al Uniunii Sovietice

Prezidiul și structurile centrale ale Uniunii Sovietice au analizat la rândul lor desfășurarea evenimentelor din noaptea de 18 spre 19 august 1991, când Comitetul de Stat pentru Starea de Urgență a decretat starea de urgență în mai multe zone ale URSS. Prin această acțiune s-a încălcat direct Constituția URSS și Legea URSS privind regimul juridic al stării de urgență.

Memorandumul de la Budapesta - Bill Clinton, Boris Ieltin, Leonid Kravciuk / sursa foto: wikipedia

Pucisții au fost susținuți activ de Secretariatul Comitetului Central al PCUS, care a recomandat comitetelor centrale, regionale și teritoriale de partid să sprijine deciziile Comitetului de Urgență. În paralel, inacțiunea și complicitatea celor mai înalte organe de stat, precum Prezidiul Sovietului Suprem al URSS, Comitetul Sovietului Suprem pentru Apărare și Securitate sau Comitetul pentru Coordonarea Agențiilor de Aplicare a Legii, au blocat convocarea imediată a unei sesiuni parlamentare de urgență. Mai mult, conducerea Procuraturii URSS s-a alăturat loviturii de stat, instruind procurorii din țară să recunoască acțiunile ilegale ale conspiratorilor și perturbând semnarea Tratatului de Uniune.

Prin Rezoluția Sovietului Suprem al URSS din 29 august 1991, numărul 2371-I, privind situația apărută în țară în legătură cu lovitura de stat, acțiunile puciștilor au fost calificate oficial drept o lovitură de stat, iar actele lor au fost declarate lipsite de forță juridică. Parlamentul unional a recunoscut ca fiind imperfectă structura organelor de drept și practica selecției cadrelor de conducere, solicitând modificarea Constituției URSS pentru protejarea ordinii constituționale.

Cu această ocazie, a fost declarată invalidă Legea URSS din 24 septembrie 1990 privind măsuri suplimentare pentru stabilizarea vieții economice și socio-politice a țării, act ce îi acorda anterior puteri suplimentare Președintelui URSS. În baza articolului 3 din Legea URSS privind asociațiile obștești, activitățile PCUS au fost suspendate pe întreg teritoriul URSS, depozitele bancare au fost blocate, iar Parchetul URSS a fost însărcinat să ancheteze tentativele de schimbare violentă a ordinii de stat.

Interzicerea definitivă a PCUS în Rusia

Audierile publice desfășurate în Sovietul Suprem al RSFSR au concluzionat că PCUS nu a funcționat ca un partid politic veritabil, ci ca un mecanism paralel de exercitare a puterii dictatoriale prin fuziunea cu structurile de stat. În baza articolelor 7 și 121-4 din Constituția RSFSR, s-a decretat încetarea definitivă a activității PCUS și a Partidului Comunist al RSFSR pe teritoriul rus, precum și dizolvarea tuturor structurilor lor organizatorice.

Cu privire la măsura desființării organelor de partid, Rezoluția Curții Constituționale a Federației Ruse din 30 noiembrie 1992, numărul 9-P, a stabilit ulterior că măsura dizolvării nu a fost conformă cu Constituția în ceea ce privește organizațiile primare ale Partidului Comunist formate pe principiul teritorialității.

Decretul a specificat clar că organele executive și procuratura trebuiau să excludă urmărirea penală a cetățenilor doar pentru simpla apartenență la PCUS, fiind refuzate interdicțiile profesionale colective. În privința patrimoniului, Consiliul de Miniștri al RSFSR a fost însărcinat cu preluarea definitivă a fostelor bunuri de partid, Curtea Constituțională confirmând ulterior legalitatea transferului doar pentru bunurile care aparținuseră de drept statului, finalizând astfel cadrul juridic al dizolvării aparatului comunist.