Ronald Reagan și prăbușirea imperiului sovietic. Strategia secretă

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Uniunea Sovietică a fost ștearsă de pe harta lumii nu în urma unui proces de reformă controlat sau a unor aranjamente diplomatice subtile. Ea a dispărut pur și simplu pentru că nu se mai putea susține singură. Documentele diplomatice o arată într-un mod greu de contestat.

În timp ce istoricii vor dezbate decenii de acum înainte dacă implozia a fost cauzată de falimentul ideologic, de natura inumană a comunismului sau de o economie „ruginită”, un fapt rămâne cert: administrația Reagan (20 ianuarie 1981 – 20 ianuarie 1989) a jucat rolul decisiv. Deciziile luate în cei opt ani de mandat au contat enorm.

„Imperiul Răului” și instinctul lui Reagan

Spre deosebire de intelectualii epocii, precum Arthur Schlesinger sau John Kenneth Galbraith, care vedeau în URSS o putere economică stabilă și plină de resurse chiar și în anii '80, Ronald Reagan (n. 6 februarie 1911, Tampico⁠(d), Illinois, SUA – d. 5 iunie 2004, Los Angeles, California, SUA) a avut un instinct fundamental diferit. El nu vedea comunismul ca pe o formă alternativă de guvernare, ci ca pe o „aberație monstruoasă”.

În 1982, Reagan prezicea în fața Parlamentului britanic că marxism-leninismul va sfârși pe „groapa de gunoi a istoriei”.

Scandal în modeling. Fotomodel, înlocuit de o replică AI în ipostaze indecente. Proces răsunător

Istoria fascinantă a Salatei „A la Russe”. sau Salata Rusească. Rețeta originală, din saloanele țarilor în bucătăriile românești

Această convingere nu era doar retorică electorală. Ea a devenit fundamentul unei strategii ofensive fără precedent. Menită să exploateze vulnerabilitățile sistemice ale Kremlinului.

Ronald Reagan

Ofensiva strategică

Sub îndrumarea lui Reagan, figuri cheie precum William Casey, directorul CIA și Caspar Weinberger, Secretarul Apărării, au pus în mișcare o serie de directive naționale de securitate (NSDD) top-secrete. Strategia nu viza doar descurajarea, ci un atac direct asupra „motorului” sovietic.

Iată cele mai importante acțiuni:

• Sprijinul pentru Sindicatul Solidaritatea. SUA a organizat o operațiune sub acoperire prin care s-a oferit asistență financiară și logistică opoziției poloneze, menținând o fisură deschisă în inima imperiului.
• Războiul din Afganistan. Sprijin masiv pentru mujahedini, transformând invazia sovietică într-o rană sângerândă care a drenat resursele Moscovei.
• Războiul economic. Admistrația Reagan a colaborat cu Arabia Saudită pentru a prăbuși prețul petrolului, reducând dramatic veniturile în valută ale Kremlinului, esențiale pentru supraviețuirea regimului.
• Izolarea tehnologică. O campanie globală de limitare a accesului sovietic la tehnologia înaltă occidentală, însoțită de operațiuni de dezinformare menite să perturbe industria de apărare a URSS.

Triunghiul Puterii: Reagan, Casey și Weinberger

Dacă Reagan a trasat direcția generală, execuția a aparținut unor oameni care priveau lupta împotriva comunismului ca pe o continuare a bătăliei împotriva totalitarismului din Al Doilea Război Mondial.

William Casey, un veteran al OSS, a gestionat rețelele de informații cu o autonomie aproape totală. Casey zbura în jurul lumii într-un avion echipat cu spații de locuit, orchestrând operațiuni în Polonia, Cehoslovacia și Afganistan, adesea fără ca restul administrației de al Casa Albă să știe detaliile.

Geneva 1985 - Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov / sursa foto: Wikipedia

Caspar Weinberger a transformat cursa înarmărilor într-un „război economic prin tehnologie”. El a înțeles că avantajul Americii stă în inovația calitativă, nu în cantitatea brută de tancuri sau rachete. Inițiativa de Apărare Strategică (SDI) a forțat Moscova să intre într-o competiție tehnologică pe care economia sa muribundă nu o mai putea susține.

Un capitol bizar al Istoriei

Prăbușirea URSS la finalul celor opt ani de mandat ai lui Reagan a fost adesea expediată de critici drept „noroc chior”.

Însă, analizând campania psihologică, economică și militară orchestrată de Washington, devine clar că Statele Unite ale Americii au „aruncat nisip în angrenajele” mecanismului sovietic până când acesta s-a blocat definitiv.

Ronald Reagan nu s-a mulțumit să îngrădească comunismul; el a vrut să îl termine ca sistem politic și economic.

Așa cum a declarat studenților de la Universitatea Notre Dame în 1981, el a privit comunismul ca pe un „capitol trist și bizar din istoria umană ale cărui ultime pagini se scriu chiar acum”.

Istoria i-a dat dreptate, confirmând că victoria în Războiul Rece a fost rezultatul unei voințe politice care a refuzat să accepte status quo-ul.