Comoara ascunsă în pardoseala Mănăstirii Dragomirna. Piatra care vine din Grecia antică

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Mânăstirea Dragomirna este una din mânăstirile cunoscute din nordul Moldovei. Nu este cunoscută atât prin valoarea ei creștină și confesională cât pentru un element istoric, o adevărată comoară care se află în pardoseala bisericii mânăstirii.

Mânăstirea Dragomirna, destinația unui obiect de patrimoniu

Mânăstirea Dragomirna a fost ridicată cu o incintă fortificată prin strădania Mitropolitului Moldovei Anastasie Crimca. Locația a fost aleasă pe raza localității Mitocu Dragomirnei, lângă pădurea Dragmirna. Mânăstirea se află la 12 km nord de Suceava. Perioada ctitoririi sale este debutul secolului al XVII-lea, undeva la 1602-1609.

Aflată pe drumul circuitelor comerciale nord-sud, cu timpul, la Dragomirna si-au aflat locul numeroase obiecte, dintre care unele cu o mare valoare istorică. Printre ele, în pardoseala nartexului  bisericii principale, s-a descoperit o piatră purtând o scriere greacă. Semnul distinctiv al lespezii de piatră era prezența unei succesiuni de trei coroane de lauri.

Mânăstirea Dragomirna și Byzantion

În martie 1885, la Leipzig, într-o revistă dedicată epigrafiei (științei inscripțiilor pe material dur), a apărut pentru prima dată transcrierea textului, inscripției de la Dragomirna. Limba era elina sau greaca veche. De fapt, vorbim de dialectul ionic-attic, specific Atenei și Ioniei. Perioada este epoca elenistică, undeva în secolul III î.Hr.

Cel mai mare pericol la zborul cu avionul. Puțini se gândesc la asta

Rugăciune satanistă la ședința unui consiliu local din SUA. Urarea „Trăiască Satan” a declanșat proteste

În limbaj de specialiști, lespedea se numea după denumirea greacă „telamon”, adică piatră inscripționată, În latină i s-ar fi spus „stela”. Este un text legislativ de o importanță extraodinară. Mai exact vorbim de un decret sau „psephisma”. Decretul este unul de „proxenie”. Azi, în greaca modernă, „proxenos” înseamnă „consul” iar „proxenia” înseamnă „consulat”.

La data emiterii decretului, „proxenia” era calitatea de cetățean oferită de o cetate greacă unui cetățean al altei cetăți grecești. Din păcate, textul vătămat nu menționează care cetate a dat decretul. În schimb, știm că titularul decretului era Epikrates, fiul lui Nikoboulos din Byzantion. Adică din cetatea unde se va ridica în secolul IV d.Hr., Constantinopol, Istanbul de azi.

Valorificarea științifică în România

Grigore Tocilescu a publicat în România, textul inscripției în 1887. În anii 50-60 ai secolului XX, istoricul D,M.Pippidi considera că orașul care ar fi putut să-i ofere cetățenia unui grec din Byzantion putea fi Histria sau Tomis. Erau două cetăți fondate de Milet în secolee VII-VI î.Hr, de către metropola Milet (vestul Asiei Mici).

Asta, datorită aspectului textului, care seamănă cu alte decrete de proxenie de la Histria (lângă Istria, jud. Constanța) și Tomis (Constanța de azi).

Ce era un decret de proxenie?

Decretul de la Dragomirna conferea titularului, arhitectul Epikrates calitatea de cetățean de elită al noii cetăți. Probabil, el venise acolo în interes de serviciu (la Tomis sau Histria). Byzantion ca și Kallatis (Mangalia) era colonie fondată de dorieni, înrudiți cu milesienii (ionieni) în marea familie a elenilor.

Se știe că Byzantion și Kallatis s-au confruntat pentru a controla centrul comercial de la Tomis (nu era încă un oraș clasic de tip polis). Histria s-a amestecat în conflict în secolul III î.Hr. fie pentru a ajuta Kallatis, fie pentru a apăra Tomis, pentru că se crede că Histria ar fi putut ea să întemeieze Tomis. Posibil că în acest context, arhitectul Epikrates să fi ajuns de la Byzantion la Tomis sau la Histria unde să își ofere serviciile de arhitect, pentru posibile acțiuni de restaurare a unor elemente afectate de conflictul menționat

Cum a ajus piatra la Dragomirna?

Inscripția ar fi putut ajunge la Dragomirna prin intermediul unor călugări sau negustori care ar fi refăcut traseul dinspre Dobrogea spre Moldova. La fel de bine, se putea ca piatra respectivă să fi ajuns anterior la Brăila sau Galați de unde să fi fost dusă spre Suceava și la Mânăstirea Dragomirna.

Probabil scrisul și aspectul i-au determinat pe constructori să o folosească drept piatră de lespede pentru pardoseală. Așadar, ea ar fi putut ajunge la jumătatea secolului al XVII-lea în nordul Moldovei.