Încercările de a ”orienta” electoratul către cutare candidat, sau cutare partid, nu sunt noi. Acum se folosesc masiv rețelele sociale, emailurile și alte asemenea sisteme de contactat cetățeanu votant.

Însă, în 1996, contactatul electoratului la telefon a fost o idee revoluționară pusă la cale în interiorul PDSR. Desigur, mai târziu, ea a fost adoptată de mai toate partidele, într-o formă sau alta. Metoda a primit și un nume: ”telefoanele otrăvite”. Apariția trolilor, a aruncat aceste demersuri într-o altă dimesiune...

Miron Mitrea, șeful telefoniștilor de partid

PSD are un istoric generos de folosire a tehnicii „telefoanelor otrăvite”.

”Astfel, în campania din 1996, studenți colaboratori, coordonați de Miron Mitrea, de la PDSR (actualul PSD), îi sunau pe alegători, la întâmplare, luându-le numerele din cartea de telefon. Îi identificau prin întrebări ajutătoare pe cei care ar fi dorit să voteze cu alianța opoziției de la acea vreme, Convenția Democratică din România (CDR), pentru a-i determina să-și schimbe opțiunea politică”, scria, în 2020, romania.europalibera.org.

În timpul acestor discuții, interlocutorilor li se transmiteau informații false și compromițătoare. Totul după un punctaj scris, despre candidații opoziției și despre Emil Constantinescu, președintele CDR de la acea vreme, care avea să candideze și să câștige prezidențialele din toamna aceluiași an.

Telefoanele erau date sub pretextul realizării unor sondaje de opinie, din fostul minister comunist al Chimiei, discuțiile telefonice urmărind identificarea opțiunii și schimbarea ei.

Deconspirarea. Trăiască jurnaliștii!

Operațiunea a fost deconspirată de jurnalista Oana Bratu, de la Radio Contact. Radio care avea sediul pe același palier cu biroul de unde se desfășura operațiunea coordonată de Miron Mitrea. Mitrea era un fost sindicalist al șoferilor care și-a făcut Partidul Solidarității Sociale, absorbit în PDSR.

Jurnaliști de la mai multe publicații independente și televiziuni au fost anunțați de Oana Bratu și au făcut un flagrant. În urma decospirării operațiunii, domiciliul unde stătea cu chirie Oana Bratu a fost percheziționat, iar jurnalista și colegii ei care au făcut ineditul flagrant au fost supuși diverselor forme de presiune din partea autorităților.

Revoluționarii din Asociația 21 Decembrie, care făcea parte din CDR, au cerut Parchetului și Ministerului de Interne să înceteze presiunile asupra jurnaliștilor care au deconspirat întreaga operațiune.

Primul președinte de dreapta

Mișcarea coordonată de Mitrea n-a avut câștig de cauză. În 17 noiembrie 1996, România a luat-o la dreapta. Președinte devine Emil Constantinescu.

Totul a început cu Proclamaţia de la Ruginoasa. Documentul istoric a fost rostit de Emil Constantinescu în localitatea natală a lui Alexandru Ioan Cuza, în judeţul Iaşi, la 4 septembrie 1996. Era un fel de masterplan pentru România, condimentat cu promisiuni şi declaraţii de război.

Au urmat şi alte proclamaţii: „Apelul de la Alba Iulia pentru reconciliere naţională“, susţinut la 9 septembrie, „Decada fiii satului“ din 27 septembrie şi „Contractul cu tinerii“, din 1 octombrie. De fapt, Constantinescu îşi lansase programul prezidenţial încă din 27 iunie 1996.

În tabăra adversă lucrurile erau şi mai clare: Ion Iliescu şi-a anunţat candidatura după Conferinţa Naţională a PDSR din 26 iulie 1996. Cu o zi mai devreme decât contracandidatul său din turul doi. Participarea lui Ion Iliescu pe listele de vot a fost vehement contestată de adversari. Iliescu a susţinut că îşi depune candidatura abia pentru al doilea mandat constituţional, deşi participa pentru a treia oară la alegeri.

Lansarea oficială a candidatului PDSR a avut loc la 28 august.