Sursa: EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Nu sunt deloc un cunoscător al trecutului și prezentului acestor oameni, știu foarte puține despre ceea ce-i mână astăzi pe masonii de la noi și de oriunde. Am înțeles însă care a fost rolul lor în formarea României ridicată în poziție bipedă și cred cu tărie în rolul pozitiv al elitelor puse pe treabă în slujba țărilor și popoarelor lor. Cele ce nu le-am putut înțelege în ruptul capului, au fost motivele pentru care periodic francmasonii au fost diabolizați și persecutați, uneori în cel mai crâncen mod cu putință. M-a dumirit - vorba lui Petre Țuțea - cartea lui Dan Andronic, „Anatomia urii”.
Marius Petrescu și Raul Alexandrescu. Primul, bibliotecar la Biblioteca Academiei Române. Al doilea, custodele Depozitului de presă de rezervă al aceleiași instituții. Ce bine îmi pare să-i pomenesc! Mi-au fost buni prieteni, au însemnat enorm pentru mine și au lăsat urme memorabile în scris și nu numai. Știau totul despre comorile adăpostite acolo unde lucrau. Cotidianul Evenimentul Zilei a fost conceput pe terasa Depozitului.
Un loc de poveste
Acolo, la umbra unui nuc de poveste, ziarul care avea să cucerească fără drept de apel publicul anilor `90 ai secolul trecut, și-a cunoscut înaintașii și a prins conturul știut. Cu o echipă de câțiva jurnaliști care aveau să devină truditorii principali ai celebrului cotidian, Ion Cristoiu a schițat principalele trăsături ale proiectului său, inspirat de dinamismul profesionist al presei interbelice, „adevărata presă” așa după cum spunea. Colecțiile ziarelor Universul și Dimineața, dar nu doar ele, au devenit bunicii unui nepot apărut pe lume renăscut din rumegușul presei comuniste. Ghizi printre kilometri de rafturi încărcate cu memoria scrisă a neamului ne-au fost cei doi, Raul și Marius.
Marius și Raul
Mi-au fost colegi încă din 1990, la săptămânalul Zigzag, o altă legendă a presei românești post-decembriste. Între două șprițuri la Restaurantul Casei Scriitorilor, aflată peste drum de Biblioteca Academiei, mă inițiau în tainele cărților și publicațiilor tipărite înainte ca tancurile sovietice să ne fericească dinspre răsărit. Despre majoritatea nu auzisem vreodată sau doar aflasem indirect că ar fi existat.
Fondul „Secret”
Cele mai multe, în mod sigur cele mai interesante, zăceau zăvorâte „sub pecetea tainei”. Fuseseră trecute la „Fondul Secret” în anul 1948, unul în care cărțile și publicațiile interzise de cezura comunistă din motive politice au primit cota specială „S”, inaccesibilă publicului larg. Intrarea la acel fond nu se putea obține decât în baza unor aprobări speciale, iar consultarea solicitată nu putea avea loc decât într-o sală special amenajată.
Nu știam mai nimic
Dar să vin la temă. De la Marius și Raul am aflat detalii despre Masoneria Română, despre rolul ei în nașterea și consolidarea României moderne. Nu aveam nici cea mai vagă idee cu privire la faptul că relația dintre francmasonerie și edificarea României moderne reprezintă cel mai important capitol al istoriografiei naționale. Cu atât mai puțin știam că majoritatea marilor proiecte politice și culturale din secolul al XIX-lea au fost concepute, promovate și implementate de lideri formați în lojile masonice europene.
Adevărații autori
În cărțile și manualele de istorie citite și studiate de mine la școală nu scria că Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor de la 1859, Independența și Regatul României din 1877–1881 și Marea Unire din 1918, i-au avut pe masonii români drept autori și principali protagoniști. Aflam astfel cu stupefacție date certe, solid documentate, cu privire la faptul că în secolul al XIX-lea și începutul celui următor, masoneria în România nu a fost o societate secretă ocultă orientată spre interese de grup, ci o forța trans-partinică cu scop principal modernizarea României. Mai aflam și că membrii ei au urmărit scoaterea țării de sub influența orientală și integrarea ei deplină în modelul cultural și politic occidental.
O ceață și mai densă
De altfel, cei doi colegi de redacție au scris pe această temă încă din primele numere ale săptămânalului Zigzag. Contraziceau absolut tot ceea ce știam, aflam lucruri diametral opuse celor auzite din puținele referințe istorice apărute în perioada comunistă - era un subiect tabu - singurele la care aveam acces. Ele îmi proiectaseră o imagine fumegoasă, potrivit căreia masonii români erau niște dubioși, care adunați în reuniuni bizare unelteau împotriva țării, ziceau unii, chiar a lui Dumnezeu, ziceau alții. După ce Raul și Marius m-au dumirit, am fost și mai în ceață.
De unde atâta ură?
Păi, mi-am spus, dacă au făcut atât de multe lucruri bune - este clar că le-au făcut, pentru că și în manualele de Istorie este consemnat, fără să se spună că au fost masoni, cam toți cei care au clădit România modernă - atunci de ce au fost atât de persecutați? Atâta lucru pricepusem, în istoria României, francmasonii au fost prigoniți în mod sistematic de către toate regimurile totalitare și dictatoriale din secolul al XX-lea. Nu i-a iertat nici dictatura regală, nici cea legionaro-fascistă și nici regimul comunist. Cu strângere de inimă, aflasem că nici Biserica.
Chiar și Sfântul Sinod
O hotărâre oficială a Sfântului Sinod din 1937 a osândit francmasoneria ca fiind o organizație secretă cu o doctrină incompatibilă cu învățăturile creștine, considerând-o un pericol pentru credință. În toate aceste privințe, m-a lămurit pe deplin edificator, impecabil documentat și într-un stil literar nud de orice prețiozitate inutil-savantă, cartea lui Dan Andronic. O dată în plus, virtuțile istoricului exersat în jurnalism își arată valoarea. Autorul știe să sape precum un arheolog și să-și expună descoperirile cu claritatea gazetarului cu gândul doar la cititor, nu la consumatorii de bule vide, ambalate în file rupte din dicționarele de filosofie și de neologisme.
O carte cum nu se poate mai actuală
Cei care îmi împărtășesc nedumeririle, au la îndemână cartea recent apărută. Minuțios întocmită, ea le va lămuri nu doar resorturile urii anti-masonice de pe meleagurile noastre, ci și pe cele de ordin general, care duc la transformarea omului în lup sângeros față de semenii lui. Cititorul va înțelege, cu exemple cât se poate de clare, care sunt mecanismele de propagandă și manipulare, în măsură să-l transforme pe om într-o fiară sângeroasă, să-l facă să decadă dintr-o condiție presupus superioară. Peste toate, cartea scrisă de Dan Andronic este una despre cum prostirea oamenilor poate avea efecte criminale. Este deci foarte actuală.
Recomandările noastre
