Dictatorii se tem de Francmasonerie. Află de ce, din cea mai recentă carte a jurnalistului Dan Andronic

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Dictatorii se tem de Francmasonerie. Motivația poate fi una care pornește de la elemente simple, dar poate merge până la situații complexe. Deși nu este o axiomă, putem spune că dictatorii se tem de tot ce nu pot controla.

De ce se tem dictatorii de Francmasonerie

În Francmasonerie se intră prin inițiere. Se parcurg trepte, nu înainte de a fi analizată certitudinea că un aspirant poate fi sau nu inclus în Francmasonerie. Dictatorii se tem de Francmasonerie indiferent că sunt fasciști,naziști sau comuniști. Cartea jurnalistului și istoricului Dan Andronic, „Anatomia Urii. Discursul antimasonic, de la prejudecată, la propagandă și violență” a apărut recent, în 2026, la Editura MLNR și a fost lansată pe 17 septembrie 2026, la București.

Autorul a explicat de ce a pornit pe acest drum, deloc ușor, acela de a analiza ura față de Francmasonerie:

„E o carte care a plecat aproape de la o joacă. [...] Eram tare curios să văd de unde s-a ajuns la aberațiile pe care le auzeam în mod constant. [...] Nu este o istorie comodă, dar e o istorie care trebuie înțeleasă. Istoria nu se repetă, ci oamenii fac aceleași greșeli în situații identice și obțin același rezultat. E o carte în care nu-i vorba despre antisemitism, nu-i vorba despre antimasonerie, ci este vorba despre oameni. Despre modul în care cuvintele ajung să treacă de la prejudecată la violență”.

Anatomia Urii, cartea care vorbește despre inventarea dușmanului. sursa: EVZ

Ura lui Hitler și Stalin față de Francmasonerie

Hitler se temea de Francmasonerie din cauza elementelor care o legau de cultura tradițională a evreilor. Ideea zidirii, a Templului, a frăției nu îi conveneau unui dictator care împărțise oamenii în „superiori” și „inferiori”. Îl speria ideea de mister și de inițiere. Se considera el un arhitect al unei lumi, nu avea nevoie de „concurență”.

Stalin avea o ură față de Francmasonerie pe baza educației ortodoxe. Fusese un elev de seminar teologic exmatriculat pentru activități revoluționare. Caucazian, jefuind diligențe, spărgând bănci, „Koba” îi ura pe cei de care aflase că „ar controla bogății”.

Carol al II-lea și unealta sa, Miron Cristea

Carol al II-lea l-a avut ca sfătuitor în ale istoriei, pe Nicolae Iorga. Pe Patriarhul Miron Cristea l-a văzut ca pe mijlocul de a aservi Biserica lui însuși. De aceea, afurisenia din 1937, a Masoneriei de către Patriarh i-a permis să fie candidatul esențial pentru titlul de Prim Ministru în februarie 1938.

Dacă România Mare s-a făcut cu sprijinul Francmasoneriei, dispariția sa a fost datorată și izolării României față de Francmasonerie începând din 1937. Nu neapărat că ar fi făcut cineva rău României în mod deliberat. Răul lovește și atunci când cine ar putea să avertizeze, să-l prevină sau să lupte cu el nu o poate face. Semnalele care, de regulă ar fi putut salva România nu au fost luate în calcul deși au existat. O dată stabilit că „e rău” cineva, acel cineva, în mintea celui ce l-a considerat rău, nu poate face bine. Ori, Carol al II-lea nu a ascultat și nici alții nu s-au mai obosit să-l avertizeze. Restul, se știe.

A fost Ceaușescu francmason?

Dan Andronic lămurește această problemă. Licio Gelli, om de încredere al dictatorului fascist Benito Mussolini a fost după moartea dictatorului, un prosper om de afaceri. Loja Propaganda Due a antrenat interese politice, diplomatice a facilitat întâlniri la cel mai înalt nivel.

În mod cert, Ceaușescu nu a fost francmason. Faptul că s-au documentat contacte între Gelli și Ceaușescu, a fost explicat prin ideea că Nicolae Ceaușescu, devenit un campion al luptei contra influenței sovietice avea nevoie să i se deschidă uși pe care diplomații lui nu le puteau deschide.

În plus, Dan Andronic îl citează pe Maestrul Horia Nestorescu-Bălcești, poate cel mai cunoscut istoric al Francmasoneriei din România care a spus clar că Nicolae Ceaușescu nu a fost francmason:

„Este o gogoriță! Un dictator nu putea fi inițiat în masonerie, mai ales că era un dictator comunist”.

Concluzia jurnalistului Mirel Curea

Puteam să vin cu o concluzie personală, dar consider că Mirel Curea a surprins cel mai bine esența cărții lui Dan Andronic:

„Cei care îmi împărtășesc nedumeririle, au la îndemână cartea recent apărută. Minuțios întocmită, ea le va lămuri nu doar resorturile urii anti-masonice de pe meleagurile noastre, ci și pe cele de ordin general, care duc la transformarea omului în lup sângeros față de semenii lui. Cititorul va înțelege, cu exemple cât se poate de clare, care sunt mecanismele de propagandă și manipulare, în măsură să-l transforme pe om într-o fiară sângeroasă, să-l facă să decadă dintr-o condiție presupus superioară. Peste toate, cartea scrisă de Dan Andronic este una despre cum prostirea oamenilor poate avea efecte criminale. Este deci foarte actuală.”

Rămân și eu la concluzia de mai sus: cartea lui Dan Andronic este foarte actuală.