Un memorandum înaintat șefului CIA, în aprilie 1986, îi indica drept posibili conducători ai României pe Ion Iliescu și pe Constantin Olteanu, fost ministru al Apărării ceaușiste și fost primar al Bucureștiului

Cine o să-i ia locul lui Ceaușescu? Asta era întrebarea care îi frământa pe mulți înainte de 1989. După Revoluție, intrebarea care i-a bântuit pe mulți a fost: De ce i-a luat Iliescu locul lui Ceaușescu?

Așa cum românul de rând nu a avut acum 30 de ani răspunsul corect la prima întrebare, nu cred că îl va avea nici pe cel de la a doua prea curând. Totuși, parcurgând documentele desecretizate ale spionajului american, aflăm că americanii aveau răspunsul la prima enigmă încă din 1986. Nu e primul astfel de document care apare pe această temă.

În urmă cu puțin timp, pe 2 ianuarie, Evenimentul Zilei a publicat amănunte despre o ședință ținută pe 22 decembrie 1986 în care s-a discutat tocmai subiectul morții lui Nicolae Ceaușescu, președintele României având la acea dată 68 de ani, adică nu era chiar la o vârstă la care să-i aștepți decesul natural.

Documentul prezentat azi este un memorandum adresat șefului CIA, la acea dată fiind în funcție Bill Casey (avea să moară un an mai târziu, în 1987). Autorul materialului este asistentul ofițerului de informații pentru Europa. Ce mai e de spus, înainte de a citi documentul?

Poate că președintele Americii era Ronald Reagan, iar URSS era condusă de Mihail Gorbaciov, care, la un an de la preluarea puterii, pornise deja politica sa de „glaznost” care, în final, avea să ducă la prăbușirea comunismului și a Uniunii Sovietice.

Povești necoroborate

Documentul este intitulat: „Zvonuri privind imixtiunile lui Gorbaciov”.

„Rezumat: S-au întețit de la începutul acestui an speculațiile privind imixtiunile lui Gorbaciov pentru a influența succesorii lui Ceaușescu.

În esență, zvonurile spun că Gorbaciov caută să îi sponsorizeze pe demnitarii (precum fostul ministru al Apărării Olteanu și Ion Iliescu, cândva un lider popular al tineretului, acum căzut în dizgrație) care teoretic ar putea deveni contracandidați pentru o conducere post-Ceaușeascu slăbită. Poveștile au rămas necoroborate...”

Al doilea „challenger" abia fusese executat

Acum știm care dintre cei doi din lista foarte scurtă de nume a ajuns să preia conducerea post-Ceaușescu, fostul lider al Uniunii Tineretului, ajuns director de editură cât a fost în dizgrație, deja fostul președinte al României, Ion Iliescu. Sigur că este interesant că există un document oficial care spune că în 1986 americanii îl considerau un favorit al rușilor pentru a conduce România.

Al doilea personaj din enumerare este mai puțin cunoscut publicului larg. Este vorba de generalul Constantin Olteanu, care a fost ministru al Apărării Naționale din martie 1980 până în decembrie 1985. Mai exact, până pe 16 decembrie 1985, când Nicolae Ceaușescu l-a chemat la el și i-a spus: „Mergi pe linie politică!” și l-a făcut prim-secretar și primar al Bucureștiului.

S-a speculat mult despre schimbarea bruscă a generalului Olteanu, dar el leagă evenimentul din 16 decembrie 1985 de faptul că dezvoltase relații cu un înalt oficial al... Pentagonului. Lucru greu de imaginat în acea perioadă, când Cortina de Fier despărțea NATO de Tratatul de la Varșovia. Culmea e că relația cu oficialul de la Pentagon fusese făcută cu știrea lui Ceaușescu, președintele român încercând de ceva timp să refacă relațiile cu SUA din perioada administrației Reagan.

Șeful Pentagonului „străpunge” Cortina de Fier

Descrierea vizitei generalului american la București am găsit-o în cursul lui Constantin Olteanu, „Relațiile Militare Externe ale Romaniei în Sec.XIX-XX”, la pag 116: „1985 – ne-a vizitat țara o delegație a armatei SUA condusă de generalul John W. Vessey jr, preşedinte al Comitetului Întrunit al şefilor de State Majore. Generalul John W. Vessey a fost însoțit de un grup de ofițeri din diferite arme. De asemenea, generalul John W. Vessey a venit în această vizită împreună cu soția, doamna Avis Vessey.

La discuțiile ce s-au purtat la Ministerul Apărării Naționale şi la Ministerul Afacerilor Externe, precum şi la unele activități protocolare a fost prezent şi ambasadorul S.U.A. la Bucureşti, David D. Funderburk. Demnitarul militar american era veteran al celui de-aldoilea război mondial la care luase parte, ca ofițer (participase la luptele din Africa şi din Italia împotriva trupelor germane şi italiene, perioadă despre care a relatat multe lucruri interesante).

Era un om profund şi calculat, deschis dialogului, modest în raport cu funcția şi armata pe care o reprezenta. În timpul discuției cu şeful statului, cu ocazia primirii, generalul John W.Vessey a făcut aprecieri pozitive la adresa relațiilor româno - americane, a avut cuvinte elogioase pentru modul în care a fost organizată vizita, pentru ceea ce a văzut în România, pentru caracterul deschis şi util al dialogului purtat cu militarii români.

Reuşita vizitei delegației militare americane rezulta elocvent şi din comunicatul dat publicității, în care se sublinia că „În cadrul întrevederii au fost evocate bunele raporturi dintre România şi Statele Unite ale Americii, exprimându-se dorința de a se acționa pentru dezvoltarea şi diversificarea lor pe baza principiilor deplinei egalități îndrepturi, respectării independenței şi suveranității naționale, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc.

S-a apreciat că extinderea şi amplificarea în continuare alegăturilor bilaterale corespund intereselor celor două țări şi popoare, cauzeidestinderii, colaborării, înțelegerii şi păcii în întreaga lume”. 

Generalul John W.Vessey a invitat pe ministrul român al apărării să facă o vizităîn S.U.A. Vizita, care s-a şi desfăşurat în cursul anului următor, a fost făcută de o delegație condusă de generalul-colonel Vasile Milea, ministrul Apărării Naționale.”

FOTO: Generalul Constantin Olteanu (în stânga lui Ceaușescu, în uniformă) a fost ministrul Apărării Naționale timp de cinci ani, după care, fără multe explicații, a fost destituit și numit primar al Bucureștiului

Mazilit din cauza lui Ronald Reagan

Generalul Constantin Olteanu nu a mai ajuns în SUA. La sfârșitul lui 2017, mi-a povestit că a fost schimbat din funcție pe 16 decembrie 1985 și numit primar al Bucureștiului. Spune că o posibilă explicație a dedus-o după mulți ani, când istoricul Dumitru Avram i-a arătat mai multe documente din cartea „35 de ani de relații româno-americane”.

Era și o telegramă trimisă de Ronald Reagan, pe 6 decembrie 1985. Spunea că s-au dezghețat relațiile și apoi se referea la Olteanu, la modul cum a fost primit Vessey în primăvară, președintele SUA spunând că este foarte mulțumit de modul cum a fost primit și că așteaptă cu interes vizita lui Olteanu la Washington. A fost trimis generalul Vasile Milea care, așa ca un scurt reminder, avea să moară suspect în zilele Revoluției din 1989. Versiunea oficială a morții lui Milea a fost de sinucidere.

„Planurile dinastice”

Revenind la memorandumul din 1986, agentul de sinteză care strângea informațiile venite de la rezidența din România spune că astea sunt doar speculații (deși, evident, ele aveau să se confirme peste doar 3 ani!) și își argumentează aceste idei:

„Există câțiva factori care ar putea explica apariția acestor speculații:

Zvonurile pot indica faptul că unii români au început să creadă că Gorbaciov ar putea fi singura lor șansă de a-l opri pe Ceaușescu să strângă mai tare robinetul și de a stopa transformarea clanului Ceaușescu, urât de populație, într-o dinastie.

Zvonurile ar putea fi lansate deliberat de clanul Ceaușescu pentru a grăbi jocul lor de succesiune și pentru a îi discredita pe posibilii pretendenți.”

Planurile ”dinastice” ale lui Nicolae Ceaușescu erau ușor de bănuit, fiul său, Nicu, ar fi trebuit să preia puterea, secondat, ca și tatăl său, de Elena Ceaușescu. Exista oare acest plan în mintea lor? Probabil, dar privind cu ochii de acum, el pare imposibil. Mai degrabă era un plan al Elenei, decât al lui Nicolae.

Rolul agenților de informații în economie

„Zvonurile ar putea fi inițiate sau folosite de Ceaușescu, ca un «strigăt de ajutor», în speranța de a obține suport din Vest pentru regimul său. (Știm, de exemplu, că România are din nou o problemă cu lichiditățile și că încearcă să obțină în luna mai un acord standby cu FMI fără a accepta noi condiții. Bucureștiul de asemenea duce o luptă grea anul acesta pentru a păstra Clauza Națiunii celei mai Favorizate, în ciuda întețirii criticilor din Congres pentru respectarea drepturilor omului).”

Teorii și speculații

Clauza avea să înceteze în 1988, pe de-o parte fiind ridicată de Congresul american, pe de altă parte, într- un gest de trufie, fiind denunțată de România.

Agentul continuă: „Deocamdată tind să cred ultima teorie, dar s-ar putea să fie reale elemente din toate trei. Este important să ne lămurim asupra motivului real pentru că, dacă se adeveresc primele două teorii – probleme morale serioase sau lupte interne – ar putea constitui o invitație pentru Sovietici de a interveni în România și, dacă e adevărată a treia teorie, este important pentru a stabili cum vor răspunde cererilor României Statele Unite și Occidentul.”

O forță pro-sovietică sănătoasă

Spre final, autorul memorandumului spune: „Zvonurile ar putea, desigur, să reflecte un efort susținut al Kremlinului de a grăbi cursul evenimentelor din România sau, cel puțin, de a ajuta o forță «sănătoasă» pro-sovietică. Dar lipsesc semnele că au apărut noi legături româno-sovietice sau dovezi dinspre sovietici sau alte surse comuniste că Gorbaciov se implică, așa că această explicație este fragilă.

(...) Dovezile consistente apar într-o analiză NID din 3 aprilie care spune că URSS se rezumă la o strategie de așteptare privind România. Cei mai mulți observatori sunt însă de acord că lui Gorbaciov îi displac greșelile administrative și nepotismul regimului Ceaușescu și că nu agreează nici ideea unei succesiuni dinastice. (...) Pe scurt, dacă înșelăciunea sovietică este pusă la treabă este o treabă bună.”