Să fie umanismul care îi face sensibili la drama imigranților mai mult decât la cea a propriilor popoare? Evident, nu! Sunt multe alte motive pentru care establishmentul european încearcă să anihileze complet orice reacție de apărare din partea popoarelor europene. Să identificăm pe rând toate mizele Marii Înlocuiri la care
visează progresiștii.

Reprezentanții dreptei naționaliste și populiste vorbesc de ani de zile despre un adevărat complot al unor forțe care și-au însușit ideile contelui Kalergi și vor ca Europa să fie populată în câteva decenii de o rasă metisă. La începutul anului 2014, înainte de criza imigranților, Nick Griffin, liderul Partidului Național
Britanic (naționalist), denunța în Parlamentului European existența unei adevărate "industrii de modificare genetică umană" care va avea ca rezultat "etnocidul în Europa".

În opinia lui Griffin, încurajarea migrației este elementul cheie în acest complot. Globaliștii se străduiesc „să promoveze imigrația și metisajul cu scopul de a ne elimina din țările noastre. Pentru că rezistența nativilor europeni la această industrie de modificare genetică crește, elita criminală caută noi modalități de camuflare a proiectului. Acum câteva decenii, imigranții erau lucrători temporari; apoi a fost un experiment multirasial; au fost refugiați și răspunsul la o populație în scădere.

Diferite scuze, minciuni diferite. Acum este azilul. Dar scopul real rămâne același: cel mai mare genocid din istoria omenirii, soluția finală la problema creștină europeană. Această infracțiune necesită un nou șir de procese din Nurenberg”. Evident, discursul lui Griffin poate fi tratat ca o „teorie a conspirației” care nu merită un răspuns. Mult mai greu este pentru apărătorii umanismului progresist să explice ce a vrut să spună Nicolas Sarkozy în speech-ul său din 2008. „Care este obiectivul (imigrației n.r.)?

Va fi controversat ce spun. Scopul este de a îndeplini provocarea metisajului rasial. Provocarea pe care ne-o lansează secolul 21. Nu este o alegere, este o obligație. E imperativ. Nu putem face altfel. Alrfel riscăm să ne confruntăm cu probleme majore. Trebuie să ne schimbăm; prin urmare, ne vom schimba. Vom schimba totul în același timp; în afaceri, în administrație, în educație, în partidele politice. Și ne obligăm să obținem rezultate. Dacă voluntar nu obținem rezultatele necesare pentru Republica, atunci
statul va trece la măsuri de constrângere.”.

Chiar și dacă eliminăm, ca nefondată, teoria complotului, tot rămân o sumedenie de motive pentru care establishmentul dorește o imigrație necontenită. Din punct de vedere politic, imigranții și descendenții
lor vor vota preponderent împotriva populiștilor, deci vor ajuta actuala putere europeană să se conserve. Și din punct de vedere economic, imigranții sunt o binecuvântare pentru marile afaceri și politicienii „de casă” ai marii finanțe.

Nu e vorba de noile afaceri pe care le vor dezvolta dând de lucru bieților europeni, nici măcar de
problematica integrare a nou veniților pe piața muncii. Imigranții au însă nevoie, chiar dacă pot contribui sau nu prin taxe la prosperitatea societății, de mâncare și un loc în care să stea. Cererea crește, marea finanță devine și mai bogată. E un sistem simplu de a sifona banii statului către multinaționale, pentru că dacă
imigranții nu pot plăti, plătesc asigurările sociale din banii contribuabilului. Nici amenințarea teroristă nu-i de lepădat, atâta vreme cât oferă o mulțime de locuri de muncă, dar mai ales profituri grase nu numai producătorilor de armament, ci și firmelor de securitate și producătorilor de echipamente de autoapărare.

Și să nu credeți că aici mai poate fi vorba de teoria conspirației. E vorba de fapte. După ce s-a retras din viața politică, fostul cancelar german Gerhard Schröder a devenit manager global de investiții la Banca Rothschild, un loc de muncă asemănător celui ocupat de Macron înainte de a deveni președinte. Un alt exemplu îl oferă fostul președinte al Comisiei Europene José Manuel Durão Barroso, care în iulie 2016 s-a angajat la Goldman Sachs International. Și acestea nu sunt singurele dovezi că Uniunea Europeană devine pe an ce trece o
plutocrație de pe urma căreia numai cei foarte bogați au de profitat.

 

Te-ar putea interesa și: